tag:blogger.com,1999:blog-209868741153668096.post6895079396719352708..comments2023-03-31T16:47:01.424+03:00Comments on ONCE UPON A TIME IN THE CINEMA & more: An aftertastesaskiulhttp://www.blogger.com/profile/18114236052585158111noreply@blogger.comBlogger4125tag:blogger.com,1999:blog-209868741153668096.post-61341657456146025982009-01-19T23:11:00.000+02:002009-01-19T23:11:00.000+02:00cum spuneam, sensul rostirii e metanoia...in privi...cum spuneam, sensul rostirii e metanoia...in privinta vanitatii, trufiei etc. - ele sunt ultimele patimi pe care omul le biruieste.saskiulhttps://www.blogger.com/profile/18114236052585158111noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-209868741153668096.post-30731830375656196942009-01-19T18:02:00.000+02:002009-01-19T18:02:00.000+02:00ma mariane, eu ma refeream la faptul ca, din nenor...ma mariane, eu ma refeream la faptul ca, din nenorocire, cuvantul a devenit inflationar. a tacea, in acceptia mea, este a tacea vinovat, nu "a trece sub tacere" greseala. cand ne descriem atat de detaliat o greseala incercam involuntar si o forma de vanitate, suna bine ce spunem, ne place, e revigorant. si nu-ti faceam un repros, cred ca ma gandeam mai mult la mine. DVAnonymoushttps://www.blogger.com/profile/12590761933171411114noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-209868741153668096.post-53852339214034896242009-01-19T16:12:00.000+02:002009-01-19T16:12:00.000+02:00iti impartasesc gandul enuntat in penultima fraza,...iti impartasesc gandul enuntat in penultima fraza, draga Anonymous, whoever you may be. de fapt, mai presus de tacere nimic nu este. unii vorbeau - once upon a time in the cinema - chiar despre "tacerea lui Dumnezeu", despre Dumnezeul-Tacere in care ne vom topi, candva, toti. pana atunci insa, ne presaram timpul cu poticneli vinovate, cu - paradoxal - "erori providentiale", cu gafe si pacate, cu rataciri si rautati prin care pierdem esenta lucrurilor. dar - spun Sfintii Parinti ai Bisericii, in PATERIC - ia ispitele si nimeni nu se va mantui. prin urmare: se cuvine sa cautam DREAPTA SOCOTINTA si sa intelegem ca nu suntem perfecti, ca putem, eventual, sa ne inscriem in "cursa pentru mantuire/desavarsire/despatimire" doar rezistand ispitelor, nu cerand ca ele sa nu existe. si nici prefacandu-ne ca ele nu exista. de aceea, poate ca ratacirile noastre ni se intampla tocmai pentru a constientiza - daca nu ni s-a atrofiat organul autocritic cu care ne recunoastem scaderile, devierile, greselile - importanta revenirii pe Cale, asemenea fiului risipitor. acesta este razboiul nevazut al fiecaruia dintre noi........saskiulhttps://www.blogger.com/profile/18114236052585158111noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-209868741153668096.post-76328956580773083832009-01-19T15:21:00.000+02:002009-01-19T15:21:00.000+02:00daca ar fi sa faci un blog numai cu faptele confor...daca ar fi sa faci un blog numai cu faptele conforme cu tezele de aici, cat de des ai scrie in el? sau s-o luam altfel, daca am renunta la toate cuvintele si frazele care ne explica asa cum ne-am dori sa fim (fara sa reusim), cate ne-ar mai ramane? ar fi - cred - indicat sa amutzim complet dupa greselile savarsite, altfel suntem in pericol sa ne relaxam vinovat de usor in catifeaua vorbelor. ma astept ca tacerea sa ne responsabilizeze mai mult..Anonymousnoreply@blogger.com