ONCE UPON A TIME IN THE CINEMA & more

A blog is born

2011-02-25T00:34:00.001+02:00

Începând cu data de 25 februarie 2011 blogul Once Upon a Time in the Cinema devine blogul Pseudokinematikos.

Interviu TVT89 - 18 februarie 2011

2011-02-24T00:04:00.003+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=lXVejl7GXnY

Restul e tăcere

2011-02-18T00:17:00.000+02:00

Cărturarul C.S. Lewis, după îmbisericirea minţii sale (în duhul Anglican), a continuat să predea studenţilor la Oxford. Colegii săi (agnostici, „progresişti”, „raţionalişti”) nu conteneau să-l ia peste picior: „Şi ce, crezi că o să schimbi planurile lui Dumnezeu după bunul tău plac, rugându-te?” Iar el le răspundea: „Nu. Prin rugăciune nu cred că voi schimba gândul lui Dumnezeu. Dar cred, ştiu, că mă voi schimba eu însumi.” Peste ani, Alexander (personajul principal din Sacrificiul lui Tarkovski) spunea că omul modern a ajuns să relativizeze totul. Că bun este un sistem, orice s-ar zice. Şi, adăuga el, poate că n-ar strica omului modern să deprindă a practica – regulat, cu religiozitate – un ritual, măcar unul. De exemplu acela de a arunca – la aceeaşi oră din zi, fără a se abate de la acest program autoimpus – un pahar cu apă în closet. Şi tot ar fi ceva.

De ce e nevoie să te rogi – repetat, insistent, la nesfârşit – lui Dumnezeu? Nu ajunge o dată pentru totdeauna sau, oricum, nu aşa des? – m-a întrebat deunăzi cineva. Iar întrebarea îmi aminteşte de replica Scriitorului din Călăuza: „Închipuie-ţi – spune el – ce umilitor e să ceri, să te rogi.” … Ceea ce nu ştie (sau, furat de alte gânduri, se lasă cercetat de duhuri fariseice) acela care – altfel decât prin tăcere şi următor unei rugăciuni fierbinţi – se încumetă să răspundă acestei întrebări (invocând mândria luciferică drept rădăcină a tuturor relelor) este că se va expune unei avalanşe de încercări din partea celui ofensat. Iar cel ofensat nu e altul decât „părintele minciunii”, cel care adoarme în om dreapta socotinţă şi dreapta cinstire a celor ce se văd şi nu se văd. Şi atunci mintea ni se tulbură, nu putem suferi ocara ce ni se aduce şi sarcinile care ni se pun în cârcă. Ne mâniem (dar nu cu „sfânta mânie”) şi, nepricepuţi, pierdem toată bruma de sophie care – credeam noi – ni s-a sălăşluit în cuget. Căci Dumnezeu îi smereşte pe trufaşi, arătându-Se în schimb celor smeriţi cu inima.

Deal-vale, deal-vale – adevărat poem blagian este peisajul tainic al sufletului nostru angajat „războiului cel nevăzut”. Şi poate că este bine că-i aşa. Doar în măsura în care nu obosim să primim mustrarea celor din jur (fie ea şi nemeritată) ne vom îndreptăţi. Pentru că n-are nici un sens joaca de-a uite popa, nu e popa: ştim că se cuvine a proceda asemenea fiului risipitor (sau vameşului din parabola evanghelică), iar nu fratelui său fariseu. Oricum am da-o, oricum ne-am fofila, ajungem tot la dilema: paiul din ochiul aproapelui sau bârna din ochiul meu. Restul e tăcere.

Tertium non datur

2011-02-17T23:16:00.001+02:00

Motto:

Fericit e acela care a păstrat încă înţelesul

datinilor părinţilor, al tradiţiei lor simple,

care a răspuns cu o lacrimă la cântarea unui psalm;

cel care, prin voinţă rupând îndoielile sufletului,

citeşte cu înduioşare sfânta Biblie

şi, ascultând clopotele bisericii, noaptea, cu evlavie,

rugându-se, a aprins în faţa sfintei icoane

o lumânare sacră şi a plâns dinaintea ei.

[Pavel Florenski]

Stâlpul şi Temelia Adevărului, lucrarea fundamentală a lui Pavel Aleksandrovici Florenski (1882-1937), mărturiseşte despre Adevăr, Bine, Frumos, eclezialitate („frumuseţea vieţii noi în Frumuseţea Absolută”), misiunea raţiunii ortodoxe şi soborniceşti („reasamblarea tuturor cioburilor într-un întreg, pe când raţiunea eretică alege fragmentele care îi plac”), păcat („diavoliada”, „raţiune în raţiune”, „raţionalitate pură”), desfrânare (neruşinare, cinism manifestat prin „expunerea celor ce trebuie tăinuite şi ascunderea celor ce trebuie arătate”), Liturghie („floarea vieţii veşnice şi totodată rădăcina şi sămânţa ei”), Dragoste („un teribil cutremur al sufletului ce întredeschide uşa lumilor de sus şi atunci adie dintr-acolo răcoarea raiului”, cea care „face făptura să uite de puterea păcatului”), canoanele bisericeşti ortodoxe (simboluri – iar nu legi şi norme ecleziastice – prin care este reglementată comunitatea bisericească; niciodată nu au fost respectate în întregime şi nici nu este de aşteptat că vor fi respectate vreodată).

Teolog şi filozof rus, preot ortodox, matematician, fizician, istoric al artei, Pavel Florenski avertizează, în cartea sa, asupra sfârşitului tragic al unei culturi desacralizate. Dostoievski (iar nu Tolstoi, cel care îşi imagina o a cincia Evanghelie), Tarkovski, Abuladze (cel din Căinţa mai ales), Dreyden (Lăcaşul îngerului) sunt pe aproape. Dar poate că aproape este şi Soljeniţân, cel care – în Arhipelagul Gulag – comentează pe scurt sfârşitul violent (în împrejurări necunoscute) al celui care – rămânând credincios sie însuşi, nefăcând nici un compromis cu puterea sovietică – a fost arestat (în 1933) şi ucis prin împuşcare în 8 decembrie 1937. „Săvârşitu-sa!” va fi apucat să spună, cu ultima suflare, acest mare cărturar mucenic pe care unii l-au comparat cu Leonardo da Vinci şi cu Pascal. Între Dumnezeul creştin Trinitar şi moartea în demenţă, între gheenă şi asceză – arată Florenski în studiul său – tertium non datur. Q. e. d.

Totul de vânzare

2011-02-17T00:39:00.005+02:00

Zi de zi, în drumul spre şcoală, zăresc din tramvai nişte cuvinte scrise cu vopsea groasă pe un zid, undeva în fostul centru al urbei: NU SUNTEM UN POPOR DE LEGIONARI! şi TOŢI SUNTEM DIFERIŢI, TOŢI EGALI! Mă întreb însă dacă nu cumva fenomenul (legionar) s-ar cuveni cercetat şi printr-o participare (oricât de sumară) a celor ce-l contestă la viaţa liturgică fără de care e greu de crezut că ar fi fost posibilă o conştiinţă de legionar. Sigur, nu mă refer la implicarea lor în politic, la extremisme. În privinţa recunoaşterii egalităţii şi diferenţelor dintre toţi oamenii, mă tem că se pierde – iar – din vedere tocmai „stâlpul şi temelia adevărului”. În Biserică, da, toţi sunt diferiţi (şi fiecare este chemat să-şi descopere şi să-şi afirme personalitatea) şi toţi sunt egali, ca şi comunianţi. Şi uite că ajungem tot la Noica filosoful: comunicarea fără cuminecare nu se poate. Dar pe cine mai interesează Biserica, atâta vreme cât ea este exclusiv identificată cu o instituţie retrogradă şi adesea profitabilă (pentru cine ştie să „se descurce”), iar preotul este numit, invariabil, popă sau „dom’ părinte”?

1990. Zorii libertăţii (înşelătoare) de după instaurarea „democraţiei originale” a regimului lu’ nea Nelu. Isteria unui popor întreg (aproape) sub lozinca (la vremuri noi, lozinci noi) „Nu ne vindem ţara!” Încă de pe atunci, unele voci cârcotaşe au spus: Nu ne-o vindem, o s-o dăm pe gratis. Douăzeci şi unu de ani mai târziu, frontierele sunt deschise oricărui român posesor al unui buletin (sau al unui paşaport). Nu mai trăim în România grănicerilor ce aveau puştile îndreptate spre înăuntru, ca să nu cumva să se smintească neamul românesc în urma contactului cu occidentul decadent. România de azi este – ca multe alte ţări – o pepinieră pentru ţările occidentale. Pentru ele pregăteşte forţa de muncă – fie ea calificată sau nu.

O colegă profesoară îmi povesteşte că, în clasa terminală (a XII-a) unde este ea diriginte, un băiat i-a spus recent că abia aşteaptă să termine liceul ca să plece – împreună cu numeroasa lui familie – în străinătate. „Ţara asta parcă e de vânzare…” – i-a mai spus el, dezamăgit de cum merg treburile. Mult mai ademenitoare i se par alte cetăţi. E dreptul lui de a încerca, de a călători şi chiar de a greşi. Dar altceva voiam să spun. Anume, că tind să privesc cu înţelegere o astfel de atitudine detaşată şi tranşantă a tinerilor ce vor să-şi încerce norocul în altă parte, în alte ţări. Cu o singură condiţie: atunci când nemulţumirea lor (ce se apropie de lehamite) nu se sprijină pe un sentiment îndelung exersat de iubire, de înţelegere faţă de limba şi cultura acestui pământ, faţă de rădăcinile lui. Când eşti certat cu limba română, când literatura română (sau a oricărei alte ţări) nu-ţi spune nimic, când nimic – dar nimic! – nu te atrage la aceste locuri e foarte uşor să vrei să-ncepi, la 18 ani, de la zero. În altă parte, bineînţeles. Într-un loc unde se vorbeşte o altă limbă şi oamenii-s de altă lege. Mai cu seamă că, aici, legea aceea strămoşească stă bine pitită în tainice locuri şi „valorile perene” (din cultură, din cult etc.) sunt anevoie descoperite. Iar drumul până la ele nu e deloc lipsit de greutăţi. Căci trăim, vrem nu vrem, în era vedetelor media care chiar n–au nimic de spus, a măscăricilor şi a şarlatanilor. Îţi trebuie multă răbdare şi pricepere să ştii, la 18 ani, să îi dai pe toţi aceştia la o parte ca să ajungi la poemele lui Eminescu şi Blaga, la muzicile lui George Enescu şi Paul Constantinescu, sau ca să guşti formele abstracte ale lui Brâncuşi. Ca să ştii să discerni. Ca să ştii să lupţi pentru ceea ce vrei şi să ai tăria să spui „nu” la ceea ce nu vrei.

Într-un fel, plecarea care încotro (şi cu rost, şi fără rost) a „junilor corupţi” sau „în curs de corupere” face parte din aventura existenţială a fiecărui om întru căutarea identităţii. Şi-apoi, să nu uităm că nu puţini se vor trezi cândva, în ceasul deşteptării lor. Chestiunea identităţii personale devine importantă abia atunci când îţi pui probleme, când vrei sa afli, să te cunoşti şi, deopotrivă, să cunoşti (mediul în care s-au format cei care ţi-au dat un nume şi care n-au apucat să se rinocerizeze încă, limba acestui pământ aşa cum îi dau viaţă poeţii, scriitorii, actorii, patrimoniul cultural al acestui pământ ş.a.). Pentru cine nu are astfel de curiozităţi (şi este înzestrat cu un caracter robust) e foarte comodă adaptarea în babilonia occidentală. Ce devine astfel, singura soluţie.

Al 41-lea

2011-02-16T00:24:00.015+02:00

„Armata te face om” este o – azi vetustă – vorbă din popor. Armata, în ţara noastră, nu mai e obligatorie. Dar acolo, într-o unitate militară, aveam să-l întâlnesc pe cel mai longeviv prieten. Tocmai venise în batalionul unde fusesem repartizat, de la o cazarmă foarte aproape de Timişoara, unde a făcut perioada de instrucţie. Purta pe creştet o şuviţă lungă, gen Michael (Jackson) pe care tot îl ameninţam că o să i-o tai în somn. L-am iertat până la urmă şi l-a prins marea „lovituţie” din decembrie 1989 cu podoaba capilară neatinsă. L-am cunoscut pe Dan Voinea într-o seară când eram de planton în companie. A percutat (singurul, în toată acea turmă de trupeţi) la numele unui compozitor român de muzică de film (dar şi muzică uşoară, dar şi jazz, experimentală, electronică etc.) faţă de care aveam atunci – şi mai am şi acum – o mare admiraţie. De atunci au trecut 22 de ani. Şi încă mai glumesc că el, acel muzician, a fost liantul prieteniei noastre. Mă leagă multe amintiri de Dan şi îi sunt recunoscător pentru eleganţa şi îngăduinţa lui de-a lungul vremii. A fost alături de mine şi în ceasul cununiei mele cu Raluca şi la botezul copiilor noştri. N-am să uit nicicând emoţia cu care l-a ţinut în braţe pe Theodor înaintea altarului şi nici întreita sa lepădare de Satana. Că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost apoi alături de mine în multe proiecte editoriale, desenând şi făptuind grafica unor volume pe care le-am tradus în româneşte. Mai recent a fost autorul copertei la prima mea carte, Pseudokinematikos.

Îmi pare rău că, din neglijenţa mea, multe din desenele pe care mi le dăruise s-au rătăcit. Le mai văd doar aievea, cu ochii minţii. Astfel de invisible paintings sunt, pentru mine, biserica din pădure (o acuarelă), bocancul acela de soldat ce sta lângă un chip de fată (schiţă în cărbune), două ipostaze – tot în cărbune – de autoportret (Dan la tinereţe şi Dan la maturitate), schiţele pentru un proiect care – din motive obiective – nu s-a mai înfăptuit: revista Porţi pe care, la începutul anilor 90, urma s-o scoată d-nul critic literar Cornel Ungureanu. Din lucrările sale mai recente mă obsedează, recunosc, două. Sunt pânze incluse în expoziţia sa de la Cărtureşti (din anul 2008), Urban capella. E ceva acolo din levitaţia mirilor pe care-i întâlnim în tablourile lui Chagall, însă decorul e altul. În locul elementelor chagalliene aparent idilice, reprezentative pentru lumea rurală rusă ori pentru spaţiul citadin parizian, Dan foloseşte instalaţii industriale şi spaţii apăsătoare ce amintesc mai degrabă de cromatica, formele şi accentele compoziţiilor shocking semnate de Francis Bacon. Încă de la prima privire aruncată asupra lucrării sale intitulată Iertarea mi-am amintit de Iov: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!” Un trup gol se încovoaie spre a se curăţi de imală şi de sânge, la un robinet. Strigătul – atât de prezent în pânzele „furioşilor” (Munch, Bacon) – este aici mai degrabă implozie. Revolta pare întrecută de smerire, de umilire (prin apropierea privirii de humus, de lut, de pământ). Zgomotul (the fury) pare întrecut de muzică, de consonanţe (the sound). Al cui este trupul zvelt care caută, încovoindu-se, să se cureţe, să se primenească? Poate fi al unui Stavroghin (eroul dostoievskian al Demonilor) cuprins de ruşine mântuitoare, transfiguratoare (căci că nu ne este prezentat chipul său, spre a face cunoştinţă cu el „faţă către faţă”), dar poate fi şi al boxerului (de o vigoare trupească neobişnuită, mereu on the road) jucat de Bruce Willis în Pulp Fiction. Desprins, oricum, din lumea „depravată” a lui Dostoievski şi Tarantino, acest băiat dur şi zdrelit nu dă senzaţia că ar vrea să-şi continue goana prin viaţă à bout de souffle – dimpotrivă. Dan îl surprinde aproape încremenit, cercetându-se parcă în tăcere, luându-şi răgazul binemeritat al unei respirări tihnite, al unui tainic dialog cu sine. Răsplata „ieşirii din cursă” (din goana care duce la risipire) pare că vine şi din baia de alb care-l învăluie, din fâşiile imaculate ce-i brăzdează trupul, îndepărtând părţile impregnate de sânge şi noroi. Aceeaşi lumină albă pare să-i coboare până-n palme. Nuanţele livide ce încă i se mai zăresc pe braţe par trecătoare. Biruitoare sunt lumina şi albul. Adică transfigurarea. O altă lucrare trimite spre finalul filmului Requiem for a Dream. Un trup viguros făcut ghem, în poziţie de foetus, aminteşte de cele patru personaje de loser-i plăsmuite de Darren Aronofsky care, păcătuind (ratându-şi menirea, dezumanizându-se), se chircesc. La Dan Voinea, culcuşul este o cuvă de excavator. În funcţie de imaginaţia fiecărui privitor, ea duce personajul (cu puternice conotaţii kafkiene, vezi scena finală din Procesul) spre damnare sau spre salvare. O ultimă lucrare a sa îmi fixează privirea asupra a trei siluete de bărbaţi. Niciunuia nu i se vede faţa. Doi dintre ei şed pe o bancă în poziţie cugetătoare. Al treilea se îndreaptă parcă, semeţ, spre privitor. Gestul cu care-şi ţine paltonul elegant l-am mai văzut şi la popularul comisar Moldovan, cel care lucra „cu mâinile curate”. Dar mai sunt două mâini în tablou. Ale unei femei, care-l cuprind pe acest misterios şi plimbăreţ domn de la spate. Pentru mine, sunt mâinile lui Hari, femeia-soţie a psihologului Kris din Solyaris, femeia-prieten până la capăt. Dar pot fi, la fel de bine, şi mâinile Claudiei din L’avventura lui Antonioni, eterna amantă (ce-şi dorea zadarnic să fie soţie) care – la final – îşi aşează palmele peste fruntea aventurierului Sandro. Şi, de ce nu, ar putea să fie palmele Susanei din Agenda lui Carriere, misterioasa pariziancă apărută în viaţa lui Jean-Jacques anume parcă pentru a-i restaura sufletul deşirat şi pentru a-l aduna de pe drumuri.

Contraste, culori tari, vii şi forme ce exprimă forţă. Într-un cuvânt, hard stuff. Imaginile desenate de Dan se reţin multă vreme de la întâlnirea cu ele. Îi doresc acum, când intră în ring al 41-lea an al vieţii sale (vârsta la care - spunea Constantin Noica - un tânăr angajat în cultura umanistă începe să-şi dea măsura), să îndrăznească în continuare să fie el însuşi. Dar, folosind îndemnul filosofului de la Păltiniş, i-aş aminti să nu uite că abia la 60 de ani ar putea începe deceniul de aur al creatorului în acest plan. Că atunci când – all being well – a ajuns la 60 ar trebui să se gândească, atunci când pictează, la privitorul (sau cititorul de tablouri) care nu s-a născut încă. I-aş mai ura lui Dan să aibă îndrăzneala eroului său scăldat în baia de alb (în tabloul Iertarea), ce pare c-a găsit, într-un final, apa vieţii. Să deprindă şi mai bine arta de a asculta vocea Marelui Pictor, spre a ajunge – cine ştie? – să zugrăvească, odată şi-odată, formele şi culorile celor ce nu pot fi cuprinse în forme şi culori.

Primul meu rai

2011-02-14T23:20:00.006+02:00

Belfast Queen’s Film Theatre. Adică principala sală de cinema care organizează (şi) proiecţii cu filme de artă, din capitala Ulsterului. Ultimul an din mileniul doi. Atunci şi acolo am văzut Mama şi fiul – tulburătorul film al lui Al. Sokurov. Copleşitor de pictural. Modest (minimalist) ca dramaturgie – dar asta e cool acum. De neuitat elegia despărţirii mamei de fiu. Hohotul de plâns al fiului care (în absenţa totală a tatălui) îşi veghează mama. Stă la căpătâiul ei şi o ocroteşte de parcă ar fi un copilaş. Apoi stingerea ei şi gros planurile cu mâinile mamei rămasă fără suflare. Peste ani aveam să citesc despre felul în care Mitropolitul Antonie de Suroj evoca despărţirea de mama sa, grav bolnavă. Ceva din duioşia acelor momente se regăseşte şi în filmul lui Sokurov.

…………………………………………………………………………………................……………..........................................................

Azi-dimineaţă am reascultat, în play list-ul personal, Mulţumesc, iubită mamă. Dincolo de interpretare (Mirabela Dauer) şi orchestraţie (Marian Nistor & Savoy) rămân versurile (ce-mi amintesc de poemul Leagănul de Lucian Blaga, de poemele scrise şi dedicate mamei de Grigore Vieru) pe care le iubesc şi care mă înfioară de aproape treizeci de ani. Prin ele un poet-ziarist-politician-măscărici etc. îşi răscumpără (în ochii mei, cel puţin) circul mediatic şi vociferarea mult prea apăsată din viaţa cetăţii:

Te-am secătuit de vlagă,

M-ai născut, m-ai înflorit

Pentru tine, mamă dragă,

Soarele e-n asfinţit

Mamă frumoasă, primul meu rai

Fă o minune, te rog mai stai

Dulce lumină, ram de măslin

Încă nu-i vremea, mai stai puţin…

Face to face

2011-02-13T18:07:00.001+02:00

În rugăciune, spune o apoftegmă a Părinţilor Deşertului, nu trebuie să fie loc decât pentru monah şi Dumnezeu. Abia atunci nu ne mai tulbură nicio închipuire. Abia atunci ajungem la măsura de rugăciune, de vieţuire liturgică a vameşului ce dorea să se reverse mila dumnezeiască peste păcatele (rătăcirile, eşecurile, neizbânzile) sale. Aşezarea duhovnicească a vameşului îmi pare mai degrabă o asimptotă de care – dacă suntem sinceri cu noi înşine – modul nostru de vieţuire nu se atinge niciodată. Prin urmare, suntem asemenea rugăciunii curate a celui care a spus: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!” în măsura în care topim împăunarea fariseului din noi. Printr-o astfel de transformare trece psihologul Kris din Solyaris-ul tarkovskian. În film, există un cadru în care este surprins în faţa icoanei Sfintei Treimi a lui Rubliov. Nu spune nimic, ci doar stă cu capul plecat şi ochii închişi. Ca şi cum s-ar ruga. Acolo, pe planeta ca un uriaş creier gânditor, deprinde sentimentul vinovăţiei, al umilinţei, al smereniei. Descoperă, cum ar veni, rugăciunea vameşului. Şi, într-o clipă de delir, spune cu voce tare: „Numai ruşinea va mântui omenirea!...” Ajuns pe pământ, va îngenunchea înaintea tatălui său, într-un cadru ce aminteşte de tabloul lui Rembrandt, „Întoarcerea fiului risipitor”.

Îmi amintesc o scenă din filmul lui Denis Arcand, Jesus of Montreal. Câţiva actori pun în scenă drama patimilor lui Iisus, în curtea unei catedrale romano-catolice din Montreal. Interpretarea este atât de convingătoare încât o femeie din public (spectatorii stau în picioare şi urmează un traseu ce punctează principalele „staţii” ale dramei) vine să-l atingă pe cel care, crede ea, poate s-o „salveze”, să-i „acopere păcatul”. Gardianul trebuie să fie foarte ferm ca s-o înlăture şi, într-un final, îi spune: „Lumea s-a adunat aici să-l vadă jucând pe el, nu pe tine cum te dai în spectacol!” Mulţi oameni vin la biserică, spunea astăzi preotul în cuvântul său de învăţătură şi tălmăcire a parabolei vameşului şi fariseului (pericopa evanghelică a primei duminici din Triod), ca să „provoace” minuni, să li se „citească” viaţa plină de tulburări şi să primească numaidecât „vindecare”. Situaţiile evanghelice în care se descriu vindecări ad-hoc nu au întârziat să fie ilustrate şi în cinema. Când nu e vorba de producţii propagandistice de duzină, le întâlnim în superproducţii gen Jesus of Nazareth. Sau într-un film excelent precum Il Vangelo secondo Matteo de Pasolini. Sau mai recent, în mediul ortodox, în Ostrov, Minunea sau Preotul, asiduu recomandate de numeroşi ierarhi, monahi etc. din raţiuni ilustrativo-didactice. În cazul capodoperelor tarkovskiene (toate cele şapte filme şi jumătate) sau la regizori precum Mizoguchi (Povestirile lunii palide după ploaie), Kurosawa (Dodeskaden, Ikiru, Cei 7 samurai, Rashomon), Abuladze (Căinţa, Copacul dorinţelor), Paradjanov (Umbrele strămoşilor uitaţi), Săucan (Meandre, 100 lei), Piţa (Concurs, Dreptate în lanţuri, Faleze de nisip, Pas în doi), Veroiu (segmentul Fefeleaga din Nunta de piatră, Sfârşitul nopţii, Semnul şarpelui), Aronofsky (Recviem pentru un vis), von Trier (Dansând cu noaptea), Lyne (Scara lui Iacob), Takita (Okuribito) şi încă alţii, transformarea îngâmfării în smerenie este prezentată nuanţat, cu mijloacele specifice filmului. În toate aceste exemple (şi în multe altele) împărăţia cerurilor (care este „pace şi bucurie”) se ia prin stăruinţă. Prin exersarea îndelungii răbdări.

Tot astfel, formele şi culorile din iconografia bizantină (cea necontaminată de mode, reforme, curente artistice sau pur şi simplu mofturile oamenilor) surprind într-un chip infinit mai esenţial „calea cea strâmtă” care duce la viaţă, decât pictura religioasă ieşită din canon, ori nicicând orchestrată după canoanele Bisericii. Ele, icoanele, sunt vehiculul ce ne poate transporta (atunci când nu pretindem numaidecât reprezentări lacrimogene, pietiste) spre starea de pocăinţă, spre rugăciunea vameşului. În faţa lor – dacă ne raportăm la ele nepătimaş şi dacă avem ochiul curat, neinfectat de clişeele picturii aşa-zis „realiste”, „umaniste”, „naturaliste” – simţim că ne aflăm faţă către faţă cu cel căruia se cuvine a-i cere milă şi iertare pentru greşelile noastre – cele cu voie şi cele fără voie, cele cu ştiinţă şi cele din neştiinţă. Pentru că doar ea, icoana bizantină, spulberă orice fel de imagine decorativă, îndemnându-ne a ne concentra pe esenţe.

O chestiune de stil

2011-02-13T00:29:00.002+02:00

Am vizitat, azi, familia Dascălului meu (parţial) hors école de limba română din gimnaziu, liceu şi facultate. Prilej cu care am vizionat, de pe un DVD, câteva secvenţe din concertul susţinut la Maastricht (în 2006 aprox.) de André Rieu & co. Piaţa centrală a oraşului era ticsită de lume, în timp ce mai multe camere de filmat suspendate ofereau – din unghiuri multiple – un bird’s eye view asupra atmosferei electrizante din concert. În program: arii celebre din lucrări simfonice, de operă şi operetă, dar şi din folclorul popoarelor. Cu toţii (câteva mii) se bucurau şi cântau în rând cu muzicienii. Mulţi stăteau la mese şi petreceau, astfel că scuarul din Maastricht s-a transformat într-o imensă terasă chique. Totul era însă bine organizat. Feţele oamenilor erau, desigur, vizibil înfrumuseţate. Exuberanţa publicului părea, la un moment dat, exagerată. DAR (şi asta contează, cred): câteva mii de oameni (dintre care, presupun, nu toţi erau spectatori fideli ai sălilor de filarmonică) au fost delectaţi, vreme de două ceasuri, de îndrăgite refrene în straie simfonice, în timp ce un amfitrion-violonist a orchestrat totul cu un şarm şi un simţ al spectacolului pe care puţini alţi muzicieni din zona simfonică îl au, iar dacă îl au, nu li se oferă prilejul să-l folosească – en plein air – în faţa unui public atât de numeros. Una peste alta, consider că demersul acestui violonist foarte pe val (în occident) este un mare serviciu adus muzicii simfonice. Valsuri de Şostakovici şi Johann Strauss, arii din Carmen, din My Fair Lady şi Cats, celebre canţonete italiene şi cântece populare maghiare au electrizat spectatorii. Totul a fost gândit şi înfăptuit la mare clasă, într-o atmosferă extrem de antrenantă, de dinamică, de reconfortantă.

Publicul olandez (cel mediu, nu excepţiile în care se numără spectatorii de tip connaisseur) ascultă valsuri şi muzică clasică şi de operă aşa cum respiră. Este familiarizat cu aceste sonorităţi şi se arată dornic să le asculte, să le deprindă…M-am gândit atunci la publicul românesc (cel mediu, nu spectatorii cunoscători) şi la ostilitatea lui faţă de patrimoniul simfonic românesc. M-am gândit, involuntar, la absenţa unui repertoriu – coerent susţinut – din piese simfonice şi concertante aparţinând unor autori români, în condiţiile în care, în mediul filarmonicilor, cel mai cântat compozitor român rămâne – de departe! – George Enescu. Nimănui nu pare să-i pese de creaţiile semnate de Paul Constantinescu, Anatol Vieru, Tiberiu Olah, Cornelia Tăutu, Marţian Negrea, Ştefan Niculescu, Aurel Stroe şi atâţia alţii. După cum mai nimeni nu este interesat de jazz-ul românesc. Foarte puţin este promovată şi adevărata muzică uşoară românească dintr-o epocă azi apusă. De experimentele electronice sau de muzicile scrise pentru film (înainte de 1990, când muzica reuşea să fie un personaj dramatic, cu drepturi egale, în construcţia unui film) sau teatru nici nu mai spun. Nimeni nu le poate asculta pentru că nu au fost niciodată transpuse pe disc ori difuzate la radio.

În atare condiţii, pentru că poporul român majoritar pravoslavnic nu ascultă nici pe departe numai muzică psaltică şi cânturi canonice bisericeşti (care, chipurile, l-ar împiedica să-şi mai dorească să exploreze şi alte zone muzicale), se distrează şi el cum poate. Şi cum ştie. Iar diletantismul muzicilor de „cenaclu revoluţionar al tineretului comunist” ori al manifestărilor de tip „Cântarea României” premergătoare anului 1990 a invadat fără drept de apel, în „democraţia originală” care i-a urmat, întreaga lume muzicală românească. Excepţiile, atâtea câte sunt, nu ţin de sistem şi – nefiind popularizate – e ca şi cum nici n-ar exista. Jalnicul amatorism de atunci s-a metamorfozat (şi chiar perfecţionat) în chip nebănuit, iar acum stârneşte admiraţia, adesea isterică, a maselor. Puţin mai către Vest, alte mase de spectatori îi aclamă pe André Rieu şi pe invitaţii săi. Dar, nu-i aşa, fiecare naţie îşi are cârciumile ei. Unii au pub-ul irlandez (sau olandez, sau nemţesc, dar mereu de bun gust şi rafinat), iar alţii trebuie să se mulţumească (în cazul în care dau semne de nemulţumire) cu birturile puturoase şi jegoase în care background-ul sonor e confiscat iremediabil şi exclusiv de nelipsitele manele. E, până la urmă, o chestiune de stil…

De la Croaziera la Concurs via Călăuza

2011-02-12T01:03:00.000+02:00

Au apărut pe ecrane la un an diferenţă, fiind etichetate (de criticul Florian Potra, în Aurul filmului, vol. 2) drept un „road movie” şi, respectiv, un „river movie”. Au fost, fiecare, un film-bornă în peisajul cinematografiei româneşti cu tematică „de actualitate”, de la începutul anilor 80. Până la un punct, atât Concurs, cât şi Croaziera erau recunoscute în epocă drept opere „demascatoare”, „îndrăzneţe” şi „atipice”. Concurs (gândit de autorul său încă de pe băncile facultăţii, de la sfârşitul anilor 60) intră în producţie în chiar anul când Croaziera îşi trăia momentul de glorie. Şi când, peste hotare, Călăuza lui Tarkovski făcea furori prin festivaluri.

Filmul lui Dan Piţa („frumos măiestrit, în imagini, sunet şi culori impresionante” – scrie Nicolae Steinhardt în Critică la persoana întâi) preia, ce-i drept, ideea de „expediţie” apăsătoare ca o corvoadă (într-un regim totalitar, evident) de la Croaziera lui Mircea Daneliuc. Dar – mult mai important – îşi trage seva (îndreptar de viaţă, cod etic, scară înspre desăvârşire şi instrument de cunoaştere) din poezia Călăuzei. Căci la Piţa, contactul cu tragicul şi sublimul („mai ales – remarcă acelaşi Nicolae Steinhardt – pe firul comediei bufe, al farsei fără înconjur, într-o continuă şi piperată atmosferă de mustărie, de bâlci, de pişicherlâc”) trimite spre „înţelepciunea vieţii şi rostul ei”, aşa cum îl transpune Andrei Tarkovski în filmul său: acela de a şti să te orientezi (să te laşi „călăuzit”) astfel încât să nu ţi-o risipeşti şi să nu pierzi prilejul – unic – de a te izbăvi din primejdiile şi capcanele în care poţi cădea.

La fel ca în Croaziera (tributar, ca limbaj cinematografic, „realismului minimalist” ce avea să fie asiduu exploatat, după anul 2000, de Cristi Puiu, Cristian Mungiu ş.a.), membrii echipei Concursului sunt predispuşi să-şi irosească vremea în tot felul de „nimicnicii, incidente, neghiobii şi lăturălnicii”. Care sunt acelea? O sumedenie de – observă Nicolae Steinhardt – „vrajbe, invidii, încăierări, denunţuri, lăcomii, mizerabile pofte, rivalităţi, referate”. Şi, s-ar mai putea adăuga, nenumărate sfezi, pofta de a face dragoste ca dobitoacele, pe apucatelea şi de a-şi fura singuri căciula, de a-şi vărsa veninul şi fierea unul pe altul. Mai presus de toate aceste „locuri comune”, se remarcă însă – la fel ca-n Călăuza – prezenţa personajului ce nu conteneşte a-şi jertfi mereu interesul, comoditatea şi mândria lui de om. Puştiul-călăuză din filmul lui Piţa ne îndeamnă a situa Concursul mai degrabă în descendenţa spirituală a Călăuzei decât a-l aşeza laolaltă cu Croaziera. Iar această diferenţă (în raport cu apologul lui Mircea Daneliuc) este mai importantă – în cazul Concursului – decât asemănările cu filmul lui Daneliuc. Acesta este „restul” – niciodată recuperat ulterior în cinematografia românească (şi valorificat apoi, de Dan Piţa, doar în Faleze de nisip, Dreptate în lanţuri şi Pas în doi) – care trimite spre o zonă superioară a permanenţei umane. Sau, cum spunea regizorul într-un interviu de la sfârşitul anilor 80, spre „un nucleu de esenţial, de durabil, de dumnezeiesc, în jurul căruia e plăsmuită fiinţa noastră, viaţa, moartea, dragostea, frica, ura”.

Mitologia Concursului stă sub semnul celui care nici o clipă nu se gândeşte la sine, care dă dovada că trăieşte numai spre a face bine altora, întruchipând parcă definiţia cărturarilor germani: der Mann der nur für die Anderen da ist – omul al cărui ţel în lume este a fi numai întru slujirea celorlalţi. Iar „găinăriile” celor nouă albi, nu negri, mititei din Concurs par „topite”, la final, când – transformator, metanoic – începe „îndreptarea” lor, atunci când, imediat după producerea „marii explozii”, îl urmează pe Puştiul ce pare acum un adevărat „pescar de oameni”. Concursul este, astfel, filmul-poem al Puştiului-„salvator”, nu al „echipei dezorientate” şi nici al violatorilor din pădure ori a „ştabilor” semidocţi. Tot astfel, Călăuza se concentrează pe îndrumarea – cu nădejde, credinţă şi iubire – până în pragul „camerei dorinţelor” a scepticilor, cinicilor sau doar curioşilor. Nu gândurile necurate ale Profesorului şi Scriitorului sunt „punctul nodal” în pseudo-odiseea SF a lui Tarkovski, ci stăruinţa celui mult milostiv care spune: „Mai presus de toate să…credeţi!”… Croaziera însă rămâne exclusiv confiscat de proza repetatelor „nimicnicii, incidente şi neghiobii”, de „urâtul vieţii” din care lipseşte atât Puştiul-„călăuză”, cât şi ideea (neparodiată, neironizată) de călăuzire-îndrumare către însăşi „înţelepciunea vieţii”.

Daneliuc (Cursa, Proba de microfon, Croaziera), dar şi Pintilie (Reconstituirea), Tatos (Secvenţe, Fructe de pădure), Tănase (La capătul liniei) filmează viaţa „aşa cum e”. Lecţia Croazierei şi aplecarea ei spre „firescul de pe stradă”, spre „felia de viaţă” frustă şi „minimalistă” au făcut, după anul 2000, şcoală. Ea se numeşte Noul Cinema Românesc. Piţa (Concurs, Dreptate în lanţuri, Faleze de nisip, Pas în doi), Veroiu (segmentul Fefeleaga din Nunta de piatră, Adela, Să mori rănit din dragoste de viaţă, Sfârşitul nopţii, Semnul şarpelui), Săucan (Meandre, 100 lei), Ciulei (Pădurea spănzuraţilor), Iliu (Moara cu noroc) filmează viaţa „aşa cum ar trebui să fie”. Realismul lor nu este „minimalist”, ci „magic”, „fantastic”. Dincolo de bune sau rele, au înţeles că – în artă – este nevoie cu atât mai mult de frumos, cu cât este mai mult rău în lume. Până una-alta, demersul lor – oricât de meritoriu, de insolit, de autentic cinematografic – a rămas un dead end în filmul românesc.

Peste cei răi şi peste cei buni

2011-02-10T23:41:00.001+02:00

Există, în Scripturi, câteva (şi nu puţine!) „puncte nodale” în care se coagulează parcă veacuri de înţelepciune. Unul dintre acestea este, cu siguranţă, şi pasajul despre mânie din Evanghelia după Matei. Astfel, oricine se mânie pe fratele său – şi frate, largo sensu, îţi este chiar şi semenul ale cărui valori pot să difere în mod substanţial de ale tale – vrednic este de osândă. Cu atât mai puţin este îngăduită expresia verbală a mâniei, prin rostirea de injurii (de vorbe grele ca „netrebnicule”, „prostule” sau „nebunule”). Iar cel care le proferează vrednic este de gheena focului. De ce? Pentru că suduind, zgâlţâie nu un demon, ci pe însăşi legiunea de demoni din persoana asupra căreia sunt îndreptate vorbele de ocară. Bătălia este departe de a fi „la vedere”, între două forţe egale. Este un război de „gherilă” cu – adesea – închipuitul nostru duşman şi o inutilă măcinare de nervi. De aceea îndemnul la smerenie este cuminte şi cu dreaptă socotinţă adresat celor cu răbdarea pusă la încercare. Cine are urechi de auzit să priceapă.

Cutremurătoare sunt apoi amendamentele referitoare la „privirea vinovată” (fără luare-aminte), la „slobozenia vederii” cea pierzătoare (ucigătoare) de suflet. Şi îndemnul iubirii de vrăjmaşi, de a binecuvânta pe prigonitori – ca semne de restaurare, de „înviere” din întunecimea păcatului (înţeles ca „încremenire în proiect”, ori proiectul – pentru fiecare – se cheamă desăvârşire sau devenire întru fiinţă). Căci – suntem asiguraţi – numai aşa primim „cetăţenie” în Împărăţia Tatălui Celui din ceruri, care „face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi”. Aceasta, ni se spune, este calea cea strâmtă spre desăvârşire pe care – transformându-ne (metanoizându-ne) eul – suntem chemaţi a umbla. Şi iar ajungem la importanţa asumării unui „sistem” (a unei rânduieli) până şi (sau mai cu seamă) în această lume libertină ultra-relativistă şi tot mai pluralistă. Fără asta sfârşim ca Simion al Deşertului din filmul omonim al lui Buñuel: după nevoinţe aspre care au durat şase ani, şase luni şi şase zile, ajunge să fie biruit de nurii unei femei şi, luat fiind pe sus de un supersonic (printr-un efect suprarealist), eşuează lamentabil în fumul de ţigară şi ritmurile îndrăcite ale unei discoteci din … Manhattan.

Fast weekend

2011-02-08T01:14:00.002+02:00

Un week-end – încă unul – care a trecut cu viteza luminii. Sâmbătă, puţin după prânz, am ajuns la monastirea de lângă locul în care „munţii noştri aur poartă” (ce i-a inspirat pe cineaştii Dan Piţa, Mircea Veroiu, Iosif Demian, Nicolae Mărgineanu şi Vlad Păunescu să regizeze şi să filmeze acolo adaptările lor după Ion Agârbiceanu – Nunta de piatră, Duhul aurului şi Flăcări pe comori). A doua zi dimineaţa, exact când vesteau clopotele începutul slujbei ceasurilor (premergătoare Sfintei Liturghii), au ajuns – aşa cum ne-a fost vorba – Petre şi ai săi (adică Laura şi Adrian). Totul – au remarcat ei în gând cu noi şi noi am simţit, iar, în gând cu ei – este cu maximă atenţie ales acolo, în „sânul lui Avraam” (de la rânduiala slujbelor la rânduiala pangarului şi a trapezei), ca strugurii de vin: bob cu bob. Pericopa desprinsă din pilda femeii canaanence (cea stăruitoare în cele bune şi mare în credinţa sa) a rotunjit o slujbă solemnă şi percutantă. După o „discuţie de taină” la o cafea am pornit cu toţii spre cetatea unde, seara, urma să se joace o nouă reprezentaţie cu Misterioasa pariziancă după Agenda lui Jean-Claude Carrière (n. 1931). Din adaptările pentru ecran ale scenariilor sale văzusem: Goya’s Gosts, Sommersby, L’associé, Die Blechtrommel, Le charme discret de la bourgeoisie, Taking Off, La voie lactée, Belle de jour.

Spectacolul montat de Ghiţă, cu Laura şi Adrian, surprinde plăcut prin ţinută. Economie de mijloace, ritm, antren şi – mai ales – o „temă de casă” ce mi-a amintit de lecţia lui Bob Fosse (cel din All That Jazz). Acolo era întâlnirea unui coregraf fustangiu (dependent de „vin, cânt şi femei”) cu…Moartea/Viaţa, ce avea chip de înger bălan înveşmântat în straie de mireasă. Subtextul acestei (în aparenţă doar) comedii trimite spre acelaşi lucru: întâlnirea (reală? imaginară?) cu fata neprihănită dă peste cap socotelile unui bărbat ce-şi nota în agendă fiecare „pradă”. Iubirea trezeşte morţii, iar Jean-Jacques este un living dead pe care îl „problematizează” o fată ciudată (nebună? sfântă? vampă?), care-l determină (precum odinioară Sonia Marmeladova pe Rodion Romanovici Raskolnikov) să lase tot ce are pentru a putea pune început bun devenirii sale întru fiinţă. Într-un ev în care vulgaritatea confiscă atâtea suflete, iată o piesă în care accentele se pun altfel: pe desprinderea de „carnal”. Cunoaşterea, în piesa regizată de Petre Nicolae, nu mai este una carnală (mai mult: experienţele – repetate, minuţios contabilizate – de tip carnal knowledge sunt luate în derâdere), ci una…ontologică. Misterioasa pariziancă este sinonimul aventurii întru anevoioasa recompunere (din ţăndări) a unui suflet aflat în deşirare. Iar Susanne este fata ce pare să ne transmită că „nu cunoaşterea limpezeşte taina, ci taina limpezeşte cunoaşterea”.

Paradoxal, printre situaţiile comice şi replicile inteligente din această piesă-apolog, se insinuează ideea că „ruşinea salvează omenirea”, aşa cum reiese din scena ce marchează, probabil, începutul schimbării (transformării, restaurării) lui Jean-Jacques. Când e pe punctul de a-şi viola noua „victimă” (cu numărul de ordine 135 în agenda sa), aude vorbele acesteia ce au fermitatea şi blândeţea Soniei din Crimă şi pedeapsă, care, fără să-l privească, îi spune: „Acum aveţi nişte gânduri care nu-mi plac”. Iar masculul din el, aparent incurabil, este copleşit de ruşine. Abia acum poate primi „transferul de personalitate” (de umanitate) care să-l smulgă dintr-o existenţă plată, monotonă, searbădă. Abia acum este pregătit să înceapă temerarul urcuş spre sine.

Din dragoste

2011-02-01T01:54:00.011+02:00

Cum-necum, Pseudokinematikos a ajuns şi pe rafturile Cărtureştilor. În ultima zi din ianuarie 2011 s-a petrecut – la Timişoara – lansarea oficială a acestui „fals tratat de cinema românesc” (photos here). Cu o seară înainte, pe când vorbeam cu Monahul din creierii munţilor (peisajul, acolo, trebuie să fie acum o nebunie – am auzit că a nins), i-am mărturisit că nu ştiu să ţin speech-uri şi l-am rugat să-mi trimită un cuvânt de învăţătură care să mă scoată din încurcătură. Răspunsul său a fost acesta: „Chiar aşa să spui: Vă mulţumesc tuturor celor care aţi venit astă-seară aici, dar eu nu sunt obişnuit să vorbesc în public, am trac şi mă simt mai bine în faţa paginii albe ori a monitorului pe care urmează să scriu. Doamne ajută!”

Am avut, recunosc, emoţii pentru întâlnirea cu publicul. Am emoţii mereu înaintea unor momente mai speciale – asta dovedeşte că nu-mi sunt deloc indiferente. Am ajuns, cu Theodor, mai devreme cu aproape un ceas – Raluca, Ioan şi părinţii au venit după noi. Ne-am instalat la primul etaj, acolo unde urma să vină lumea. Timpul – până la ora 7 p.m. – a trecut incredibil de repede. La ora când trebuia să demarăm se strânseseră deja câteva zeci. Pupături, strângeri de mână, zâmbete, bucuria reîntâlnirii cu oameni dragi. (Şi regretul de a nu mă fi întreţinut cu toţi cei prezenţi.) Pe lângă familia venită cu mic-cu mare, pe lângă rude şi amici, se aflau alături de mine câţiva dascăli din şcoală şi din universitate, dar şi nesperat de mulţi elevi (şi foşti elevi) de-ai mei. Doi dintre invitaţii care urmau să prezinte cartea – domnii profesori Cornel Ungureanu şi Lucian Ionică – au rememorat stagiunile de cinematecă timişoreană (cu unele dintre ele am avut şi eu legături tangenţiale sau chiar secante), iar Lucian Mircu a povestit despre două momente în care ni s-au intersectat cărările cinefile: în anul 2005, când ne-am cunoscut la proiecţia cu Moartea domnului Lăzărescu (iar Lucian era nedumerit de atitudinea mea nu ostilă, ci rezervată faţă de acest film ce a făcut furori prin festivaluri – peste ani avea să înţeleagă de ce: pentru că succesul său a fost pregătit de o serie de filme româneşti de referinţă, realizate înainte de 1989, despre care tinerii mai ales ştiau foarte puţine lucruri) şi în anul 1995 când Lucian frecventase deja de doi ani cinemateca pe care – fără să ştie atunci – o organizasem la cinematograful Studio din localitate (cu filme care stăteau degeaba în cutii, în depozitul din oraş, ce aproviziona sud-vestul ţării). Din spatele meu a dorit să spună câte ceva şi dl. profesor Alexandru Metea (care mă ştie, practic, de când m-am născut) – primul şi singurul care m-a călăuzit (în gimnaziu, înainte de admiterea la facultate şi în studenţie) în fascinanta lume a sintaxei propoziţiei şi frazei. Vorbele lor măgulitoare au punctat o realitate pe care şi dacă aş vrea, nu aş putea-o ascunde: dragostea mea necondiţionată pentru filmul românesc. Din această dragoste m-am apropiat, în copilărie, de zeci şi sute de filme româneşti (pe atunci ieşeau peste 20 de premiere pe an), până să deprind criterii de selecţie, de evaluare, până să ajung la ideea (sau crucea) lor – acolo unde era cazul, fireşte. Din această dragoste am alcătuit – la sugestia editorului de carte Virgil Baidoc (managerul editurii Theosis pentru care am tradus câteva cărţi în ultimii ani) şi cu ajutorul amicului meu Dan Voinea (autorul coperţii, ce prelucrează un cadru din Nunta de piatră, filmat de Iosif Demian) – o mini-antologie de „portrete în mişcare” ale unor cineaşti români, de comentarii pe marginea câtorva filme şi cărţi de cinema românesc la care ţin. Adică, Pseudokinematikos. Fals tratat de cinema românesc.

Am făcut neascultare de Monah, şi am mai adăugat câteva vorbe pe care simţeam că vreau şi pot să le spun în chip firesc, fără trac. La urmă, am ţinut să mulţumesc familiei mele pentru îngăduinţa şi bunătatea cu care m-au sprijinit şi m-au lăsat să stau aproape de tastatură ore-n şir. Dl. Metea (şi nu numai el) m-a încurajat să nu mă opresc aici. Pr. Robert mi-a şoptit că a stat la parter, cu urechile lipite de boxe ca să asculte acele invisible movies de Adrian Enescu (teme prelucrate şi reorchestrate la synthesizer din filmele şi piesele de teatru compuse de-a lungul anilor) care ne-au însoţit întreaga seară. Cu Pr. Silviu – următor unui schimb recent de replici de pe facebook – am glosat puţin pe tema „legendelor” şi a „realităţii” referitoare la sfinţi. Chiar aşa: cine poate spune unde anume se termină litera şi unde începe spiritul (duhul)?

Seara s-a încheiat cu proiecţia scurt-metrajului din anul 2000, Zapping (regia: Cristian Mungiu), o radiografie în cheie parabolic-ironică a civilizaţiei imaginii (a imaginii fără nici un Dumnezeu însă!), în care trăim. A unei lumi mecanicizate, alienate, care a pierdut orice legătură cu cuvântul scris într-o vreme în care televiziunilor le era interzis să îşi îndemne telespectatorii să mai pună mâna pe-o carte. S-a dat la toată lumea tea for free, s-au ronţăit biscuiţi italieneşti şi turtă dulce neaoşă (gătită de mom-in-law) şi s-a degustat vin (preparat de dad-in-law). Am scris dedicaţii pe volumele cumpărate (all sold out) şi mi-am spus că, deopotrivă cei patru prezentatori ai volumului, cât şi toţi cei veniţi pentru lansare mă obligă să mă ridic (măcar de acum înainte) la aşteptările lor. Pentru că noblesse oblige.

Shortcuts

2011-01-31T00:32:00.007+02:00

De dimineaţă, drumul spre monastire – desprins parcă din tablourile lui Bruegel dedicate iernii – era o minunăţie: copaci întregi acoperiţi de promoroacă, câmpuri albe şi eleşteie îngheţate. Suficiente motive să exclami, ca într-un şlagăr pop (muzica: Ion Cristinoiu, versuri: Mircea Block, voce: Gabriel Cotabiţă) de prin anii 80: „Te iubesc, viaţă, te iubesc!” Astăzi Biserica i-a pomenit pe cei Trei Ierarhi (Vasile, Grigore, Ioan), tustrei „cuvântători de Dumnezeu” şi mi-am spus că poate cercetarea Vieţilor sfinţilor nu e chiar o vorbă-n vânt. Poate că merită, chiar merită să ne aplecăm asupra „poveştilor despre stele” care, aşa cum spunea sabreur-ul muncitor şi student la seral interpretat de Claudiu Bleonţ (în scena seducţiei din sala de lectură a bibliotecii publice din Pas în doi), sunt adunate într-o „carte veche şi cam grea” care – explică strungarul jucat de Bleonţ, în timp ce îşi aşează tomul pe cap, întinzându-şi mâinile în lateral, de parcă ar merge pe o sârmă, ca un acrobat – ne ajută să ne păstrăm ţinuta: devenim mai drepţi. Poate că merită să fim nu doar recunoscători de-a pururi celor care ne-au dat un nume, dar să şi cercetăm istoria celui care l-a purtat: Ioan, Vasile, Grigore, Nicolae, Mihail, Gavril, David, Toma etc. Legende? Simboluri? Basme? Se poate, dar aceste metafore au exact atâta viaţă câtă le dăm noi. De noi, oamenii, depinde să le aducem la viaţă. Un clovn ca Charlot (din Luminile oraşului) îl poate salva de la ucidere de sine pe miliardarul părăsit de iubită, spunându-i că va auzi iar cântecul păsărelelor, că soarele va răsări din nou şi o nouă zi va începe. Că, altfel spus, are o mie de motive să vrea să trăiască. Dar poate că este nevoie să existe în sufletul nostru lutul potrivit unde să se prindă sămânţa aruncată de optimiştii ce încearcă să ne menţină moralul ridicat, să ne determine să nu renunţăm la „lupta vieţii”.

Nu-mi iasă din cap felul brusc în care, deunăzi, şi-a curmat viaţa rubedenia mea – un om pe care nu-l bănuiai de labilitate psihică, de hiperemotivitate, de oblomovism ce putea degenera în spleen cronicizat care să ducă la sinucidere. Şi-mi amintesc de îndemnul paulin („Rugaţi-vă neîncetat!”), de importanţa de a-ţi puncta viaţa cu semnele unei … metode, cu reperele unui canon liturgic. Desluşirea acestor semne însă este un work in progress care nu duce, aşa cum s-ar putea crede, la remuşcarea zdrobitoare (şi, în formele extreme, ucigătoare de trup şi suflet), ci la pocăinţa cu adevărat restauratoare, eliberatoare. Adică la (re)activarea sentimentului de bucurie, de minunare în faţa lumii create. La atenţia acordată lucrurilor şi bucuriilor mici (Μικρές Χαρές sau Small Pleasures – cum sună titlul unui adorabil scurt-metraj grecesc din 2008, în regia lui Konstantin Pilavios), cum ar fi peisajul mirific al unei zile de iarnă, în natură. La, în fine, (re)descoperirea candorii copilăreşti. Şi când te gândeşti că toate acestea – inocenţă şi profunzime – se găsesc zugrăvite (aşa cum bine observa Alexander din Sacrificiul tarkovskian) în icoanele din vechime. Dar cine să le mai recunoască frumuseţea transfiguratoare în ziua de azi, când preferăm estetica de plastic a ilustraţiilor, a tablourilor şi a picturii apusene în manieră naturalist-realist-romantică? Păcat, pentru că dacă ştii să o priveşti în adâncime, icoana – care (spre deosebire de fotografia de tip instantaneu) evită detaliile vulgare şi „firescul de pe stradă”, operând cu esenţe – poate să îţi desăvârşească simţul restaurator al contemplaţiei. Sau, cum spun englezii, it keeps you busy indeed. Icoana (înţeleasă ca „fereastră spre absolut”, în context liturgic) este, poate, medicamentul salvator de care evităm să ne folosim, considerându-l fie desuet, fie inutil. Este „asul” pe care – din prea multă împrăştiere – nici măcar nu (mai) ştim că-l avem ascuns în mânecă. Şi atunci recurgem la tot felul de soluţii de moment, la „vindecări”-instant, părăsind „calea cea strâmtă” (a îndelungii răbdări) pentru amăgitoare şi adesea zdrobitoare scurtături…

Déjà vu

2011-01-29T00:54:00.006+02:00

„Viaţa e un dar, nu o obligaţie” este, in nuce, povestea filmului spaniol din 2004, Mar adentro. Însă accentul (tonul face muzica, nu?) cădea pe ideea antropocentrică potrivit căreia omul (iar nu Dumnezeu) e stăpânul vieţii sale, deci şi-o poate curma când doreşte. Partea cu darul (şi implicit autorul darului, căruia i se cuvine „toată cinstea şi închinăciunea”) era total eclipsată de pledoaria apăsată în favoarea eutanasiei – o teză foarte corectă din punct de vedere politic, de altfel. De bună seamă că viaţa nu e o obligaţie, că nu trebuie – în sens militarist, dictatorial – să o trăieşti. Că nu ai cum să fii condamnat la viaţă, la fericire, aşa cum – printr-o serie nesfârşită de mijloace, care de care mai ademenitoare – o ideologie sau forme agresive, legaliste, de „creştinism evanghelic” caută să te ademenească. Biserica aceea ante-denominaţională, despre care pe bună dreptate s-a spus că este „secretul cel mai bine păzit”, poate da omului un ideal. Prin arta, slujbele şi rânduiala ei, Ortodoxia (căci despre ea este vorba) nu convinge, cât seduce – dacă nu ai inima împietrită, iar iubirea nu ţi s-a împuţinat – şi te învăluie cu Frumuseţea ei dintr-altă lume. Lumina ei este parcă necreată.

Totul se petrece, în vieţile noastre, ca un déjà vu. Inclusiv moartea altora. Decesul fulgerător al unui second cousin – un om, credeam, de milioane – îmi confirmă că viaţa (sau moartea) bate filmul. Şi revăd, aievea, destinul haiducului Năstase (Claudiu Bleonţ) din Dreptate în lanţuri. Funia pe care şi-o pregăteşte, rama pe care i-o dăruie fratelui său de haiducie (Ion, alias Petre Nicolae), împreună cu acel testament verbal: „Să n-o vinzi, să nu vinzi!” Sau destinul savantului sinucigaş din Solaris. Gibarian fusese bântuit de o „arătare”: o siluetă feminină care-l face să-şi piardă minţile. Şi să nu mai aibă răbdare până ajunge pe „planeta ca un creier uriaş” bunul său amic Kris Kelvin. „Nu e nebunie, îi va spune acestuia (printr-o înregistrare video cu valoare testamentară), ci mai degrabă o problemă de conştiinţă”. Sau „Mistreţul” din Călăuza, cel care – după ce a ajuns în pragul Camerei Dorinţelor din Zonă – s-a rugat pentru sănătatea (desăvârşirea, mântuirea, cum ar veni) fratelui, dar gândul i-a fost la un sac cu bani. Şi, pentru că aşa spune povestea, a primit ceea ce avea sădit mai profund în inimă (sacul cu bani), fiindu-i trecute cu vederea vorbele (care nu aveau acoperire în realitate, căci una spunea şi alta gândea). Nu şi-a putut suporta apoi meschinăria şi, încurcând pocăinţa restauratoare cu remuşcarea, a deznădăjduit cu totul şi, ca Iuda ori Stavroghin, şi-a pus capăt zilelor. Pulverizând într-o clipă fatală acel „rest de viaţă” care i-a mai fost lăsat. Murind, cum se spune, cu zile.

La câte destine – din varii motive – se risipesc în această lume, încă o „ucidere de sine” este, pentru cei din afara familiei împricinatului, un fapt divers. O astfel de grozăvie (slăbiciune? act de curaj extrem?) nu reţine atenţia decât, cel mult, apropiaţilor. Şi asta pentru o vreme doar: câţiva ani, câteva generaţii – cel mult. Ce poate mira atunci, fiind cu adevărat o pricină vrednică de cinste? „Învierea” celui căzut în deznădejde, care – fără să ştie ce face, evitând „calea cea strâmtă” a jertfirii de sine prin îndelunga răbdare – caută să se zdrobească, să-şi reteze singur rădăcina vieţii. Demn de toată admiraţia este, prin urmare, cel care rezistă ispitirii venite de la „părintele minciunii” prin vicleşugurile sale. Cel care ştie să rostească la vreme: „Piei, Satano!” Cel care ştie să asculte (precum olarul din filmul japonez Povestirile lunii palide după ploaie) atunci când se găseşte cineva să-l povăţuiască, să-i atragă atenţia că drumul pe care se află duce la pieire, că musai trebuie să iasă din mrejele întinse de „părintele vicleniei”, să pună capăt colaborării cu Satan. Cel care poate preface remuşcarea-n pocăinţă. Numai acela merge până la capăt (iar capătul nu poate fi decât – vorba poetului Ioan Alexandru – „acolo sus, cu turmele, pe plaiurile sfinte”) cu orice preţ. Chiar (sau mai ales) cu preţul suferinţei asumate şi al jertfei de sine. In Nomine Domini.

Noroi şi stele

2011-01-28T00:54:00.001+02:00

Am fost, cu Theodor, la concertul de vineri seara: Uverturi de Rossini (Bărbierul din Sevilla, Italianca în Alger, Coţofana hoaţă) şi Anotimpurile de Vivaldi (solist: Gabriel Popa). Full house. Ovaţii prelungi, după Anotimpuri, şi două bis-uri cu fragmente ce tocmai fuseseră cântate în concert. La urma urmei era şi normal ca, după nişte peripeţii ce au durat mai bine de o sută de ani (când au fost rătăcite pe undeva, dacă informaţia pe care o am este corectă), Anotimpurile lui Vivaldi să ajungă la inimile atâtor melomani. Nu sunt ele expresia cea mai directă (pe cât poate fi de direct sound-ul simfonic) a vieţii unui om, a succesiunii anotimpurilor sale, a succesiunii anotimpurilor acestui pământ spre care privea necontenit camera lui Vadim Iusov (şi ochiul de regizor-profet al lui Andrei Tarkovski), în Andrei Rubliov. Pentru că, nu-i aşa, pământul ne interesează - deocamdată. Despre el este vorba în propoziţie. Cerul există doar în măsura în care se reflectă în bălţile Terrei.

Două zile mai târziu, cu emoţie şi în formula 4R extinsă, am participat – ca nuni – la îmbisericirea şi botezul micuţei Mariei Teodora. Minunată (şi, în acelaşi timp, cumplită) misie. Pe la începutul anilor 80, actriţa Carmen Galin avea să declare, pentru estivala (şi nonconformista) revistă a Galei Filmului pentru Tineret de la Costineşti că festivalul de film din „staţiunea tineretului” era, la vremea aceea, singurul festival de film din ţară. „Ar trebui să repetăm asta la nesfârşit până vom ţine minte” - spunea actriţa. La fel ca (astă-primăvară) Ioan, Maria Teodora (care s-a comportat exemplar pe tot parcursul oficierii preoţilor) a avut parte de o primire în Biserică nu oriunde, ci în – din păcate – singurul spaţiu ortodox al urbei noastre care este (încă?) nepoluat de nestăvilitul duh apusean ce şi-a lăsat pecetea peste tot pe unde a trecut: tablouri religioase academice sau, cel mai adesea, jalnice, frizând kitsch-ul şi tot ceea ce, vorba lui Costion Nicolescu, este asemenea „cântării de manele la strană”.

Parcă acolo însă, în acea bisericuţă cochetă (şi despre care îţi vine să exclami că e „neromânească”), slujirea şi trăirea e alta. Cu totul alta. (Deşi „scenariul liturgic” e acelaşi.) Parcă mediul de acolo, vrednic de cultura bisericească şi demnitatea înaintaşilor, te face să uiţi că prezentul e aşa cum spunea cinicul Ambrose Bierce: that part of eternity dividing the domain of disappointment from the realm of hope. Şi, printre sfinţii pictaţi după canon şi după rânduială, Frumuseţea e cu adevărat salvatoare (pentru omenire, fireşte), iar ceea ce vedem (dacă avem ochii spălaţi de solzii deformatori ai pietismului, ai „naturalismului” sau „realismului” şi „umanismului”) nu sunt doar „nişte chipuri”, fără viaţă şi fără putere. În acel locaş care înţelege a fi „peşteră a Naşterii lui Hristos”, iar nu „peşteră de tâlhari”, Dumnezeu nu pare c-a murit, aşa cum – smintind o lume – profeţea Nietzsche la sfârşitul veacul al XIX-lea. Mai mult chiar, simţi mai acut ca oricând că eşti chemat să deprinzi însuşi rostul vieţii. De parc-ai fi „în pragul Zonei” (ca-n Călăuza).

Totuşi, povestea îmbisericirii nu se termină (nici pe departe!) într-o bisericuţă orânduită cu mult bun gust, unde nu afli nimic expediat sau de mântuială. Acesta e doar începutul, uvertura – strălucite, de altfel. Şi cine altul decât Marele Arhitect poate să ne grăiască despre „cele de pe urmă”? Să nu uităm de milioanele de „ostaşii-martiri cu feţe cuvioase” (Ioan Alexandru), care au deprins a se mulţumi cu, vorba ursului Balloo din Cartea junglei, „simply bare necessities”. Să nu uităm de cei care au ieşit biruitori din Gulaguri sau de cei care – de-a lungul vremurilor – au primit chiar botezul sângelui (al muceniciei). Poate că aceasta este însăşi calea desăvârşirii: asumarea nu atât a „cerului ca cer”, cât a cerului din noi şi din bălţile mereu nesecate ale existenţei noastre de zi cu zi. Ca-n Rubliov-ul tarkovskian.

Interviu "Adevărul"

2011-01-27T14:09:00.009+02:00

Marian Rădulescu:
„Marii artişti sunt egali cu sine“

interviu de Lavinia Bălulescu, preluat din ziarul Adevărul de seară (27 ianuarie 2011)

Timişoreanul este cunoscut în rândul pasionaţilor de filme. Ani la rând, profesorul de engleză a organizat seri cinematografice de neuitat.

Adevărul de Seară: Seria proiecţiilor de filme pe care le-aţi realizat a început în Universitatea de Vest din Timişoara, în anul 1993. Cum au continuat lucrurile?
Marian Rădulescu: A fost o cinematecă la Universitate, câteva săptămâni, apoi s-a mutat la Cinema Studio, unde a mers vreo trei ani. Au urmat întâlnirile de la librăria Joc Secund. La Studio se puteau viziona filme din depozitul de la Timişoara. E vorba de filme care încă nu fuseseră trimise la ars, aşa cum se proceda pe atunci. În general erau filme socialiste sau americane vechi. La un moment dat nu am mai putut să dau nimic nou, erau doar reluări.

Şi la Joc Secund de ce s-a încheiat perioada proiecţiilor?
Pentru că au început să apară legi pentru drepturile de autor şi nu s-a mai putut.

Nu vă lipseşte perioada aceea?
Ba da, îmi lipseşte foarte mult, dar ce să fac? Singura formulă e prin Centrul Cultural Francez, German sau Spaniol, care au drepturi de difuzare de la ambasade. Ei fac la Cărtureşti, o dată sau de două ori pe lună, proiecţii legale. În Bucureşti se poate face ceva, pentru că este Arhiva Naţională de Filme, unde sunt tone de pelicule, dar în Timişoara nu ai cum.

Câte filme are arhiva dumneavoastră personală?
Nu le-am numărat, dar cred că sunt mii. Am cumpărat la un moment dat multe filme pe casetă video, din Irlanda, am dat o groază de bani, dar nu mai am ce să fac cu ele. E păcat, vor ajunge nişte cutii. Nu am nici video, nici televizor. Am renunţat la el acum trei ani.

De ce?
Pentru că divertismentul de la televizor nu doar că nu mă interesează, dar mă scandalizează. Excepţie face Cronica Cârcotaşilor.

Şi atunci de unde vă luaţi filmele? Internet?
În primul rând, eu nu mai văd filme noi decât foarte rar. De exemplu, filmul „Medalia de onoare“ e singura mare bucurie de cinefil din ultimul an, în ceea ce înseamnă film românesc.

Deci totuşi urmăriţi filme?
Da, dar mult mai rezervat ca înainte. Din ce în ce mai distanţat. M-am mai bucurat anul trecut de un film japonez, numit „Okuribito“ („Departures“) care a luat Oscarul acum doi ani pentru cel mai bun film străin. De asemenea, de un film rusesc, din 2008, făcut de un băiat de 26 de ani, extraordinar de sugestiv, de poetic, cu un limbaj foarte matur pentru un regizor care e la debut. Titlul filmului, tradus în româneşte, este „Lăcaşul îngerului“.

Şi atunci, revedeţi filme?
Da, revăd multe filme şi mă gândesc cu mare drag la filmele la care ţin şi la care îmi plăcea să mă uit, de exemplu, când eram la liceu.

Top trei regizori?
E foarte simplu. Andrei Tarkovski, Andrei Tarkovski şi Andrei Tarkovski. (Râde) Andrei Tarkovski, Mircea Săucan şi Robert Bresson. De când l-am descoperit pe Tarkovski, consider că e sus de tot, apoi mai jos sunt marii regizori. Iar Tarkovski nu e un geniu, ar fi greşit să se vadă asta în el. El e doar un profet. Pe el îl preocupa cu totul altceva. Geniu are o conotaţie mai mult malefică. La topul filmelor, este iar foarte simplu. Marii regizori ca Tarkovski, care nu sunt mulţi, au făcut un singur film. Cum marii scriitori au scris un singur roman, iar dacă au scris mai multe e acelaşi roman cu alte cuvinte. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul filmului. Marii artişti sunt egali cu sine.

Nu v-aţi gândit niciodată că sunt foarte multe filme bune de văzut şi că vă irosiţi cumva timpul văzând un film de mai multe ori, când aţi putea căuta şi altceva?
Dacă priveşti lucrurile ca un contabil, cantitativ, atunci sigur că pare o pierdere. Eu, de exemplu, acum 30 de ani m-am întâlnit cu acest film epocal care se numeşte „Călăuza“. Şapte ani l-am tot revăzut, până în primul an de facultate, când am avut revelaţia că pricep. Când ai senzaţia că te întâlneşti cu aşa ceva, e ca şi cu o sete pe care ai avut-o şi ai fost satisfăcut. Acum doar mai bei din când în când câte un păhăruţ de apă. Ce să pierzi, după ce te-ai întâlnit cu aceşti oameni? Sunt nişte lucruri fundamentale acolo. Sentimentul e doar că nu reuşesc eu să mă adun, să mă schimb, să fiu mai bun, aşa cum mă îndeamnă acele imagini.

Unde scrieţi? Aveţi un blog?
Da, se numeşte Once Upon a Time in the Cinema. Public, de asemenea, pe Liternet.

Cartea dumneavostră, Pseudokinematikos, conţine cronică de film?
Cartea conţine trei părţi. Prima e formată dintr-o serie de schiţe de portret ale unor oameni de film. A doua sunt nişte comentarii pe marginea unor filme româneşti. În a treia parte sunt nişte recenzii la câteva cărţi de film apărute în România, despre cinematograful românesc.

Este prima dumneavostră carte?
Scrisă de mine, da. Nu am mai publicat decât ca traducător, pentru Editura Teosis din Oradea, Am tradus şapte cărţi şi mai am încă trei în pregătire, care urmează să apară.

Dor de Ion Cristinoiu

2011-01-27T00:46:00.001+02:00

Au existat, în aşa-zisa muzică uşoară românească din perioada ei de glorie, câţiva compozitori care – pentru majoritatea publicului – „au marcat”. Unul dintre ei a fost, cu siguranţă, Ion Cristinoiu, autor – spune o informaţie de pe Wikipedia – a peste 700 de cântece. Nu puţine au devenit repede şlagăre, convingând prin melodicitate, prin interpretare, prin calitatea orchestraţiei, prin mesajul versurilor: „Planeta Pământ” (Adrian Daminescu), „Dacă n-ai fi existat”, „Casa mea”, „Eu”, „De n-ai să vii”, „Tu eşti omul ideal”, „O zi de-ar fi al meu Pământul” (Angela Similea), „N-am noroc” (Anda Călugăreanu şi, peste ani, VANK), „Ce crezi tu despre mine” (Aura Urziceanu), „Care din noi”, „Ce mică-i vacanţa mare”, „Nu am decât o viaţă”, „O clipă de sinceritate”, „Uită nostalgia”, „Vino iubire-napoi” (Corina Chiriac), „Te-aşteaptă un om” (Dan Spătaru), „Unde e iubirea” (Ioana Negriloiu), „Convenţional”, „Raiul e pe Pământ”, „Te iubesc, viaţă” (Gabriel Cotabiţă), „Revederea” (Mihaela Mihai), „Hai să ne imaginăm”, „De azi începe viaţa mea” (în interpretarea compozitorului) ş.a.m.d..

În copilărie şi adolescenţă am ascultat cu plăcere şlagărele ce au purtat marca stilistică a lui Ion Cristinoiu. Se difuzau cu generozitate la radio-televiziunea (unică) din vremurile ante-1990. Chiar prea des, credeam atunci. Poate de aceea, când – la sfârşitul anilor 90 – l-am zărit pe Ion Cristinoiu într-un autocar ce mă transporta din Germania spre România, nu am simţit nevoia să-l salut şi să-l felicit pentru compoziţiile sale (ale căror refrene le fredonez în continuare), ci să-i vorbesc de un alt muzician care la acea vreme doar cocheta cu muzica uşoară. Acesta din urmă (un compozitor „în evantai” ce compunea la fel de bine şi muzică electronică şi muzică jazz, şi muzică uşoară şi – mai ales – muzică de film sau experimentală) a „marcat” fără egal în preferinţele mele. Aş fi dorit atunci să aflu ce crede Ion Cristinoiu despre „idolul” meu care mi-a netezit calea spre muzică, spre cinema şi spre mine însumi. Să-mi confirme că muzicianul pe care – în gândurile mele, în conversaţiile cu prietenii, cu oameni cunoscuţi sau necunoscuţi – îl ridicam în slăvi era într-adevăr deosebit, fenomenal, unic. Dar mi se părea cu totul deplasat să-l abordez astfel, aşa că nu i-am spus nimic până la urmă.

La aproape zece ani de la prăpădirea sa, cântecele şi refrenele compuse de Ion Cristinoiu (26 ianuarie 1942 – 21 noiembrie 2001) mi se par crâmpeie de „civilizaţie pierdută”. Şi asta nu datorită unei nestăpânite nostalgii după „epoca de aur” a preşedintelui peltic al României (născut în aceeaşi zi, de 26 ianuarie, şi ucis prin împuşcare într-o zi de Crăciun când, zice-se, ne-am luat „raţia de libertate”), ci în numele stării de wellness spre care te îmbiau cântările sale. Şi nu numai ale sale. Când toată „proza” vieţii (a „realităţii româneşti” din zodia „libertăţii de exprimare” neîngrădite de cenzura ideologică a partidului unic) e pusă pe tapet exclusiv în stil hip-hop, iar sentimentele (evident, aceleaşi de când lumea) sunt comunicate fie simplist, fie vulgar şi „ca pe stradă”, parcă simţi un dor de poezie, de otherworldliness. Desigur, dacă nu ai cedat cu totul în faţa acestui strident şi derizoriu vanity fair în care s-a metamorfozat zona de divertisment din muzica românească.

O lacrimă de fată

2011-01-25T01:53:00.003+02:00

Într-un sat, o fată frumoasă şi deţinătoare a unui secret, moare. Accident? Sinucidere? Crimă? Mai mulţi suspecţi, o serie de confruntări (dezbateri de natură etică, analize), un anchetator neobişnuit (Dorel Vişan) şi o serie personaje pitoreşti interpretate fie de actori cvasi-necunoscuţi, dar foarte „în rol” (George Negoescu, Dragoş Pâslaru, Luiza Orosz), fie de neprofesionişti. Dar mai cu seamă o investigare a unei anumite colectivităţi sociale şi o regândire (deloc ilustrativă şi artizanală, ci folosind mijloacele specifice filmului) a poveştii de tip policier. Un rol important îl ocupă, sub raport stilistic, hazardul, elementele aleatorii. Dar în O lacrimă de fată aşa-zisul happening este elaborat, construit în cele mai mici detalii, circumscris unei structuri logice bine închegate.

O lacrimă de fată rămâne în conştiinţa cinefililor ca un moment valoric izolat în producţia de filme româneşti din jumătatea a doua a secolului XX. Efortul autorilor săi principali – regizorul Iosif Demian, aici şi operator (alături de Constantin Chelba), scenaristul Petre Sălcudeanu – se îndreaptă vizibil spre conturarea unei fizionomii specifice a cinematografiei româneşti. Saltul calitativ înregistrat atunci se datora unei sume de „direcţii şi factori”, între se cuvine a cita profesionalizarea şi intelectualizarea cinematografiei din România. Stau mărturie filme ca: Moara cu noroc, Pădurea spânzuraţilor, Nunta de piatră, Duhul aurului, Meandre, Suta de lei şi în special acele opusuri din anii 70-80 (Reconstituirea, Cursa, Probă de microfon, Croaziera, Stop-cadru la masă, Secvenţe), mai înrudite cu sensibilitatea regizorului şi apetitul său pentru ciné vérité, pentru un cinema direct ce pare să parodieze discret estetismul cultivat de Iosif Demian în filme de vârf ale deceniului şapte, la care participase doar ca director de imagine (Apa ca un bivol negru, Nunta de piatră, Duhul aurului, Zidul).

Într-un peisaj cinematografic adesea cenuşiu, în care domină „depersonalizarea limbajului şi a caracterelor”, se remarcă grija realizatorilor pentru „firesc şi prospeţime, particularitate şi culoare” (Alice Mănoiu). Interpretările neprofesioniştilor din O lacrimă de fată sunt cu adevărat senzaţionale. De asemenea, felul în care se reflectă realitatea vieţii de la ţară (în a cărei investigaţie nu încape loc pentru simulări, contrafaceri şi cosmetizări de ocazie) este unic în întreaga producţie cinematografică postbelică. Poate doar Casa dintre câmpuri (regia: Alexandru Tatos, 1979) să îi stea pe aproape.

Lansare de carte - "Pseudokinematikos. Fals tratat de cinema românesc"

2011-01-24T01:56:00.008+02:00

Marian Rădulescu

Pseudokinematikos.
Fals tratat de cinema românesc

lansare de carte

discuţie pentru cei atenţi la ceea ce le văd ochii...
proiecţia scurt-metrajului „Zapping”,

al lui Cristian Mungiu

Alături de autor:

Cornel Ungureanu / Lucian Ionică / Lucian Mircu

Muzica: Adrian Enescu

Luni, 31 ianuarie 2011, ora 19

Librăria Cărtureşti, str. Mercy, nr. 7, Timişoara

Bufniţa din dărâmături

2011-01-23T00:58:00.004+02:00

Într-o biserică din judeţ, aflu dintr-un buletin de ştiri, câţiva hoţi au încercat să fure clopotul. Pentru că era prea greu, l-au lăsat baltă şi apoi şi-au văzut de treabă. Probabil s-au apucat să caute o pradă mai uşoară. Foto-reporterul a surprins câteva cadre din biserică. O biserică ortodoxă…tipică. Adică se vedeau atârnate pe catapeteasmă toată gama de „reprezentări populare” stridente, în culori pestriţe, decupate parcă dintr-un basm oriental. Şi, apropo de Orient, pe jos se puteau zări nelipsitele carpete şi covoare persane. La fel de înflorate, de kitschoase. Totul, în acel lăcaş, era uniform. O deplină unitate de gust (sau, mă rog, de lipsă de gust) ce flatează plebea. Sau pe oricine îşi trage „seva credinţei” din gesturi şi culori lacrimogene, sentimentale: un Isus (sic!) purtând coroana de spini pe cap şi având picături de sânge pe frunte, alt Isus (sic!) arătând cu deştu’ spre pieptul transparent, prin care, în stânga, se vede o inimă sângerândă, înconjurată de spini, o Precistă căzută-n rugăciune şi privind fix spre cer etc. etc. etc.

Asta să fie oare „perspectiva evanghelică” a Tradiţiei, ăsta să fie oare canonul (iar nu „stilul”, cum se întâmplă în Apus) care, zice-se, defineşte totul în „Biserica Dreptmăritoare”? Aşa să arate oare „începutul Împărăţiei viitoare”: ca un bazar fără nicio noimă de reprezentări pietiste, care mai de care mai edulcorate? Şi când te gândeşti că la ţară sau în oraşele mici numai aşa ceva întâlneşti, n-ai nicio alternativă…Cum să nu aibă atunci dreptate cei ce spun că în biserică – spaţiu, prin excelenţă, al mărturisirii, al transparenţei, al comuniunii – „ţi se deschid porii”, căci – mai mult decât oriunde altundeva – eşti, cum ar veni, pregătit de primire. Şi nu ţi-e tot una să primeşti o „artă sfântă ce ajunge la formele invizibilului, la viaţa formelor liturgice” sau o „înfloritură sufletească, gest dramatic şi poză” (Paul Evdokimov) pe care ţi le-a pregătit (cu un efort demn de o cauză mai bună) „evlavia populară”. Ori această estetică narativă, anecdotică, se află expusă la vedere în biserici prin îngăduinţa (şi, nu de puţine ori, la îndemnul) preoţilor-parohi şi a mai marilor acestora.

În ceea ce mă priveşte, cred în continuare că există (chiar dacă e greu de găsit) Frumuseţea aceea restauratoare şi hrănitoare pentru suflet, care – spunea autorul Karamazovilor – va mântui omenirea. Cred că poate fi de găsit şi în biserici. Puţinele, foarte puţinele, lăcaşuri de cult – adevărate „daruri ale Bisericii către ochiul uman” (Leonid Uspenski) – care nu au cedat în faţa spiritului popular şi dictaturii vulgului stau mărturie că nu e totul pierdut. Că „înjosirea transcendenţei divine până la nivelul concepţiilor noastre omeneşti” (amplificată abuziv de la Renaştere încoace) nu este totală. Că arta sacră ortodoxă („expresie vizuală a dogmei transfigurării”), un fel de „bufniţă din dărâmături”, nu a murit.

Carpe diem

2011-01-21T00:19:00.003+02:00

Azi, un elev de-al meu dintr-o clasă terminală de liceu îmi vesteşte că, o dată mai mult, occidentul (Anglia, spune el, vrând să-mi demonstreze că intervenţia lui nu e tocmai off topic) se arată interesat şi încântat de producţiile maneliste („exotice”, „sălbatice”) din România. Valul de admiraţie pentru acest fenomen (pentru că este, cred, mai degrabă un fenomen social) este, din când în când, concurat de alte câteva manii. Pentru, de exemplu, fenomenul hip-hop sau pentru – deja – bătrânul rock. Nu de mult, un alt elev de-al meu se arăta dornic să-mi facă un CD cu „muzică adevărată, nu de aia”. Şi îmi explică apoi că, pentru el, muzică = hip-hop. Altă dată mă izbesc de concurenţa (şi duşmănia) dintre suporterii de manele şi rockeri. Îi spun simpaticului meu elev că, slavă cerului, există şi alte feluri de muzică pe acest pământ. Se prinde imediat şi, sceptic, îmi răspunde: „A, simfonii din alea…Nu ascult io aşa ceva. Aia-i muzică de oameni morţi.” Ca şi cum simfoniile sau muzicile clasice nu s-ar mai compune (cu alte valenţe, desigur) şi în contemporaneitate, iar cuvenita cinstire a celor care ne-au dat un nume (precum şi a bunicilor) nu ne-ar îndreptăţi să preţuim – în artă – pe cei care s-au născut, au trăit şi au creat înaintea noastră. E şi ăsta un fel de a transpune în viaţă dictonul carpe diem…

Mă uit în jur, de fiecare dată când sunt la filarmonică, şi îmi pare rău pentru fiecare scaun gol. Pentru că ştiu că s-ar mai găsi, în cetatea noastră, cel puţin atâţia spectatori câte (zeci, sute de) locuri au rămas neocupate în sala de concert…Dar poate că întotdeauna se ocupă exact atâtea scaune câte trebuie. Poate că ritmul devenirii omeneşti nu se cade (şi nu trebuie) a-l modifica artifical. Poate că descoperirea sonorităţilor preclasice, clasice, de operă, balet, camerale, simfonice, jazz, electronice, pop etc. îşi are legea ei pe care nu se cade să o cercetăm. Mai devreme sau mai târziu, cel care caută – în muzică, să zicem – frumosul şi sublimul va ajunge (trecând prin diverse etape) şi la jazz, şi la (pre)clasici, şi la chamber music şi la operă, balet sau la concerte simfonice.

……………………………………………………………………………………………

Ioan face, de câteva zile, primele eforturi de a merge în patru labe. Se deplasează de-a lungul pătuţului său şi stă, susţinut, în poziţie verticală. Începe, tot mai pronunţat, să articuleze primele silabe şi gângureala îi este parcă din ce în ce mai complexă. Şi, pentru o clipă, nu-mi pot reţine un fast forward. Străbunicile lui au apucat să trăiască până la 80 de ani. S-au născut într-un mare imperiu, unde se respira nu doar alt aer (infinit mai puţin poluat de furnale şi ţevi de eşapament decât cel de azi), ci şi altă civilizaţie. Au prins două războaie mondiale, câteva dictaturi, „amurgul burghez” şi „facerea lumii noi” sub atenta supraveghere a „partidului unic”. Au cunoscut şi prosperitatea interbelică, dar şi anii grei de după război. Au asistat şi la aşa-zisul dezgheţ de după 1964, şi la creşterea şi descreşterea „geniului carpatin” (care, aveam să aflu dintr-un recent film de montaj intitulat Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu, a fost pe rând – mereu exemplar – şi ţăran, şi muncitor şi intelectual). Şi au prins un pic şi din aşa-zisa „schimbare la faţă” a României, de după 1990 (începutul pluralismului politic, deschiderea graniţelor, prăbuşirea ideologiei comuniste etc.). Generaţia lui Theodor şi Ioan, în eventualitatea că timpul va mai avea răbdare cu oamenii, va ajunge să prindă ultimul sfert de veac din primul secol al mileniului trei. Între anii de naştere ai bunicilor mei şi anii când îşi vor da obştescul sfârşit cei din generaţia fiilor noştri (cei mai longevivi, desigur) se întind două secole. Cum va arăta sfârşitul de veac – pe care, sigur, n-am să-l mai apuc – XXI? Cum va arăta sfârşitul veacului XXII se va întreba, peste timp, omul care va apuca bătrâneţile fiilor noştri. Şi tot aşa…Întrebări din categoria celor de-a pururi rămase fără răspuns. Pentru că singurul răspuns îl putem găsi în măsura în care – fără să ne zdrobim, noi înşine şi unii pe alţii, ci „sporind a lumii taină” – ştim să dăm un rost zicalei carpe diem. Aici, în prezent, găsim atât cheia trecutului, cât şi a viitorului („a filei două feţe”, zice Eminescu în „Glossă”), pentru că, nu-i aşa, trăim în cea mai bună dintre lumile posibile.

Week-end

2011-01-17T23:56:00.003+02:00

● Vineri, seară de concert clasic: Bartoldy (Uvertura la Visul unei nopţi de vară; Concertul pt. vioară şi orchestră, partea I, solistă: Laura Roman), Weber (Concertino pt. clarinet & orch., solistă: Lenuţa Roman), Dan Dediu (Glastonperlenspiel pentru percuţie & orch. Solist: Doru Roman), Şostakovici (Preludiu, Dans fantastic pt. vioară, clarinet & orch.).

● Sâmbătă, „Domnului Eminescu” (vorba lui Grigore Vieru) i-a fost dedicată o seară folk la Casa Studenţilor. Printre invitaţi (alături de folkişti mai noi sau mai vechi) a fost şi Theodor. A recitat două poezii de Eminescu („Rugăciunea unei mame” şi „La steaua”), a cântat vreo cinci piese la pian/orgă şi una cu vocea.

● Duminică a.m. am (re)ascultat pilda (parabola) celor zece leproşi. Toţi vindecaţi, dar numai unul singur („de alt neam”) se întoarce să mulţumească Doctorului. Acesta, cu blândeţe, întreabă (ca şi cum n-ar fi ştiut, oricum, ce şi cum) dacă nu au fost zece de toţi cei tămăduiţi de lepră. Sigur, din acest „scenariu”, se pot desprinde (cel puţin) două accente. Unul – evident, la „prima mână” – vizează transformarea gen hocus-pocus a leprosului în făptură (cel puţin trupeşte) restaurată. Ca-n ilustrativa ecranizare – cea mai onorabilă, de altfel – a Evangheliei, în regia lui Pasolini. Altul – tainic şi cu adevărat esenţial – vizează reacţia Mântuitorului faţă de nerecunoştinţa celor nouă: blândă, înţelegătoare, delicată. Despre acest „joc secund” al apologului grăieşte şi Apostolul în a sa pericopă ce premerge lectura din Evanghelia acestei duminici, atunci când se referă la „făptura cea nouă” a omului care a ajuns la împăcarea cu sine, vindecându-se de felurite patimi (mânie, desfrânare, clevetire ş.a). Concluzia o ştim încă de la David psalmistul: „În toţi şi-n toate pace, slavă Ţie!”

● Duminică p.m., într-o sală arhiplină (de aceea s-a hotărât, ad-hoc, susţinerea încă unei reprezentaţii, imediat după încheierea celei dintâi), am participat la un concert sympho-rock pe muzici de Blues Brothers, Rolling Stones, Beatles şi Queen (orchestra şi corul Filarmonicii Banatul, dirijor: Horst Hans Bäcker, solist: Andrei Daranyi). Din când în când, printre piese apărea din culise actorul Claudiu Bleonţ (cu „participare extraordinară”), descoperind „rock-ul sentimentelor” din … poezia lui Lucian Blaga şi Pablo Neruda. M-am reîntâlnit, astfel, nu doar cu câteva greatest hits (reorchestrate simfonic) din repertoriul trupelor mai sus pomenite, ci şi cu câteva stihuri ale poetului din Lancrăm: „Corola…”, „Psalm”, „Eva” şi poemul despre lumina raiului ce este furnizată, chipurile, de flăcările iadului. Pablo Neruda, în recitarea acestui talentat actor (despre care credeam că a schimbat definitiv drama pe cabotinaj), ne-a vorbit despre ce înseamnă să fii viu (poezia „Cine moare?”):

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.
Moare cate puţin cine-şi face din televiziune un guru.
Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii care învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său, cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.
Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea;
cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frica să nu se facă de râs şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.
Evitam moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un
efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă. Totul depinde de cum o trăim...
Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale
Dacă va fi să furi, fură o sărutare
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în
fiecare zi...

Domnului profesor, cu dragoste

2011-01-14T12:22:00.004+02:00

Interviul acordat Eugeniei Vodă, în 1996, pentru emisiunea TV Planeta Cinema, de către actriţa Rodica Tapalagă (1939 - 2010) confirmă preferinţa acesteia pentru „traseele individuale” şi refuzul de a se alătura „evoluţiilor de grup”. A urât – spune distinsa actriţă – instituţiile care „vor binele actorilor”, care „creează păreri”. Nu a putut şi nu a vrut niciodată să facă curte cui trebuie. De aceea a fost distribuită cu parcimonie în teatru şi, mai ales, în film. Dar nu dorea să se-nţeleagă că – datorită principiilor ei de viaţă – este mai corectă, mai cinstită decât alţi actori. Toată zbaterea unui artist este – spune ea – gratuită, nu se poate cuantifica. Plecarea Rodicăi Tapalagă, la sfârşitul lui decembrie 2010, spre Câmpiile Elizee mi-a reamintit că Teatrul cel Mare este mai bogat cu un suflet acum. Aşa cum teatrul rămas, încă o vreme, pe pământ, e din ce în ce mai sărac în personalităţi, în „monştri sacri”. Personalitatea celei care a fost „artista” în episodul al doilea al Ardelenilor (sau Zoe în versiunea scenică din 1972 a lui Liviu Ciulei) poate fi, pentru cine vrea să priceapă, un „volant”, o „călăuză” într-o lume înnebunitoare. Schimbând puţin locaţia, dinspre teatru spre învăţământ, mai precis spre forma de învăţământ liceal pe care o cunosc, aş putea spune că e nevoie şi aici (ca pretutindeni, cred) să fii tu însuţi, să crezi în drumul tău, în „traseul tău individual”, să rezişti cântecelor de sirene şi „evoluţiilor în grup”.

Care ar fi cântecele de sirene care ar ademeni un dascăl? Unul, sigur, e părerea exagerată despre sine (ce ar putea fi însă temperată, dacă – în loc să se enerveze – s-ar gândi la „lucrurile de pe urmă”, la suflet, iar nu la trup). Altul e haosul generalizat din sistemul de învăţământ. Iar acesta duce foarte uşor la indiferenţă – faţă de profesie, faţă de elevi, faţă de sine în ultimă instanţă. Elevii, la rândul lor, sunt – întotdeauna am simţit asta – cel mai puţin vinovaţi. Ei sunt victimele de care, mărturisesc, îmi pare cel mai rău. Adesea rămaşi fără o parte din familie, cresc „de capul lor” şi – conştient sau nu – se autodistrug. Aici, pun umărul, e drept, o groază de factori (ordinea e aleatorie): mass media de care nu ştiu (pentru că nu i-a învăţat nimeni) să se ferească, fiind manipulaţi de ritmuri şi filme drăceşti (ori sentimental-pietiste), anturajul pe care adesea nu se pricep să-l selecteze (după care criterii?), substanţele mai mult sau mai puţin halucinogene pe care, în ultimii ani, le pot cumpăra fără oprelişti. Plus familia de acasă (cât a mai rămas din ea) şi familia de la şcoală, a „formatorilor” şi a „modelatorilor de caractere” (dascălii). Numai că, deopotrivă acasă şi la şcoală, elevii au parte de „morală”, de mustrare şi dojenire în doze mult peste limitele răbdării lor. De unde şi reacţia lor de respingere en gros a generaţiei părinţilor şi profesorilor. Iar tupeul pe care-l afişează la clasă „schimbul de mâine” al ţării stârneşte (cum îmi spunea deunăzi o colegă profesoară) un reflex – condiţionat, pavlovian – de tip Tourette în rândul celor de la catedră: enervare, dispreţ, silă. Când ei, elevii, cele mai nenorocite victime (ale familiei lor adesea, ale sistemului de învăţământ fără nicio noimă, ale „evoluţiilor de grup” dictate de anturajul în care, ca oile, se înregimentează), au nevoie – chiar dacă nu-şi dau seama de asta – de milă. De com-pătimire.

Nu, un dascăl nu oferă – doar fiindcă este posesorul unei diplome – o garanţie de înţelepţire pentru un elev. Şi asta pentru că, la fel ca tot omul, are şi el nervi. Care nu mai sunt (dacă vor fi fost cândva) de oţel. Prin urmare, înţelepţirea aceea pe care, zice-se, un dascăl ar putea s-o transmită – ca pe o torţă aprinsă – mai departe generaţiilor de elevi este şi ea condiţionată de capacitatea profesorului de a se redefini, de a-şi poliza orgoliul şi de a şti să se smerească în urma conflictelor avute cu învăţăceii săi. Toată zbaterea lui este, ca şi a actorului (cum spunea Rodica Tapalagă), gratuită. Este, da, un joc de felul „care pe care”. Cine câştigă? Omul. Dascălul care izbuteşte să rămână om (să nu se „rinocerizeze”). Dar şi, eventual, copilul-elev care ajunge, doar-doar, să-şi vadă greşeala. Să înceapă, cum ar veni, marea aventură a vieţii (şi singura care contează): metanoia, adică venirea în fire. Abia atunci ar putea spune, asemenea elevilor din filmul To Sir, with Love, „Domnului profesor, cu dragoste”.

And this above all

2011-01-12T23:49:00.005+02:00

Veche de când lumea e tensiunea între contribuţia creatorului (a artistului autentic, nu a trişorilor) şi a Celui ce „a făcut cerul şi pământul, marea şi toate din ele”, a Celui ce „păzeşte adevărul în veac”. Şi, s-ar putea adăuga, „Cel ce face judecată celor năpăstuiţi, Cel ce dă hrană celor flămânzi şi dezleagă pe cei ferecaţi în obezi, Cel ce îndreaptă pe cei gârboviţi şi înţelepţeşte orbii, Cel ce iubeşte pe cei drepţi şi păzeşte pe cei străini, iar pe orfani şi pe văduvă va sprijini şi calea păcătoşilor o va pierde” (Ps. 145) Citim apoi, în Ps. 146, că tot El „vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi leagă rănile lor, numără mulţimea stelelor şi dă tuturor numele lor”.

De multe ori smerenia creatorului cu personalitate, a creatorului-jucător (cum ar spune, azi, preşedintele-(fost)mariner al ţărişoarei noastre) este eclipsată de „perfecţionismul” său, de accentul – exagerat pentru unii – pe care îl pune pe rolul artistului, al omului în general, în detrimentul (şi spre minimalizarea) contribuţiei Marelui Artist. Şi nu fără temei biblic, fiindcă pilda talanţilor din Evanghelie e luată, iar sintagma referitoare la starea de căldicel versus fierbinte sau rece e din Apocalipsă. Cum ar veni: Dumnezeu îl ajută pe cel ce se ajută. Ca atare, un astfel de creator (de artist) e mai puţin sensibil la vorbele „Doamne ajută!”, căutând (şi aşteptând şi de la alţii) să ajungă la desăvârşire prin forţe proprii. Cum – se poate întreba un june artist ce trece printr-o „perioadă de căutări, de regăsire a sinelui, a credinţei, a recunoştinţei către ceva ce doar sufletul şi nu mintea poate explica” – să fie cineva dominat de un „ego mai puternic decât sursa originară a talentului său, a vieţii trăite”?Cum să uităm că „puterea vine de sus”, iar nu de la „cei puternici” – „fiii oamenilor, în care nu este izbăvire”, căci „ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ” după care „vor pieri toate gândurile lor” (Ps. 145)? Şi, pentru că sunt întrebat ce zic de asta, mă conformez şi răspund.

Aşa e, se cuvine a cânta, în rând cu psalmistul: „Domnul înalţă pe cei blânzi şi smereşte pe cei păcătoşi până la pământ” (Ps. 146). Se cuvine a cugeta la „cele nevăzute”. Dar parcă nu aş condamna pe cel preocupat să-şi crească şi rodească propriul talent – atunci când, evident, este conştient de el, de menirea sa. Iar atunci când menirea este Muzica, poate că nu strică să fii perfecţionist. E vorba, de fapt, despre înmulţirea talantului prin chemarea pe care o asculţi, despre slujirea căreia i te dedici, chiar dacă mai puţin explicit, chiar dacă – om şi artist cu o remarcabilă experienţă de viaţă şi artistică – îţi permiţi să apostrofezi pe neofiţi asupra datoriei ce-o au faţă de ei înşişi: aceea de a împlini cuvântul Marelui Will: And this above all: to thine own self be true, and it must follow, as the night the day, thou canst not then be false to any man. („Mai presus de toate, fii credincios ţie însuţi. De aici, urmând, precum noaptea urmează zilei, că-ai să poţi fi prefăcut cu nime(ni)”.)

Până la urmă, se ştie, Sancho Panza este „contaminat” de himera Cavalerului Tristei Figuri…Totul e să aştepţi această (dublă) metamorfoză. Cu încredere. Şi, să nu ne amăgim, cu o anume părere de rău, căci Don Quijote se „trezeşte” pe patul de moarte, deplângându-şi frumoasa nebunie.

Marţi, după Crăciun

2011-01-07T10:02:00.003+02:00

IOANA Raluca şi IOAN, alături de Theodor şi Marian Sorin – cei 4R în curtea unei mănăstiri nepereche, într-o zi de marţi, după Crăciunul 2010 şi înainte de Revelionul 2011.

P.S. Iniţial scrisesem luni, în loc de marţi. Dar, după un calcul mai atent, mi-am dat seama că a fost marţi, ziua când ni s-a alăturat – venind cu un autobuz din Alba-Iulia - un alt Ion: Mareşalul jurnalist aka Ionuţ Mareş (care a făcut şi fotografia).

Ecce puer

2011-01-04T23:38:00.003+02:00

Sunt, mărturisesc, înduioşat până la sensibila graniţă dintre ceea ce numim remuşcare şi ceea ce numim căinţă (metanoia) atunci când – ca pater familias – observ câtă afecţiune, câtă căldură (la propriu, nu doar la figurat), câtă răbdare, câtă grijă are o mamă faţă de pruncul ei. Înainte şi după „desferecarea lacătului”, când fătul – în condiţii obişnuite - vede întâia oară lumina. Şi apoi, an de an, până când pruncul se „pune pe picioare”, până ajunge „la casa lui” şi, de fapt, până în „pânzele albe” (ale mamei).

Mă copleşeşte apoi duioşia (dar şi ruşinea) când constat că, din tot acest şuvoi nesecat de iubire maternă, prea puţin se preschimbă în iubire filială ce se întoarce – cum se cuvine – „la obârşie, la izvor”. Şi atunci nu ne rămâne decât să le spunem mamelor „cu chipul alb, înzăpezit” - ca-n poemul lui Grigore Vieru – noi, cei care am fost odată prunci, legănaţi de-o mână îmbătrânită azi de soarta noastră:

„Iartă-mă, pe lângă tine eu nu sunt.
Iartă-mă, cu ochii stai mereu la drum,
Iartă-mă, de-atâta timp nu ne văzum.
Rozele
Nu ţie, mamă, ţi le-am dus,
Pozele
Nu pe-ale tale-n rămi le-am pus,
Cântece
Nu pentru tine eu am scris,
Iartă-mă,
Pe alta o văzui în vis.
Iartă-mă, se duc ţipând cocoarele,
Iartă-mă, asfinte rece soarele,
Iartă-mă, e timpul nu ştiu cum grăbit,
Iartă-mă, nu îndeajuns eu te-am iubit.”

Nu e departe nici Evtuşenko:

„Oare chiar nimic n-am de spus mamei, cu toate că ea,
pentru mine, ca sclavii, spinarea prin vreme şi-a frânt?...
Mă ascund în clişee: "Hai calmează-te!
Ce va fi, vom vedea!"
Ar fi multe de spus, dar mi-e milă de ea.
Nu mai scot un cuvânt.
…………………………………………………….

Peste ani, cu căinţă târzie venim
la moviliţele lor de pământ invadat de verdeaţă,
şi-atunci le povestim mamelor noastre, le povestim
toate câte n-am putut să le spunem în viaţă.”

Nădăjduind să nu se socotim cândva printre cei a căror răutate i-a dus la pieire (Ps. 139. 11), reuşim să mai îngânăm, în taină, această rugă: „Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele. Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică.” (Ps. 138. 23-24)

"...ca o civilizaţie dispăruta..."

2011-01-03T00:07:00.005+02:00

Amical îmbrâncit (printr-un SMS) de un confrate cinefil, ajung să revăd la TV – în episoade întrerupte de calupuri publicitare – unul din filmele care mi-a pecetluit adolescenţa: Pas în doi. Cercetând pagina de web a postului de televiziune care l-a programat, citesc scurtul comentariu (semnat: Aurelian) pe marginea acestui film: „m-am uitat la acest film pentru că am vrut să reascult pasaje din coloanele sonore făcute de Adrian Enescu … dar filmul ăsta e … ca o civilizaţie dispăruta”.

Două lucruri rezultă (vorba lui Moromete) din cele scrise de Aurelian. Mai întâi, un indiciu asupra unui adevărat brand în materie de muzică de film, la noi (în anii 70-80 mai ales): Adrian Enescu. Muzica sa variată, pentru tipologii variate, izbutea să fie (cum se întâmpla în puţine alte cazuri, în filmele româneşti) un personaj dramatic. Şi în acest film al lui Dan Piţa, coloana sonoră (muzica originală plus inserturile din oratoriul Creaţiunea de Joseph Haydn, dar şi conglomeratul de zgomote, frânturi din temele muzicale principale din film) este vie, amplă, provocatoare. Nu puţini sunt cei care, bucurându-se atunci (la premiera din 1985, dar şi după aceea) de Pas în doi, au remarcat forţa de sugestie a elementului sonor, fericit îmbinat cu cel vizual (şi, rara avis, cu dialoguri credibile). Mai întâlnim apoi, în comentariul lui Aurelian, sintagma „civilizaţie pierdută” şi, departe de a-mi trezi conotaţii peiorative, această expresie caracterizează, cred, cât se poate de expresiv acea zonă autentică a cinematografului românesc (dar nu numai) care îşi face din ce în ce mai greu loc în programele televiziunilor şi, foarte rar, pe marile ecrane (în cinematecile care au supravieţuit, eventual). În anul premierei, criticul de film Mircea Alexandrescu observa că în Pas în doi Dan Piţa reuşise să construiască o arhitectură de proporţiile unei catedrale (semnul unei incontestabile civilizaţii) pe dimensiunile unei cutii de chibrituri. În acest sens, da, Pas în doi este asemenea unei „civilizaţii pierdute”. Nu atât pentru că marca civilizaţiei socialiste (fundalul poveştii din film), azi desuetă, se regăseşte din ce în ce mai anevoios în „noua ordine socio-politică” de după 1990, cât mai ales datorită unui limbaj cinematografic elaborat, studiat, bogat în sugestii.

Într-un an în care – vezi cazul arhitectului Gheorghe Ursu (Babu) - în închisorile româneşti se mai murea violent pentru „deţinere ilegală de valută” şi pentru diverse alte crime fantasmagorice, Dan Piţa aduce pe ecran - pentru întâia oară în filmul românesc – uzina ca personaj, nu un simplu decor gen „natură moartă”. Personajele din Pas în doi – majoritatea din „mediul muncitoresc” (strungari, maiştri, şefi de secţie, magazioneri, vopsitori, politruci parveniţi) - trăiesc ceva foarte fierbinte: se îndrăgostesc, se urăsc, se ciocnesc pentru a-şi lămuri unul altuia adevărurile pe care le vedeau, le trăiau şi le înţelegeau în felul lor. Şi mai ales nu rostesc replici ca papagalii. Cu doar cinci ani înainte de „liberalizarea” vorbirii în filmul românesc, auzim dialoguri veridice, replici care „se leagă”. Cuvintele puse în gura personajelor sunt atât de minuţios selectate (şi, paradoxal, senzaţia de spontaneitate nu este compromisă), încât izbutesc să trimită spre tot atâtea poveşti.

Pentru ultima oară, Dan Piţa avea să sugereze fericit jocuri secunde, stări, amărăciuni şi bucurii citite „printre rânduri”. În condiţiile actualei invazii de producţii americane de tip stas (declamative, explicite, moralizatoare), dar şi a aglomerării de producţii „minimaliste” aflate acum „pe val”, limbajul cinematografic bogat nuanţat folosit de Piţa în Pas în doi (dar şi în Concurs, Faleze de nisip, Dreptate în lanţuri) sau de Mircea Săucan (în Meandre sau 100 lei) este, fără doar şi poate, semnul unei „civilizaţii dispărute”.

Moving images from 2010

2011-01-01T11:28:00.008+02:00

În anul 2010 nu am fost niciodată (datorită exclusiv repertoriului) într-o sală de cinema. O singură dată am ajuns la o fostă grădină de vară din buricul târgului. Au mai rămas din ea doar câteva rânduri de scaune şi un ecran (panoramic) într-o stare avansată de degradare. Practic, tencuiala albă era căzută pe o suprafaţă destul de mare, astfel că proiecţia s-a făcut pe un ecran portabil. Am văzut acolo o excelentă (şi inteligentă) comedie estivală Les vacances de Monsieur Hulot / Vacanţele domnului Hulot (1953) – o mai veche restanţă de-a mea. Şi l-am descoperit pe Jacques Tati.

Pe diverse monitoare am mai văzut câteva filme – mai noi sau mai vechi – la care mă gândesc încă. Unul este o producţie japoneză de Akira Kurosawa, Waga seishun ni kuinashi / Nu regret tinereţea noastră (1946) cu actriţa – frumoasă şi talentată - Setsuko Hara, din Tokyo Monogatari / Poveste din Tokyo. Se pare că, la începutul anilor 60, după decesul Pygmalion-ului ei (regizorul Iasujiro Ozu), s-a retras definitiv din show business. Spre dezamăgirea numeroşilor ei fani. O mare încântare mi-a pricinuit şi un film nipon mai recent (2008), Okuribito / Plecări – Premiul Oscar 2009 pentru „cel mai bun film străin”. Nimic din futurismul Japoniei contemporane nu se regăseşte în acest film de Yōjirō Takita. Atmosfera pare desprinsă din perioada de glorie a cinematografului japonez (Ozu, Mizoguchi, Kurosawa). Melodramă cvasi-minimalistă, însă top quality, pe tema familiei ca oază. Familia-cămin, dar şi dureroasa relaţie tată-fiu, a cărei vindecare (post-mortem), constituie apoteoza filmului. Şi încă ceva: imposibil de trecut cu vederea chipul blând al actriţei Ryoko Hirosue, ce aminteşte de neuitata Noriko (Setsuko Hara) din acelaşi Tokyo Monogatari.

Unul din filmele româneşti multipremiate, Poliţist, adjectiv (regia: Corneliu Porumboiu), mi-a trezit gânduri de felul celor semnate de Vasile Popovici în Orizont: „Caut în mine şi nu găsesc o urmă măcar de fior estetic, salvator. Nimic, nicio juisare de „al doilea nivel”, doar acest mizerabilism facil, de nesuportat, fără distanţă între cameră şi realitatea plină de gropi, praf, năclăială şi mizerie umană: pe scurt: noua şcoală de film românească. Nu-ţi vine să râzi, nu-ţi vine să plângi, te uiţi doar, copleşit de zoaie.” O altă producţie românească recentă, Caravana cinematografică (regia: Titus Muntean), de această dată voit „maximalistă” (cu eforturi vizibile pentru a crea o ambianţă audio-vizuală - scenografie, muzică etc. – ca altădată), mi-a demonstrat că ne-minimalismul nu este deloc o garanţie a calităţii. Revanşa însă mi-am luat-o cu Medalia de onoare – de departe, pentru mine, „filmul anului” (dintre cele româneşti) şi nu numai: recitaluri actoriceşti şi o viziune regizorală mult peste medie. În plus, aceeaşi temă ca în Okuribito: restaurarea relaţiei tată-fiu.

M-am mai bucurat, în 2010, de câteva scurt-metraje: What is that? / Ce-i asta? şi Small pleasures / Mici bucurii (ambele de Konstantin Pilavios). Primul surprinde o stare sufletească extrem de delicată: metanoia unui fiu risipitor. Al doilea enunţă (ilustrează) câteva din „micile bucurii ale vieţii”, aşa cum le „vede” – cu „ochiul dinăuntru” - un nevăzător. O adevărată revelaţie a fost desenul animat Get Out / Ieşirea (de: Charlotte Boisson, Julien Fourvel, Pascal Han-Kwan, Tristan Reinarz, Fanny Roche) – o privire „suprarealistă”, plină de fantezie, aruncată celui dintâi rai al omului: pântecul matern. Arev Manoukian propune şi el o „evadare” din realitate pentru a sonda resursele inepuizabile şi imbatabile ale dorului, în Nuit blanche / Noapte albă.

La secţiunea video-clip am rămas cu Dégénerations / Degenerări (Mes Aïeux)– o poveste ce depăşeşte cu mult graniţele muzicale (genul pop) cărora li se subscrie. O mărturie despre, poate, un fenomen ireversibil: absurdul lumii contemporane, exacerbarea individualismului, împuţinarea iubirii şi a respectului faţă de părinţi, însingurarea maladivă etc.

Şi, la final, ruşii. Minunea / Chudo (regia: Alexandr Proşkin) ilustrează - denotativ, narativ, clasic - o „minune”. Filmul, ni se atrage atenţia întocmai ca în arhicunoscutele producţii americane, este „inspirat dintr-un caz real”. Proşkin încearcă să „explice” inexplicabilul, inefabilul, taina. În schimb Pridel angela / Lăcaşul îngerului (regia: Nikolai Dreyden) este un admirabil bookmark pentru atmosfera poetică, bogat conotativă, din filmele lui Tarkovski şi Abuladze. Şi Lăcaşul… este tot despre o minune (odiseea transformatorie întru sfinţenie şi îmbisericire a minţii), dar câtă sugestie, câtă grijă pentru detaliu, pentru ceea ce nu se cade a numi.

Non multa, sed multum – spuneau anticii. Acum, când – în privinţa imaginilor autonome, care de care mai înnebunitoare - suntem împresuraţi mai ales de multa (în detrimentul lui multum), întâlnirile – pe parcursul unui an cinematografic - cu Okuribito, Pridel angela, Get Out, What is that?, Small Pleasures, Nuit blanche sau Medalia de onoare (pentru a nu mai pomeni de momentele clasice Tati şi Kurosawa) reprezintă, cu asupra de măsură, un dar. Pentru un cinefil foarte selectiv şi din ce în ce mai pretenţios.

3M

2010-12-29T23:02:00.003+02:00

Ultimul weekend înainte de Crăciunul 2010 l-am petrecut cu Theodor la Bucureşti. A nins, iar pastelul de iarnă a fost întregit de oameni buni şi dragi mie: Dan, Ionuţ, Petre, Mircea, Nicolae şi Maria, Marius, Mihai, Adrian, Cristi şi Gabriela, Andrei, Celina, Bebe şi Coca, Matei şi Daria. Timpul petrecut cu ei, mai lung sau mai scurt, parcă a zburat. De Crăciun am fost, toţi patru (plus mama), la mănăstire. Din predica de după Sfânta Liturghie am reţinut – observaţie de bun simţ – că Praznicul Naşterii Domnului este (ar trebui să fie) un moment de analiză, de cercetare a vieţii noastre, a stadiului în care ne aflăm, a „coordonatelor” noastre în raport cu ceea ce, de două mii de ani, suntem învăţaţi a deprinde: neprihănirea pruncilor. În ziua a doua de Crăciun am fost vizitaţi de Nae şi familia sa.

De Praznicul celui dintâi mucenic al creştinătăţii (Ştefan) am fost, toţi patru, la o altă mănăstire – situată nu departe de cadrul natural unde s-a filmat Nunta de piatră. Din nou s-a aşternut omătul (după câteva zile mai călduţe). Brazii din curtea mănăstirii sunt, de astă dată, acoperiţi de nea şi ninsoarea nu mai conteneşte. Vecerniile, utrenia, paraclisele şi sfintele liturghii răsună altfel în biserica nouă, atât de stylish, de măreaţă în simplitatea ei. Ceea ce mă uluieşte (acesta este cuvântul!) aici este voinţa de neclintit a conducătorilor obştii care au izbutit un design, un sound şi o direcţie rupte de tot ce înseamnă împestriţare, înzorzonare, kitsch. Îmi amintesc, involuntar, de filmul lui Jean-Luc Godard (un regizor – nota bene - ce nu pretinde să abă o „minte îmbisericită”), Notre musique. Acolo, o femeie pretinde că a văzut-o pe Fecioara Maria într-un celebru loc de pelerinaj (revendicat mai cu seamă de catolici). Femeia a fost apoi întrebată cum arăta Precista. „Aşa?” Cineva îi arată atunci o reprezentare picturală renascentistă. „Sau aşa?” Adica aşa cum este pictată de romantici. Şi seria Madonelor continuă. În fine, se ajunge la o reprezentare bizantină (ortodoxă, canonică) – sobră, „stilizată”, transfigurativă, ne-„realistă”, ne-dulceagă. Femeia exclamă atunci: „Aşa arăta!”

………………………

Praznicul Naşterii Domnului a rămas în urmă. Se apropie Sf. Vasile, apoi Boboteaza. Deja ziua este (cu două minute, e drept) mai lungă decât noaptea. Ecoul Crăciunului îmi aduce însă aminte de răsunătoarea observaţie dostoievskiană (citez aproximativ): „Dacă mi-ar demonstra cineva, pe căi ştiinţifice, că adevărul este într-altă parte, nu în Iisus Hristos, aş dori să rămân cu Hristos, nu să fiu părtaş al acelui adevăr”. ... Poate că frenezia credinţei în Mântuitorul născut în iesle, răstignit şi – în a treia zi - înviat „după Scripturi” este o reacţie extremă la florile de gheaţă pe care, în suflet, le vor fi simţit acei mărturisitori atunci când, cu mintea, tăgăduiau (sau poate încă mai tăgăduiesc) Întruparea şi toate cele care – potrivit aceloraşi Scripturi - i-au urmat. Poate că frisonul de nesuportat al unui asemenea gând tributar scepticismului alimentează, de veacuri, credinţa celor ce se încăpăţânează să repete: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!”

P.S. Apropo şi de Theotokos, dar şi de toate mamele pământului. Urmăresc o recentă postare pe youtube cu actriţa Rodica Tapalagă, care nu de mult s-a alăturat şi ea formidabilei echipe a Marelui Teatru din ceruri – un interviu realizat de Eugenia Vodă în 1996. Acolo, această mare actriţă citează o altă mare doamnă a teatrului românesc, Leopoldina Bălănuţă, când spune: „Pe trei lucruri nu ai voie să te superi în viaţă: pe mamă, pe masă şi pe meserie!”…

Theodor@FilarmonicaBanatulTimisoara(20.12.2010)

2010-12-23T21:02:00.002+02:00

Moartea tragediei

2010-12-23T00:25:00.010+02:00

Câteva replici, rostite de varii personaje şi decupate dintr-o recentă lectură a Tango-ului de Slawomir Mrojeck sună actual şi astăzi: „Lumea e o masă fără contur, o plăsmuire amorfă, atomizată, o mulţime fără formă şi structură…Nu mai poate fi nici măcar dărâmată - s-a descompus singură”, „Astăzi nimeni nu mai acordă părinţilor nicio atenţie”, „Nimic nu este serios în sine, nu e în nici un fel. Totul e neutru. Dacă noi nu acordăm lucrurilor nicio importanţă, o să ne înecăm în această neutralitate. Trebuie să creăm semnificaţii noi, dacă acestea nu există în natură. Trebuie să creăm un sistem al valorilor”, „Tragedia nu mai e posibilă astăzi. Acum doar farsa mai e posibilă”. Piesa lui Mrojek (jucată pentru prima oară în 1965, în Iugoslavia), surprinde triumful spiritului gregar agresiv (reprezentat de personajul Edek) şi amurgul aristocraţiei.

Câteva din cele mai izbutite încercări de a aduce un fior tragic în filmul românesc, la începutul anilor 80, sunt şi filmele lui Dan Pizza, străbătute de un fior grav, solemn şi încărcate de poezie. Pe atunci Piţa traversa cea mai fastă perioadă creatoare a carierei sale regizorale şi – prin câteva reuşite variaţiuni pe teme date – trecea graniţele aşa-ziselor genuri cinematografice (filmul de aventuri, filmul de dragoste şi producţie, policier-ul). Dreptate… era cu totul altceva decât un film obişnuit de aventuri cu haiduci. Nu semăna cu Şapte-cai, cu Mărgelatu, cu Pintea sau cu Iancu Jianu. La fel, Pas în doi era cu totul altceva decât o banală (şi moralizatoare) poveste despre muncitori, îndeplinirea planului etc. (vezi aridele – cine-şi mai aminteşte azi de ele? – Trei scrisori secrete, Proprietarii, Avaria şi mult prea multe altele). Iar Faleze de nisip era o izbutită investigaţie psihologică construită pe reţeta unui film poliţist.

Stilul esopic (dar şi limbajul audio-vizual atât de solicitant şi de bogat în conotaţii ce nu ţin atât de conjunctură, cât de o anume „poezie ca îndreptar de viaţă, cod etic, scară înspre desăvârşire” şi de un „factor epistemologic”) din Concurs avea să fie însă un dead end, căci – în special după 1990 - momentele de vârf ale cinematografiei româneşti continuă, în felul lor, accentele realismului „muşcător”, aproape încrâncenat din Reconstituirea, viziunea frustă a lui Mircea Daneliuc (Cursa, Proba de microfon, Croaziera) ori Dinu Tănase (La capătul liniei) şi Alexandru Tatos (Mere roşii, Casa dintre câmpuri, Secvenţe, Fructe de pădure). Calofilia lui Mircea Veroiu (cu sau fără vreo acoperire dramaturgică) din Nunta de piatră, Duhul aurului, Dincolo de pod, Semnul şarpelui, Sfârşitul nopţii, Să mori rănit din dragoste de viaţă, Adela, Umbrele soarelui), precum şi geometriile poetice din filmele lui Liviu Ciulei (Pădurea spânzuraţilor), Victor Iliu (Moara cu noroc), Mircea Săucan (Ţărmul n-are sfârşit, Meandre, 100 lei), Manole Marcus (Viaţa nu iartă, Canarul şi viscolul), Iulian Mihu (Felix şi Otilia, Lumina palidă a durerii) sau Dan Piţa (de dinainte de 1985) n-au mai dat roade în cinematografia „descătuşată” de cenzura partidului unic. Şi – atunci când nu sunt cu totul ignorate – multe din aceste filme nici nu sunt promovate îndeajuns (de critica de specialitate, de mass media).

Mă întreb dacă este doar o întâmplare sau poate că această orientare, această direcţie „iconoclastă”, „minimalistă”, „frustă”, „prozaică” spune multe despre nevoia minimală a cineaştilor români contemporani (şi chiar a publicului) de subtilitate, de sugestie, de joc secund şi metaforă. Ori poate că metafora nu a dispărut cu totul, ci doar s-a modificat. Polifoniile şi conotaţiile audio-vizuale din Meandre, Suta de lei şi Concurs au fost înlocuite de o privire „documentară” şi „realistă” asupra vieţii - un realism „neutru”, sărăcit de fantastic, de proiecţii în absolut. Totul e, cum spune un personaj din Tango-ul lui Mrojek, neutru. Dar, suntem avertizaţi de el, „dacă noi nu acordăm lucrurilor nicio importanţă, o să ne înecăm în această neutralitate”. Sau în derizoriu. Pentru că, iată, icoana (ca pictură transfigurativă, ca „teofanie”, ca vehicul spre „frumuseţea restauratoare” ce – spune Dostoievski – va mântui omenirea) a făcut loc tabloului şi mai ales fotografiei de ziar (iar dacă e tabloid, cu atât mai bine). Poemul a înlocuit reportajul. Concurs a făcut loc exclusiv Croazierei.

În lipsa ferestrelor către absolut deschise de maeştri ai cinematografului românesc – azi aproape uitaţi - precum Ciulei, Iliu, Săucan, Mihu, Piţa sau Veroiu (prin ce au ei mai valoros în filmografie, evident), mărturisesc că, dacă ar trebui să aleg din recolta „minimalistă” (trend-ul actual în cinematografia românească), m-aş opri mai degrabă la opusurile „proto-minimaliste” de dinainte de 1990 (ale lui Pintilie, Daneliuc şi Tatos), care – zice-se - au pregătit terenul pentru hit-urile „ultra-minimaliste” post-2000. Sau la Medalia de onoare – „un amalgam dintre un scenariu minimalist şi o tratare clasică”, după cum îl caracterizează regizorul său, Călin Netzer. De aceea, poate, mă încearcă o profundă nostalgie (dublată de bucurie) atunci când zăresc în selecte librării DVD-uri originale, masterizate, ale unor opusuri de referinţă precum Secvenţe, Proba de microfon sau, mai recent, Croaziera.

A star is gone

2010-12-22T18:51:00.003+02:00

Pe când citea Jurnalul lui Lev Tolstoi, Rodica Tapalagă (12 ianuarie 1939 – 18 decembrie 2010) l-a întrebat pe Toma Caragiu: „Ce ţi se pare că revine cel mai des, mai obsesiv în însemnările bătrânului?” Cu un zâmbet încurcat, acesta i-a răspuns: „Parcă groaza de a face „marele salt”, imensa curiozitate şi parcă dorinţa de a-l face şi mai ales gustul amar pe care-l poartă geniul, pentru care nedreptatea de a fi muritor (nedreptate pe care în fond o simţim cu toţii) este infinit mai mare, mai aspru resimţită, dată fiind investitura de valoare omenească, atât de conştient purtată. Nu-i aşa?” Apoi adaugă, tunător şi îndurerat: „Ah! Da, da, da, draga mea! E o imensă porcărie!!!”

Am remarcat-o pe actriţa Rodica Tapalagă la vreo 20 de ani după debutul ei în teatru. O văzusem într-un rol episodic din Tănase Scatiu (Dan Piţa) – primul ei rol de substanţă în film. Al doilea, în western-ul autohton Artista, dolarii şi ardelenii (Mircea Veroiu). A jucat, de-a lungul carierei sale cinematografice, o sumedenie de „dame bune” în Politică şi delicatese (Haralambie Boroş), Vis de ianuarie (Nicolae Opriţescu), Între oglinzi paralele (Mircea Veroiu), Clipa (Gheorghe Vitanidis). În De dragul tău, Anca (Cristina Nicolae) era mama „sus-pusă” a unui copil răsfăţat, care „tratează” cu diriginta în vederea pedepsirii pe nedrept a unei colege de clasă a odraslei şugubeţe. La Mircea Daneliuc, în 2005, interpreta o „mam’-mare” ce pierde simţul realităţii, amorezată de o vedetă TV (în Sistemul nervos).

Din spectacolele de teatru pe care memoria TVR le păstrează încă, se reţin O scrisoare pierdută (Liviu Ciulei) şi Dimineaţa pierdută (Cătălina Buzoianu). Actriţa a apărut în numeroase momente muzicale TV regizate de Alexandru Bocăneţ, precum şi într-o serie de scenete, precum Secţia corecţională, după I.L. Caragiale.

Întrebată (de Eva Sârbu, într-un interviu publicat de revista Cinema în iunie 1979) dacă este fericită, actriţa răspunde: „Bineînţeles că nu! Şi întrebarea, şi răspunsul se nimeresc a fi replici din Unchiul Vania: Câteodată sunt şi fericită. Când trăiesc frenetic. Când lucrez. Când trebuie să mă lupt. Pentru perfecţionarea datelor mele omeneşti. Pentru autodepăşire.” Până unde crede Rodica Tapalagă (care va fi resimţit şi ea nedreptatea de a fi muritor) că suntem perfectibili, cei care suntem - o iscodeşte Eva Sârbu? „Până la capăt. Până la ultima suflare.” Cam tot pe atunci, în 1982, Rodica Tapalagă răspundea unei anchete întreprinse de Eugenia Vodă pentru revista Cinema, cu titlul: „Aveţi un spectator preferat?” Iată replica actriţei: „Un inginer din Craiova, nu l-am văzut niciodată, dar mi-a scris o scrisoare în care îmi povesteşte cum interpretarea mea din Poveste din Irkutsk (pe scena craioveană), l-a convins să se împace cu femeia pe care o părăsise…Dintre toţi spectatorii mei, îl iubesc cel mai mult. M-a liniştit în privinţa utilităţii meseriei mele.”

Rodica Tapalagă s-a numărat printre actriţele – din ce în ce mai rare - înnăscute de teatru, ce aveau nevoie de foarte mult timp să elaboreze, să „dilate”, să scoată un personaj firesc. Firescul de pe stradă nu era al ei. Cu plecarea ei printre stele s-a mai săvârşit o artistă a cuvântului şi a gestului care, amplificate, ajungeau dincolo de rampă sau ecran, în sala de spectacol.

Raise him good

2010-12-12T00:36:00.002+02:00

Aud – cam de-o viaţă – despre copii care povestesc cu respect şi preţuire de părinţii lor, de familie, de tihna casei părinteşti, de educaţia insuflată etc. Şi nu mă refer aici la căminele al căror principiu de căpătâi este keeping up the appearances. Totuşi, la un moment dat se înfundă ceva pe nobila încrengătură din acel neam. Genele obosesc ori pur şi simplu odraslele – dintr-un motiv sau altul - adoptă alte valori (se „emancipează”, devin rebele şi sunt infestate de morbul auto-distrugerii), astfel că moştenirea familială nu este dusă decât trunchiat şi păgubos mai departe…Această formulă este valabilă în cazul celor care au de transmis, ca pe o ştafetă, un crez, un fel de a fi, un tezaur (altul decât cel numaidecât material, „palpabil”) – ale părinţilor. Dar se întâmplă, şi nu de puţine ori, când copiii sunt nevoiţi să refacă din cioburi visele spulberate ale părinţilor (atunci când, fie şi pentru o clipă, va fi fost vis) şi – temerară năzuinţă - să-şi dorească să ofere, ei, din puţinul iubirii cu care au fost înconjuraţi. Riscantă aventură. Şi instinctivă. Căci doar instinctul este cel care ne călăuzeşte (precum i-a îndrumat pe mujicul Icar pravoslavnic, pe băietanul clopotar şi pe însuşi vestitul iconar din Andrei Rubliov) într-un asemenea „proiect”.

Într-un fel, este poate singura cale. Căci, oricum am întoarce-o, cu sau fără acele „rădăcini solide”, suntem nevoiţi să fim (să devenim, să ne descoperim) noi înşine. Suntem chemaţi să înţelegem (adesea ceea ce este mai presus de orice înţelegere, iar omul – asemenea divinităţii – este tot o formă de coincidenta oppositorum) şi să ne purtăm, în această viaţă, ca şi cum am avea o „moştenire”. Săraci sau bogaţi în iubirea primită din familie, suntem nevoiţi să ne purtăm cu iubire, cu răbdare, cu nădejde. Să ne „inventăm”, cum ar veni, „moştenirea” – dacă nu o avem. Restul („bagajul” nedorit de frustrări acumulate în timp din varii surse, inclusiv familia) ar cam trebui să rămână la uşă. Din păcate însă nu ne amintim întotdeauna la timp că nu are nici un rost să amestecăm „fantomele trecutului” nostru în relaţiile (de familie, de prietenie etc.) pe care le formăm. Şi atunci „încurcăm borcanele”, ne înfuriem în zadar şi ne ieşim din fire. Când noi de fapt ar trebui să ne „venim în fire”. Să ajungem necontenit de la moarte (o existenţă sub povara spleen-ului şi a plumbului bacovian) la viaţă („făptura cea nouă”), la înţelepciunea pruncilor. Fapt care este cumplit de anevoios de transpus în practică şi care sigur devine imposibil atunci când ne risipim în trivialităţi, în derizoriu. Atunci când ne îmbibăm de tot „duhul lumesc”.

Poate că, în această lume săracă în autentice călăuze (dar plină de viclenie şi de „profeţi mincinoşi”), adevăraţii profesori ne sunt copiii. Copiii pe care îi avem în bătătură înainte de vârsta emancipării lor, de momentul lor ireversibil de taking off. Poate că ei sunt cele mai bune călăuze ale noastre pentru că nu cunosc, încă, viclenia. Şi poate că vârsta lor ireversibilă este şansa noastră de a ne restaura şi de a-i deprinde cu purtările cuviincioase şi cuminţi. Iar dacă procedăm altcum, avem parte de „scrâşnitul dinţilor” şi ajungem la vorba lui Anthony Quinn (un cowboy-ului nelegiuit care şi-a răsfăţat odrasla şi datorită căruia va fi, în cele din urmă, împuşcat) din Last Train to Gun Hill. Acolo, cu ultima suflare şi cu limbă de moarte, îi va spune justiţiarului jucat de Kirk Douglas: „What was your boy’s name? … Raise him good, man!”

Bitter-sweet symphony

2010-12-04T02:27:00.013+02:00

Oh, boy, what a day! Există - mult mai des decât suntem noi pregătiţi să observăm, să recunoaştem, să primim (ca pe un dar, iar dacă există un dar, atunci există şi un darnic) – clipe de viaţă în care „potriveala” îşi spune cuvântul. Şi despre care, la rându-ţi, ai putea spune: „Verweille doch! Du bist so schön!” Adică, pe româneşte: „Clipă, rămâi! Eşti atât de frumoasă!...”. Îmi vine să zâmbesc acum, când îmi amintesc unde şi când am întâlnit pentru prima oară această frază. Era în decembrie 1978 când am văzut un film românesc (câţi îşi mai aduc aminte de el?) pe care azi aş l-aş socoti genial de prost: Din nou împreună. Acolo, în secvenţa de final cu happy end, Ea (Micaela Caracaş, o învăţătoare la ţară, ce alege repartizarea într-un sat ca să-şi sfideze „babacii” putrezi de bogaţi) rămâne împreună cu El (Vladimir Găitan, un inginer agronom care – culmea coincidenţei - este repartizat exact în satul unde predă iubita lui tanti învăţătoarea de care, temporar, se despărţise). Şi, de fericire, scrie cu un fel de marker pe o suprafaţă netedă (care e posibil să fi fost geamul sau copertina unui IMS – pentru cei nefamiliarizaţi cu acest termen, un fel de bunic al jeep-ului, made in Romania) citatul din Goethe…

În a treia zi din Undrea am avut şi eu încă o zi ruptă, parcă, din rai. Zeci de oameni (pe lângă familie) - cunoştinţe dragi, buni amici ori prieteni (cu unii dintre ei nu m-am văzut niciodată „faţă către faţă”, ci - mulţumită mesagerului facebook bunăoară - am ajuns să legăm punţi exclusiv virtual) - mi-au urat mulţi ani pentru că a venit vremea să mai cotizez cu un an la Moş Timp, cel pentru care – vrem, nu vrem – plătim neîncetat hectare din vieţile noastre. Le mulţumesc şi pe această cale. Şi tot azi s-a potrivit să primesc, prin curier poştal, câteva exemplare din volumul pe care mi l-a editat (şi sugerat) Virgil Baidac, la Editura Theosis din Oradea: Pseudokinematikos. Fals tratat de cinema românesc. Cartea, prefaţată de Lucian Mircu şi cu o copertă de Dan Voinea (care prelucrează o imagine din filmul Nunta de piatră, segmentul Fefeleaga – regia: Mircea Veroiu, director de imagine: Iosif Demian), este un fel de medley de comentarii pe marginea unor filme (noi şi vechi), a personalităţii unor cineaşti români de care mă simt apropiat, precum şi a unor cărţi de film din România. O parte din articole au apărut, într-o primă variantă, pe portalul Liternet şi pe site-ul CineTipar. Pentru asta trebuie să le mulţumesc lui Răzvan Penescu (de la Liternet), lui Mihai Fulger şi Paul Odhan (de la CineTipar). Şi, above all, Marelui Darnic, pentru că tot de la El am primit firul acela care se numeşte căutare, viaţă şi iluminare prin home, sweet home.

Mă gândesc acum cu deosebire la un film polonez: Iluminare (1972). Şi acolo toate drumurile duc…acasă. Fizicianul din uluitorul film al lui Kristof Zanussi îşi abandonează studiile, familia şi – între două temerare escaladări de munte – stă de vorbă cu alţi tineri oameni de ştiinţă (cu unii dintre ei, medici, este chiar coleg, la o secţie de neurochirurgie), vizitează un schit de pustnici (unde este vădit impresionat de puterea de jertfă a acelor asceţi) şi se întreabă necontenit unde este adevărul şi care este sensul vieţii (şi al morţii) în – vorba dramaturgului Horia Lovinescu – „deşertul de cenuşă”. La fel ca regele pescar din fabula medievală, pierde din vedere că răspunsul pe care-l căuta cu ardoare se afla în chiar imediata lui apropiere: mai exact, în camera de acasă, alături de femeia lui şi de copilul lor. Mai poţi oare să rosteşti ceva după ce ai fost, astfel, „iluminat” şi „îndreptat”? Poate doar să murmuri, în rând cu psalmistul: „La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit” (Ps. 118.96).

M-am despărţit de acest 3 decembrie cu gândul la familia regăsită din Iluminare şi, cum altfel, la cea din Călăuza. Poate că adevărul este rostit chiar de nevasta Stalker-ului, în monologul dinspre final: „Ştiam că mă voi simţi bine alături de el... Ştiam că va fi multă suferinţă. Dar mai bine să ai parte de o fericire amară decât de o viaţă cenuşie şi tristă... Atunci el doar mi-a spus: Vino cu mine! Şi l-am urmat. Niciodată după aceea n-am regretat. Niciodată. A fost multă suferinţă, şi teamă, şi ruşine... Dar n-am regretat niciodată şi n-am invidiat pe nimeni. Aşa mi-a fost soarta. Aşa e viaţa noastră. Aşa suntem noi. Dar, dacă în viaţă n-ar fi fost suferinţă, n-ar fi fost mai bine, pentru că atunci nu era nici fericire, nici speranţă. Aşa cred...”

Victor, victoria

2010-12-01T23:08:00.022+02:00

Pentru cinefilul din mine deprins cu bucurii filmice…maximale (dacă ar fi să mă raportez exclusiv la ecranul românesc), oferite de Victor Iliu, Mircea Săucan, Dan Piţa, Mircea Veroiu, Lucian Pintilie, Mircea Daneliuc şi încă vreo câţiva, iar mai nou, de Cristian Mungiu, apariţia unui film „după un scenariu minimalist” şi cu „o tratare clasică”.precum Medalia de onoare (de Călin Netzer), are efectul unei mult aşteptate oaze. În rolul principal (o partitură generoasă, în care fiecare vorbă porneşte parcă dinăuntru, dintr-o necesitate firească a personajului), Victor Rebengiuc - un actor longeviv, poate unul din cei mai longevivi actori români în viaţă, dacă îi parcurgem bogata filmografie şi teatrografie.

L-am descoperit pe la mijlocul anilor 70, în filmele lui Dan Piţa Tănase Scatiu şi Profetul, aurul şi ardelenii – două roluri principale (de „băieţi răi”: un ciocoi parvenit şi un ipocrit pastor mormon) care-i pun în evidenţă resursele dramatice şi, respectiv, parodice. Îmi amintesc foarte clar titlul unui interviu cu Victor Rebengiuc, acordat pe la sfârşitul anilor 70 revistei Cinema: „Nu-mi place să sug la nesfârşit biberonul unui succes”. Actorul fusese premiat în mai multe rânduri pentru rolul Tănase Scatiu, însă era preocupat mai mult de ceea ce va face decât de rolurile (nu puţine) care au „marcat” deja, în conştiinţa criticii şi a publicului. Tot pe atunci aveam să-l revăd în Doctorul Poenaru, Cianura şi…picătura de ploaie, opusuri cvasi-uitate azi, unde joacă „băieţi buni”: un doctor de ţară cu vocaţia apostolatului şi un – parcă – doctor citadin, prins în labirintul unui policier. Greu de uitat este şi savantul bântuit de o voce sinistră imprimată pe o bandă de magnetofon, din Un om în loden – strălucitul debut în regia de film al directorului de imagine Nicolae Mărgineanu. A fost, apoi, acel ministru al justiţiei corupt, ce nu suporta lumina soarelui, din balada lui Dan Piţa Dreptate în lanţuri. Şi împăratul al cărui hobby era declanşarea de războaie, într-o commedia dell’ arte cinematografică: Secretul…armei secrete, în regia lui Alexandru Tatos. Şi-un dascăl, de care-mi amintesc foarte vag, în Piciu lui Iosif Demian. Plus alte personaje, pe care memoria le reţine, mai mult sau mai puţin exact, din: Zestrea (un tractorist), Şapte zile, Zidul, Buzduganul cu trei peceţi (voievodul Mihai Viteazul), Capcana sau Pădureanca (un ţăran înstărit). Restul rolurilor sale „grase” aveam să le văd abia după decembrie 1989, adică după momentul când Victor Rebengiuc apărea live la „Televiziunea Română Liberă” cu un sul de hârtie igienică despre care, peste ani, avea să spună: „Hârtia aia trebuia să şteargă nişte urme. Cum poţi să ai neruşinarea ca, după ce ai recitat poezii cu el eroul şi ea savanta, să ne mai vorbeşti la televizor? Dar asta cere verticalitate şi caracter. Sunt vinovate toate posturile care au permis ca oameni ca Păunescu să apară şi să ţină discursuri. (…) Şi astăzi e nevoie de multe suluri, pentru că Parlamentul e plin de mâncători de rahat, lăsaţi să spună vrute şi nevrute.” Acele roluri sunt fie „restanţe” din perioada ante-1990 (precum chirurgul grandoman din Faleze de nisip, grotescul Pampon din De ce trag clopotele, Mitică, antologicul Ilie Moromete din filmul lui Stere Gulea, Moromeţii, şi nu mai puţin celebrul ofiţer Apostol Bologa din Pădurea spânzuraţilor), fie creaţii noi: primarul slobod la gură şi petrecăreţ din Balanţa, activistul mitocan din Cel mai iubit dintre pământeni, derutatul director de mină din Prea târziu, tatăl risipitor din Terminus paradis ori procurorul din Omul zilei. Umilul pensionar Ion I. Ion din Medalia de onoare este, aşadar, o victorie interpretativă şi un personaj îndelung dospit, de acest actor de cursă lungă, printr-o serie de interpretări strălucite în filme (imdb înregistrează, până acum, peste 70 de titluri). În teatru (unde îşi aminteşte cu plăcere de colaborările cu Vlad Mugur, Liviu Ciulei, Radu Penciulescu, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Cătălina Buzoianu şi Yuriy Kordonskiy) am avut bucuria să-l văd pe viu doar în Dimineaţa pierdută, Visul unei nopţi de vară, Danaidele, Căsătoria, Inimă de câine. Şi, în înregistrări televizate, în O scrisoare pierdută şi Jocul ielelor.

În volumul îngrijit de Simona Chiţan şi Mihaela Michailov, Victor Rebengiuc. Omul şi actorul, apărut la Ed. Humanitas, Victor Rebengiuc povesteşte câte ceva despre preferinţele sale literare şi muzicale. Autorul preferat? Dostoievski, pentru că „e interesant tot ce se întâmplă acolo, e o lume specială pe care sincer nu o înţeleg, pentru că totul este paroxistic.” Muzica preferată? „…cam toate genurile de muzică clasică, începând de la preclasici şi până aproape de contemporaneitate şi am devenit un exclusivist, adică ascult numai muzică simfonică.” Actorul îi pomeneşte pe Bach, Chopin, Schubert, Brahms, Mahler, dar şi jazz-ul. Este impresionat de performanţele lui Nigel Kennedy („un individ ciudat, îmbrăcat de pacă juca în Opera de trei parale, părea un cerşetor de acolo, cu o freză ciudată, cu nişte haine ponosite, cu nişte bocanci imenşi în picioare, legat cu o broboadă la cap”), care „face un imens serviciu muzicii clasice: aduce după el o categorie socială care n-ar fi intrat niciodată altminteri într-o sală de concert.” Despre Beethoven, numai de bine: „Unul din concertele cele mai dragi mie este Imperialul de Beethoven, cel pentru pian. Câtă profunzime, câtă adâncime, cât zbucium sufletesc la Beethoven, acest compozitor care surzise. Acestui concert i se spune Imperialul pentru că există un Imperiu al muzicii, care trebuie să aibă un împărat, iar împăratul muzicii este Beethoven”. Rebengiuc mărturiseşte că este atras şi de muzica populară, „dar autentic populară, folclorul adevărat pe care l-am cunoscut şi-l apreciez. În rest, formaţiile, vedetele, „noua” muzică uşoară – epoca de glorie a muzicii uşoare a trecut de mult – nu-mi mai spun nimic.”

Victor Rebengiuc nu oboseşte să pomenească despre „deprinderile de natură cabotină” preluate de la instructorii neprofesionişti de la Ateneele Populare. „Fandoseala aceasta de tip diletant” avea să o irite profund pe profesoara sa, Aura Buzescu, atunci când a intrat la Institutul de Teatru: „Cine te-a învăţat să faci aşa? La revistă, la circ să te duci, să nu te mai văd făcând aşa ceva!” În acei ani încerca să-l imite pe Radu Beligan, crezând că a fi actor presupune imitarea unui mare actor. A urmat, nu peste multă vreme, schimbarea. A înţeles că profesoara sa – care avea „o forţă tragică extraordinară” şi îşi făcea studenţii să înţeleagă „ce înseamnă sublimul în teatru” - dorea de la el „sinceritate, economie de mijloace” – stări pe care trebuia să le descopere în sine: „Când o să fii actor adevărat, îi spunea Aura Buzescu, o să afli că stările pe care vrei să le exprimi nu trebuie să le iei de nicăieri din altă parte decât din tine.” Distinsa actriţă şi dăscăliţă, mai spune Victor Rebengiuc, i-a fost etalon: „Opinia doamnei Buzescu era ca un duş rece care mă trezea la realitate din acea euforie a premierei.”

Eşecuri? Victor Rebengiuc nu se sfiieşte să vorbească şi despre ele. Ca, de exemplu, rolul din Burghezul gentilom, montat de Petrică Ionescu („un regizor care ţine foarte mult la formă, la ambalajul spectacolului, şi habar nu are de traseul interior al unui personaj, de relaţiile dintre personaje”) la TNB, în 2006. Dezamăgit, actorul îi reproşa regizorului: „Tu mă obligi să fac exact ceea ce madame Buzescu mă obliga să uit: să încep să mă scălâmbăi.” Deşi criticii l-au pus în topul celor mai proaste spectacole din 2006, sala – povesteşte Rebengiuc – este plină în continuare: „Asta este ceva ce eu nu pot să înţeleg. Se aplaudă, e delir la final, spectatorii vin să vadă tâmpenia.”

În privinţa „relaţiilor cu presa”, Victor Rebengiuc este mai degrabă rezervat şi nu se arată dornic să dea interviuri, considerând că nu are nimic de spus: „Eu sunt actor. Meseria mea e să joc, nu să vorbesc. De altfel, drept să vă spun, nu am descoperit până la vârsta asta nimic care să nu fie gata descoperit.” Actorul crede că tot ce a avut de spus în legătură cu un anumit rol, a spus jucându-l. Şi adaugă apoi, într-un interviu acordat Evei Sârbu pentru revista Cinema (şi publicat în volumul acesteia Actorii noştri. Interviuri uitate – Ed. Ara, 1995): „Sunt un om normal, viaţa mea particulară este de asemenea normală, nu are nimic extravagant, senzaţional în ea. Nici n-ai spune că e o viaţă de actor. Deci, nu văd cum ar putea stârni interesul spectatorilor mei pe care, sincer vorbind, eu îi doresc interesaţi mai degrabă de rezultatul muncii mele şi nu de lucruri care mă privesc numai şi numai pe mine.” Care sunt relaţiile cu publicul ale actorului Victor Rebengiuc? „Publicul în stal, eu pe scenă. Sau pe ecran.” Neinteresat să facă vreo concesie pentru a câştiga simpatia publicului, actorul spune: „Tot ce pot face este să-mi susţin, cu conştiinciozitate şi corectitudine, partitura.” Iar aplauzele la scenă deschisă – arată Victor Rebengiuc într-un interviu acordat lui Andrei Băleanu şi Doinei Dragnea pentru volumul Actorul în căutarea personajului – Ed. Meridiane, 1981) – îl irită pentru că „dovedesc o lipsă de concentrare din partea publicului” care îi deconcertează astfel pe actori: „Eu vreau să fiu ascultat până la capăt şi abia la urmă publicul să aplaude, dacă găseşte că efortul meu merită aplauze.” Cinstea, adevărul, relaţiile dintre oameni „lipsite de…cum se numeşte asta? da, de gânduri ascunse”, partenerii buni, artiştii „conştiincioşi şi probi” (între care îi pomeneşte, în primul rând, pe Clody Berthola, Leopoldina Bălănuţă, Ileana Predescu, George Constantin, Liviu Ciulei, Petre Gheorghiu) sunt tot atâtea prilejuri vrednice de stimă pentru Victor Rebengiuc.

Dintre opiniile criticilor de specialitate am decupat părerea Marinei Constantinescu aplicată, de fapt, unei întregi generaţii: „Este o adevărată bucurie să-l auzi pe Victor Rebengiuc cum vorbeşte despre cei care nu mai sunt: George Constantin, Ileana Predescu, Gina Patrichi, Amza Pellea. Înainte de orice, ei s-au respectat unii pe alţii, iar la un moment dat respectul e mai important decât iubirea. Ciulei a ştiut să-i înveţe pe actori această lecţie: pe scenă energiile trebuie să fie egale ca valoare, pentru ca tot ce se întâmplă acolo să fie foarte sus. Astăzi, unii actori preferă să joace cu alţii mult mai slabi, nu-i mai interesează pe cine au alături şi degradarea se vede cu ochiul liber pe scenă.” Victor Rebengiuc – afirmă acest distins critic de teatru – „este o esenţă care merită studiată cu mare seriozitate. O esenţă rară.”

Cut

2010-12-01T00:43:00.006+02:00

„Ce credeţi despre cenzură?” mă întreabă un adolescent de 16 ani pe care l-am cunoscut oarecum accidental, când am suplinit-o pe dăscăliţa lui. Primele întrebări pe care mi le-am pus (şi i le-am pus) au fost: cenzura a ce? şi în numele a ce? Aşa cum bănuiam, dincolo de întrebarea lui se ascundea un val de simpatie şi o emoţie reală pentru fenomenul social numit rap, aşa cum se manifestă, „underground”, (şi) în ţărişoara noastră. Acestui tânăr (altminteri sensibil şi deschis spre cunoaştere, spre frumos) i se pare firesc să rosteşti, într-o cântare, ce-ţi vine la gură. Nu să gândeşti, să încerci să ajungi la gând, ci să spui tot ce, îţi închipui tu, gândeşti. Fără oprelişti. Pentru că, nu-i aşa, ai un „mesaj” de spus. La adresa politicienilor (corupţi), la adresa celor care – în muzică - practică play back-ul, la adresa sistemului şi a „ţării care te vrea prost” etc. Iar CNA-ul sugrumă, vezi Doamne, „libertatea de exprimare” a celor care fac un „slalom printre cretini”. Poţi nega toate acestea? Nu. Iar a încerca să vorbeşti unui adolescent deprins cu strigătele despre importanţa legăturii dintre formă şi fond, a încerca să invoci spiritul critic faţă de purtări şi vorbe desfrânate, a încerca să aduci în discuţie cenzura interioară (a bunului simţ, de exemplu) în numele dreptei socotinţe şi cuminţeniei, e totuna cu a grăi în pustiu. Cum să înţeleagă el că problema de fond nu este cenzura aplicată rapper-ilor, ci absenţa unei politici culturale coerente care – prin posturile naţionale radio TV (şi nu numai) - să promoveze valoarea, să dea o şansă adevăratei culturi naţionale, care a ajuns să fie de tip underground? Adică, mai pe şleau, a ajuns six feet under. Iar o astfel de cultură îi cuprinde mai ales pe clasici (şi când scriu asta nu mă gândesc doar la cei care aparţin curentului clasicist în artă) - ei sunt, de fapt, victimele cenzurii şi ale imposturii. Ei sunt „marginalizaţii”. Un adolescent predispus la neascultare, asemenea unui mânz nărăvaş, nu poate înţelege aşa ceva pentru că, la 16 ani, ţi se pare că toată lumea e a ta. Că muzica pământului începe şi se termină (iar în partea de mijloc e puţin loc pentru altceva) cu muzica rap. Sau rock. Sau folk. Sau pop. Sau hip-hop. A, şi încă ceva. Să nu uităm că blues-ul (vechile cântări de „inimă albastră” despre bani, „trădări în dragoste” etc.) îmbracă - acum, aici, în patria-mumă – exclusiv straie de manele. Însă fără taraf de lăutari, căci în anii noştri orchestra (cândva formată din virtuozi ai instrumentelor populare ce cântau totdeauna live) a ajuns…un amărât de synthesizer, programat - invariabil, amatoriceşte – să producă mereu aceleaşi ritmuri stereotipe. Adio, deci, muzică, adio stihuri ce respiră metafore, că-s bune (încă cum!) şi platitudinile şi „vorba de pe stradă”, accesibilă şi directă. Who cares, anyway?...

Cu aproape 20 de ani în urmă, un poet-tribun ce-şi dobândise o faimă ieşită din comun (prin cenaclurile naţionaliste şi activitatea mediatică, prin miile de versuri scrise cu o uşurinţă rară, printr-o energie neegalată) se bucura – într-o emisiune televizată al cărei master mind era un jurnalist farseur, nu mai puţin profitor de pe urma evenimentelor din decembrie 1989 – că a scăpat nelinşat în turbulentele „incidente revoluţionare”. Ei bine, acest poet de notorietate „scosese capul”, pentru prima oară, în zorii perioadei de „tranziţie”. Era filmat (truc jurnalistic deseori folosit) în prim plan şi difuzat pe unul din canalele televiziunii naţionale. La un moment dat, camera surprindea, în gros plan, câteva lacrimi care-i picurau din ochi. Emisiunea, se vedea cale de-o poştă (dar asta puteau spune cei care – destul de puţini la număr - nu-şi pierduseră capul), dorea să-l „reabiliteze” pe poet. S-au difuzat şi nişte intervenţii „grosiere” în care personajul era făcut, nici mai mult nici mai puţin, porc. Reacţia sa? „Da, sunt un porc, ei şi?” Faptul că a recunoscut, live, că este un porc nu l-a împiedicat să ajungă în parlament, să-şi formeze un partid politic. Mă rog, să redevină o persoană influentă (şi cu imunitatea parlamentară asigurată) în societate…Cam tot pe atunci se înfiripa, timid, mişcarea de tip rap. Una dintre formaţii (căreia timpul avea să-i aducă o imensă popularitate în ţară şi printre românii din diaspora) şi-a ales drept titulatură un substantiv (la forma de plural) pe care dicţionarele îl tălmăcesc astfel: „(organism animal sau vegetal) care trăieşte şi se hrăneşte pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea; (persoană) care trăieşte din munca altora, care nu produce nimic; care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil; perturbaţii electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicaţii etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă”. Ce se poate înţelege de aici? Că, deşi personajele sunt altele, scenariul este acelaşi. Altfel spus, două feţe ale aceleiaşi monede aflate la mare preţ: Da, am tupeu, sunt porc (sau parazit). Ei şi? Sunt sau nu sunt „omul zilei” în România?

***

Duminică, la Cebza, s-a citit din scrierile unui monah ale cărui „cuvinte de folos şi învăţătură” se bazau pe iubirea aproapelui, ca vehicul spre iubirea de Dumnezeu. Altfel spus, nu ai cum să împlineşti cuvântul (porunca) lui Dumnezeu câtă vreme – doar ştim asta de la „apostolul cel prea iubit” - nu-ţi iubeşti şi ierţi aproapele: „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele sau, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său”. Iar „aproapele” este nu doar cel înscris „cu acte în regulă” în bisericuţa (ori denominaţiunea) ta, ci întreaga făptură. Inclusiv (sau mai cu seamă) „cei potrivnici”. Grea opinteală atunci. Să tot fie câteva miliarde pe „planeta albastră”. Vreme de plictiseală sau „timpi morţi” n-ar trebui, prin urmare, să existe. Suntem, dacă luăm serios acest cuvânt, de-a pururi busy pentru că avem, iată, un business non-stop. Şi, dacă ni-l asumăm, chiar că n-avem motive a ne teme că rămânem vreodată şomeri.

În lectura ce însoţea masa de prânz de la trapeză am aflat, dintr-o istorioară cu tâlc, ceea ce mai auziseră – şi nu doar o dată – urechile mele, însă fără să reuşesc a face ascultare întotdeauna de acest îndemn: sub nicio formă nu se cade a osândi pe cel care, într-o formă sau alta, ne este vrăjmaş. De ce? Fiindcă un astfel de om cu care – mulţumită „părintelui minciunii” - nu te mai poţi înţelege este, sărmanul, asemenea celui sfâşiat de un tigru. Dacă ai încerca să scapi pe cineva din colţii unui tigru, aruncând cu pietre, l-ai omorî. Pentru că pietrele s-ar abate asupra lui, nu asupra tigrului. Prin urmare, este o nebunie şi o risipire să te inflamezi atunci când eşti atacat de omul ieşit din minţi. Pentru că adversarul adevărat nu este el, omul din carne şi oase care-ţi stă în viaţă, ci stihiile nevăzute (mulţimea de spirite, „legiunea”) care-l stăpânesc. Ele sunt…tigrul. Care - dacă nu ştii să te porţi, dacă nu ai dobândit înţelepciunea şarpelui şi blândeţea porumbelului - te va ucide şi pe tine.

Medalia de onoare

2010-11-27T22:13:00.001+02:00

În existenţa ternă a septuagenarului Ion I. Ion (un pensionar naţionalist ce caută reconcilierea cu sine, cu soţia, cu fiul plecat în Canada în urmă cu şase ani), „vidul existenţial” (amplificat de „micul infern” din familie) se preface într-o înşelătoare stare de împlinire, de „onorabilitate” în urma unei erori: în 1995 i se atribuie, din greşeală, o „medalie de onoare” pentru „fapte de vitejie din timpul celui de-al doilea război mondial”. Ceea ce rămâne, dincolo de conotaţiile socio-politice locale şi (mai mult sau mai puţin) actuale, este reactivarea stânjenitoare a emoţiilor paterne şi filiale la întâlnirea faţă către faţă – într-o vineri, înainte de Crăciun - dintre tată şi fiu (şi familia acestuia).

Poate că meritul principal ce i se poate atribui Medaliei de onoare, în contextul actual în care se află cinematografia românească, este – dincolo de prestaţiile actoriceşti remarcabile, întâlnite însă şi în alte filme ale „noului val” post 2000 – dorinţa regizorului de a face (după cum declara într-un interviu pentru cotidianul Adevărul) „un amalgam dintre un scenariu minimalist şi o tratare clasică”. Rezultatul: o evadare – benefică - din „stereotipul de film minimalist”, înnobilată de „tuşa proprie” a realizatorului său, şi totodată o „îmbogăţire a genului din punct de vedere vizual şi emoţional, în condiţiile rămânerii într-o cheie realistă”.

Cum era de aşteptat, receptarea Medaliei …variază în funcţie de setarea spectatorului în privinţa poeticii filmice. Astfel, cei care şi-au cultivat gustul pentru o tratare exclusiv şi apăsat „minimalistă”, cei care aclamă îndelung „vârfurile de lance” ale „noului cinema românesc” (de la Marfa şi banii la Poliţist, adjectiv) propunerea lui Netzer (un cinema tandru, deloc sec, mai degrabă luminos şi „pozitiv” decât cenuşiu şi „neutru”) poate fi primită, at best, cu rezerve. Tot astfel, cinefilii care nu uită că „noul val românesc” nu s-a născut din neant, pot găsi în această poveste cvasi-minimalistă, „de-a râsu’-plânsu’”, destule prilejuri de încântare.

Care ar fi, deci, pricinile pentru care Medalia… aduce bucurie? În primul rând, „emblema” sa: actorul Victor Rebengiuc, mereu întrecut numai de sine, într-o partitură cu nimic mai prejos decât marile sale roluri din filme arhicunoscute: Pădurea spânzuraţilor, Tănase Scatiu, Faleze de nisip, Moromeţii sau Niki Ardelean, colonel în rezervă (pentru a numi doar câteva titluri dintr-o bogată filmografie, ce se întinde pe parcursul a jumătate de secol). Apoi „episodicii”: Camelia Zorlescu, Ion Lucian, Radu Beligan, Tatiana Iekel, Mircea Andreescu, Cătălina Murgea, Mimi Brănescu, Tania Popa ş.a.. Şi, ca special guest, ex-Preşedintele României Ion Iliescu, a cărui scurtă prezenţă inflamează – într-o direcţie sau alta – sensibilitatea spectatorului contemporan familiarizat cu epoca lui „nea Nelu Cotrocelu”. Apoi, peste toate, privirea blajină, duios-ironică (şi niciodată sarcastică) a regizorului, grija sa pentru detaliul audio-vizual din fiecare secvenţă - un vector îndreptat spre „înainte”. Adică spre ceea ce a fost viu şi adevărat în filmul românesc înainte de trend-ul „minimalist”.

Fantasticul credinţei

2010-11-25T00:12:00.002+02:00

La început a fost zborul. La început, în ciuda micilor-marilor supărări, a fost senzaţia că toată lumea este a ta. Că, vorba cântecului, „eşti, legendar, Prometeu”. Că viaţa ta e fără sfârşit. Că nimic nu-ţi poate sta în cale. Că ţie nu ţi se poate întâmpla nicio nenorocire. Că eşti, cumva, privilegiat. Că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior. Straşnică senzaţie! Şi îmbătătoare. Şi lungă cât tinereţea cea nebiruită de … bătrâneţe. Mai apoi însă, când te pătrunde virusul scepticismului, când – nu te mai poţi minţi – ştii că şi pentru tine „vine o zi”, încerci să recuperezi cât mai poţi din „elanurile prime”, din „inconştienţa tinereţii”. Din neprihănirea copiilor. Iar atunci când – în familie – eşti înconjurat de prunci, se întâmplă să mai şi reuşeşti. Prin ei, „cei de mâine”, asaltul Timpului devine mai suportabil. Cu ei, opinteala de Sisif (de care nu mai ai cum să scapi) nu mai e chiar năucitoare…

Sisifică, într-un fel, este şi încăpăţânarea Călăuzei (din Stalker) de a-i duce în „Zonă” pe cei deznădăjduiţi. El, de fapt, este singurul personaj din tot filmul care e consecvent cu sine, cu crezul său - acela de a merge până la capăt. „Numai un astfel de om, spunea Tarkovski, poate izbândi”. Ceilalţi doi (Profesorul şi Scriitorul) sunt „cadavre vii”, bântuiţi de acelaşi virus al scepticismului şi al „lucidităţii”, învinşi de propria plictiseală (ori lehamite, ori pizmă faţă de rivali). Pe ei Călăuzul-Odiseu doreşte să-i facă „să creadă” pentru ca „minunea” (metanoia, ce face încă posibil sentimentul ruşinii „care – spunea Kris, în Solyaris - va salva omenirea”) să se producă. În ce sau în cine să creadă? Aici Tarkovski se opreşte…Citatele alese de regizorul vizionar (din Apocalipsă, din Evanghelie) sunt – vorba lui Lucian Blaga – „revelatorii”, nu (aşa cum se întâmplă în filmele propagandistice şi moralizatoare religioase, gen Ostrov) „plasticizante”. Căci camera din Zonă este şi nu este (la modul explicit, „catafatic”) un altar dintr-o biserică (părăsită). Aşa cum peştele de dincolo de „prag”, atunci când pare înecat într-un lichid de un roşu închis, este şi nu este o ipostază a Hristului ce „a răscumpărat păcatele omenirii”. Pentru cei care la Sfânta Liturghie se simt „ca acasă”, imaginea plăsmuită de Tarkovski e transparentă, gen „mănăstire-ntr-un picior”. Pentru ceilalţi, (încă) certaţi – datorită „nevredniciei preoţilor (dar să fie acesta un motiv serios pentru a te păstra – chipurile, neutru - în rezervă) cu spaţiul şi timpul liturgic, clădirea spre care se îndreaptă cei trei călători din Stalker este o clădire ca oricare alta. La fel cum spiritualitatea filmului este şi ea, pentru „liber cugetători” sau „heterodocşi”, una „oarecare”. Totuşi, nu una „banală”, ci … „universală” – mărturie stau miile de filo-tarkovskieni din toată lumea, indiferent de etnie, confesiune, convingeri politice etc. Oricum ar fi, ceea ce rămâne este setea omului – nota bene, într-o societate „post-creştină”, într-un waste land – după absolut, după izbăvire, după „reîntregirea” cu sinele zdrobit (din lipsă de demnitate).

Un strop de „reîntregire”, de „frumuseţe irezistibilă”, de neprihănire şi desăvârşire primim – ca un fel de bonus - de la Tarkovski, o dată cu ultima secvenţă. Fetiţa Călăuzei (despre care s-ar putea spune foarte bine ceea ce aflăm scris de Soljeniţân, în Arhipelagul Gulag, despre ungurul Janos: „…făcea parte dintre aceia a căror sămânţă este tot mai rară în secolul nostru: cei care în copilărie nu cunosc altă pasiune decât cititul) citeşte pentru sine dintr-o carte, un poem de iubire. Paharele de pe masa la care stă încep să se mişte. Se aude, tot mai puternic, zgomotul unui tren ce trece prin apropiere. Paharele încep să se mişte, iar privirea fetiţei (care între timp s-a aşezat cu capul pe masă) este acum îndreptată spre ele, de ai crede că ea le mişcă (telekinezie de tip paranormal sau poate o formă energie desprinsă din pilda evanghelică despre posibilitatea mutării munţilor din loc, atunci când ai „credinţă cât bobul de muştar”?). Ea însă doar se uită la ele mai degrabă absentă şi cu gândurile în altă parte. Accentele – dacă putem să ne eliberăm de ipoteza îmbietoare de a vedea în această secvenţă numaidecât un „fenomen paranormal” – sunt puse pe cu totul altceva: pe „glasul roţilor de tren” (ca metaforă existenţială) ce contrabalansează cu „momentul poetic” interiorizat, pe fulgurarea cu puf de primăvară (ca în Amarcord), pe resemnarea fetei sub asediul zgomotelor de tren ce par o umbră a temutului KGB etc. Şi aici (ca în Solyaris) Tarkovski a ştiut să profite de interesul exacerbat al multora (potenţiali spectatori, nu-i aşa, ai filmelor sale) pentru povestiri „fantastice” şi a lăsat imaginea în „coadă de peşte”. Astfel, dacă nu vor (sau nu pot) să vadă lucrurile mai în profunzime, mai în esenţa lor, care ţine de real, necum de „fantastic” (ci, mai degrabă, de „fantasticul credinţei”) - şi amatorii de S.F., „paranormal” sau de „senzaţional” pot fi satisfăcuţi.

Almanah Cinema 1983

2010-11-23T18:49:00.003+02:00

Almanahul Cinema 1983 debutează (după câteva pagini ce ridică în slăvi „uriaşul efort constructiv şi înnoitor” din „filmele construcţiei socialiste”) cu rubrica „Panoramic românesc”. Sunt semnalate filmele care urmează să fie lansate în acel an. Între ele: Căruţa cu mere (George Cornea), Dragostea şi revoluţia (Gheorghe Vitanidis), Întunericul alb (Andrei Blaier), O lebădă iarna (Mircea Mureşan), Escapada (Cornel Diaconu) - titluri azi uitate sau prăfuite, ce figurează uneori în programele TV atunci când sunt difuzate filme româneşti cu toptanul. Pe lângă acestea se mai aflau, înainte de start, o frescă socială susţinută în principal de actori (Pe malul stâng al Dunării albastre de Malvina Urşianu), câteva filme de aventuri (Misterele Bucureştilor de Doru Năstase, Racheta albă de Cristiana Nicolae, Comoara de Iulian Mihu, Viraj periculos de Sergiu Nicolaescu, Lovind o pasăre de pradă de Iosif Demian), o dramă psihologică (Singur de cart), o super-comedie ce avea să devină în scurtă vreme campioană la box office (Buletin de Bucureşti de Virgil Calotescu), o melodramă (Mult mai de preţ e iubirea de Dan Marcoci), precum şi opus-uri evergreen ca: Fructe de pădure (de Alexandru Tatos, un film al „visurilor spulberate, al compromisurilor pe care le facem uneori cu viaţa, al forţei şi frumuseţii morale care-ţi dau puterea să te ridici, chiar şi atunci când pari iremediabil căzut, dar şi al răului pe care-l putem face din uşurinţă şi din inconştienţă, schimbând cursul unui destin), un film de montaj, „un cocteil, un evantai de filme din diferite etape, care – toate la un loc – povestesc un alt subiect, un alt film” (Quo vadis homo sapiens? de Ion Popescu-Gopo), Întoarcerea din iad (de Nicolae Mărgineanu), Ochi de urs (de Stere Gulea), Sfârşitul nopţii (de Mircea Veroiu). Alte două filme au avut premiera întârziată vreme de doi ani: Glissando (de Mircea Daneliuc) şi Imposibila iubire (titlul provizoriu: Intrusul) de Constantin Vaeni, un film al cărui erou „traversează o experienţă tragică din care iese purificat”. În fine, Faleze de nisip (de Dan Piţa, în care „conflictul principal se declanşează între un om realizat din punct de vedere social, profesional, un om la apogeu şi un altul, aparent un „nimeni”, în fond mult mai puternic, mai rezistent psihic”) a ieşit în premieră la timp (ianuarie 1983), însă a fost scos de pe ecrane „cu interdicţie”, nemaifiind pomenit deloc, până la a doua sa premieră din 1990.

Un grupaj sub genericul „Film şi societate” adună părerile unor regizori, scenarişti, actori despre „societatea anilor noştri” şi felul în care ea „se regăseşte – expresiv, palid, insuficient – în filme”, despre filmele care le-au reţinut atenţia, despre reuşite şi nereuşite personale, precum şi despre ceea ce s-ar putea face „pentru îmbunătăţirea calităţii filmului nostru, pentru ca el să exprime într-adevăr societatea noastră de azi în toată complexitatea ei”. Eugen Barbu se declară „sătul de impostură” pentru că „să copiezi scene din filme străine şi să le iscăleşti este la îndemâna oricui”. Leopoldina Bălănuţă crede că filmul românesc este „palid”, asemenea „plantei care, obişnuită să-şi tragă seva din pământ, este pusă într-o glastră, chiar dacă e pusă de mâini îndemânatice şi sub supravegherea celor mai binevoitoare priviri”. Filmele care i-au reţinut atenţia (şi care „au dovedit un înalt profesionalism, originalitate, vocaţia muncii, a gândului exprimat în imagine cinematografică) poartă semnătura unor cineaşti ca: Andrei Blaier, Liviu Ciulei, Mircea Daneliuc, Iosif Demian, Iulian Mihu, Lucian Pintilie, Ada Pistiner, Dan Piţa, Alexandru Tatos, Dinu Tănase, Mircea Veroiu, Alexa Visarion. Carmen Galin crede că „publicul nostru pe care noi îl credem prea naiv şi prea puţin pregătit ne dă adesea dovada maturităţii sale. El vrea poate chiar mai mult decât noi filme adevărate, filme puternice, întregi, şi trebuie să ţinem seama de ceea ce a primit el cu braţele deschise”. Amza Pelle e de părere că „cinematografia noastră oglindeşte încă palid mutaţiile survenite în conştiinţa contemporanilor”, că „filmăm cu prea mult dialog şi prea puţină acţiune psihică, prea puţin subtext, prea puţină trăire”, că „este o greşeală să filmăm probleme neglijând oameni”. Victor Rebengiuc este laconic: „De 20 de ani de când fac filme am răspuns mereu la întrebări de acest fel. Pentru următorii 20 de ani nu mai am nimic de propus.” Tora Vasilescu pledează pentru respectul faţă de adevăr: „Filmul ar trebui să pornească de la o idee majoră, reală, semnificativă! Să reuşească să-l conducă pe spectator către el însuşi, ajutându-l să îşi descifreze sensul propriei existenţe! Să ne ferească de soluţii prefabricate, moralizatoare cu orice preţ!” În fine, Florin Zamfirescu găseşte o sugestie ironică: „aş sugera ca genericul filmului românesc, veşnic incomplet, să se compună pe viitor şi din numele acelora care au greaua sarcină de a verifica opera de artă”. Adică – înţelegem noi, cititorii - cenzorilor care asigurau „securitatea” filmelor şi a celor care le realizau.

Valerian Sava sondează psihologia şi critica spectatorului de film, cu aplicaţie la 73 de filme ce au avut premiera în anii 1980-1982. În topul satisfacţiei se numărau filme ca: Proba de microfon, Croaziera, Blestemul pământului, blestemul iubirii, dar şi producţii comerciale sau moralizatoare „pentru tineri”, precum Fata morgana şi Ana şi „hoţul”.

Constantin Pivniceru vrea să afle „de ce şi cum captează filmul sensibilitatea miliardelor de spectatori”. Produs tipic al epocii noastre, filmul – ca fenomen – se subsumează „condiţiei umane într-un spaţiu istoric dat”. astfel, „homo cinematograficus nu este ficţiune, nici inovaţie lingvistică, ci reflectarea unei realităţi psiho-motoare, care a modificat comportamentul la nivelul individului”. Fruct al inteligenţei tehnice, filmul ca artă este surclasat de filmul ca „inovaţie tehnică”. Abia mai târziu, familiarizaţi cu spectacolul cinematografic, spectatorii a devenit „critici tehnici şi artistici”. Factori care au determinat mersul la cinema sunt, în opinia lui Pivniceru: creşterea demografică şi urbanizarea, asociate cu industrializarea şi exodul a milioane de indivizi de la sat la oraş, care favorizează „atragerea unui public mereu proaspăt, format în majoritate din oameni simpli, dezrădăcinaţi, însinguraţi, care în loc să mai meargă la biserică vin la cinema, unde participă la un alt ritual, magia de umbre a filmului, ce le satisface sentimentul de colectivitate, instinctul de solidaritate”. La rândul său, Romulus Căplescu face o „incursiune într-un viitor care devine prezent”, scriind despre revoluţia „video”.

Sub genericul „Familia ca personaj: mama, tata, epoca şi eu”, Alice Mănoiu realizează o retrospectivă subiectivă, din care nu lipsesc: Facerea lumii (Gheorghe Vitanidis), Asul de pică (Milos Forman), Delict din dragoste (Luigi Comencini), Noaptea (Michelangelo Antonioni), Fragii sălbatici (Ingmar Bergman), Stop-cadru la masă (Ada Pistiner), Insula (Kaneto Shindo), Nunta de piatră (Dan Piţa, Mircea Veroiu), Ana şi „hoţul” (Virgil Calotescu), Călina roşie (Vasili Şukşin), Casa dintre câmpuri (Alexandru Tatos), Învingătorul (Tudor Mărăscu), Trecătoarele iubiri (Malvina Urşianu). Autoarea consideră că tinerii debusolaţi din filmele americane (şi trimiterea este, de această dată, la Taking Off / Decolarea de Milos Forman) ratează „tot zborul”, fiind „noi îngeri trişti cu feţe murdare, născuţi pentru a pierde într-o lume nebună, nebună, nebună”, care „întregesc portretul unei epoci în degringoladă”. Este vremea când „tinerele vlăstare” din ţărişoara noastră cântau refrenul „Noi în anul 2000”. Schimbarea de macaz din 1989 avea să demonstreze câte şanse mai aveau tinerii rătăciţi din România să mai capete „o busolă” şi să se mai redreseze după „momentele de derută ale tinereţii”.

Eva Sârbu trece în revistă câteva filme „străbătute de „angoasa existenţială” în grupajul „Singurătatea acum 20 de ani”: Tăcerea (Ingmar Bergman), Gustul mierii (Tony Richardson), Tandreţe (Tatiana Lioznova), Deşertul roşu (Michelangelo Antonioni), Cuţitul în apă (Roman Polanski) şi Gioconda fără surâs (Malvina Urşianu).

Aura Puran alcătuieşte o mini-antologie SF, sub titlul „Spre viitor…cu 24 de fotograme pe secundă”. Sunt prezentate micro-fişe la filmele: Metropolis (Friz Lang), Războiul lumilor (Byron Haskin), Planeta interzisă (Fred Wilcox), Invazia hoţilor de trupuri (Don Siegel), Dr. Strangelove (Stanley Kubrick), 2001 - Odiseea spaţială (Stanley Kubrick), Fahrenheit 451º (François Truffaut), Solaris (Andrei Tarkovski), Soylent Green (Richard Fleischer), Rollerball (Norman Jewison), Războiul stelelor (George Lucas).

Unul din ultimele grupaje, „Mari dispăruţi”, evocă personalităţile celor care au fost: Greta Garbo, Romy Schneider, Ingrid Bergman, Steve McQueen şi Henry Fonda. Pe ultima pagină a Almanahului Cinema 1983 ne priveşte, razant, Katie din All That Jazz (Bob Fosse) - „primul musical tragic din istoria cinematografului”.

Almanah Cinema 1983 (192 pag.) / Redactor-şef: Ecaterina Oproiu / Redactori responsabili de număr: Adina Darian şi Mircea Alexandrescu

Concurs@ProCinema

2010-11-20T23:20:00.001+02:00

Revăd, la (aproape) 30 de ani de la premieră, Concursul lui Dan Piţa. Când a rulat prima dată în cinematografe nu i-am dat atenţie. A trebuit să circule pe la festivaluri (unde a avut parte de presă bună), să devină – alături de Proba de microfon, O lacrimă de fată, Secvenţe - unul din filmele româneşti cult ale anilor 80, să fie prezentat – în fine – la Televiziunea iugoslavă (TV Belgrad 1) ca să ajung să-l văd. Eram în clasa a noua sau a zecea. Probabil a zecea. Ţin minte perfect că toată noaptea am citit (retrospectiv) cronicile de la premieră. Ţin minte la fel de bine că atunci, în acea marţi în care a fost difuzat de iugoslavi, aveam să-i descopăr prin acest film, pe Dan Piţa, Claudiu Bleonţ şi pe Adrian Enescu. Din acea seară am început să-mi completez „lacunele” (să văd alte filme de Piţa sau să-i revăd, cu alte „antene”, filmele pe care le ştiam deja), să ascult mult mai atent muzicile de film ale lui Adrian Enescu şi să-mi doresc să ascult, practic, orice de Adrian Enescu.

La fel ca în cazul Călăuzei tarkovskiene (pe care am descoperit-o cam la aceeaşi vârstă, poate cu vreo doi ani mai devreme) şi al cunoscutelor opusuri Blowup (Michelangelo Antonioni) şi Il Prova d’orchestra (Federico Fellini), filmul lui Dan Piţa mi s-a părut un apolog, o şaradă, un puzzle greu de pătruns. De bună seamă, m-au interesat, după prima vizionare, mai ales „şopârlele” anti-establishment. Foarte repede însă aveam să descopăr că greutatea filmului stă nu atât în politic (şi cu atât mai puţin în anecdotic), cât în … social. Nu în „fizic” (şi ceea ce ţine de „învelişul său exterior”: un concurs de orientare turistică organizat de angajaţii unei întreprinderi), ci în „metafizic” (sensurile ascunse şi jocul secund al „orientării”, ca – afirma, cuprins de încântare, monahul Nicolae Steinhardt - „îndreptar de viaţă, cod etic, scară înspre desăvârşire şi factor epistemologic”). Nu în „povestire”, ci în „discurs”. Şi în mesajul plin de lumină care întregeşte fericit fabula. Atunci, imediat după acea vizionare, s-au separat apele: pe de o parte Călăuza şi Concursul (dar şi desenul animat The Point / Oblio), pe de alta restul filmelor pe care le văzusem. Multă vreme aceste filme-eveniment au fost borna şi busola după care mă ghidam. Au fost „călăuzele” mele în lumea filmului şi nu numai. Concurs însă nu a fost singurul apolog românesc de succes în acei ani. Colericul şi „furiosul” Mircea Daneliuc făcuse şi el două şarade pe care le-am văzut şi revăzut în acei ani: Croaziera şi Glissando. Am rămas însă cu Piţa, cel din Concurs, preferând poetica sa plină de sens în defavoarea viziunii oarecum cenuşii, proto-minimaliste sau oniriste, practicată de Mircea Daneliuc în Croaziera şi, respectiv, Glissando.

Pe cine mai interesează oare, astăzi, sugestia şi metafora din Concurs? Pe cine mai bucură, azi, poezia ca „îndreptar de viaţă, cod etic, scară înspre desăvârşire şi factor epistemologic” (N. Steinhardt) din filmul lui Piţa? Cine să-i mai admire măiestria imaginilor, sunetelor şi culorilor evocate de concepţia sigură a viziunii regizorale? Direcţia deschisă de Piţa (asemenea poeticii unora ca Victor Iliu, Liviu Ciulei, Mircea Săucan ori Mircea Veroiu) nu avea să mai fie continuată de niciun alt regizor român până în ziua de azi. În schimb umorul sarcastic din Croaziera, precum şi „instrumentarul minimalist” (de la Lucian Pintilie şi Alexandru Tatos) aveau să se regăsească din plin în cinematografia românească de după 1990. Şi totuşi, parcă „descifrarea tragediei la capătul atâtor şotii, năzbâtii şi dandanale”, ce „ia astfel aspect de şoc, de act transformatoriu, de metanoie” (Steinhardt) conferă poemului de sunet şi lumină (căci asta este, înainte de toate, Concurs) o aură singulară în epocă.

P.S. Am revăzut acum Concursul printre calupuri de reclamă, în timp ce alte câteva zeci (sute) de canale TV din România (fără a le mai adăuga pe cele din străinătate) îşi vindeau marfa lor. La un moment dat, vine rândul unui material publicitar despre o scenă de familie (nevasta îi aminteşte soţului să pună rufele la spălat sau cam aşa ceva; sar soţul, ocupat şi absent, îl răspunde: „OK, dar mai bine aminteşte-mi pe mail”) care a avut impact (a few moments of meaningful silence) şi asupra jumătăţii mele, alături de care vizionam filmul. Puţin mai târziu, mi-a zis că şi nouă ni se potriveşte titlul acelui film românesc (pe cât de stupid, pe atât de fermecător atunci când l-am văzut prima oară, în copilărie): Eu, tu şi…Ovidiu. Iar Ovidiu, în cazul nostru, nu e altul decât … Mr. P.C.

De ce trag clopotele, Mitică?

2010-11-20T01:46:00.001+02:00

Din cele două seri de blues & jazz din Gala Kamo de săptămâna trecută am decupat, cu Theodor, patru recitaluri: Jazz Trotter (RO), Equinox Quartet (Ungaria), Aquarium & Vera Luţă, Mike Krstic. Iar clasicii din ultimele zile care s-au cântat la Filarmonică au fost: Chopin (Studii, Baladă, Scherzo, Mazurcă, Sonată), Bach (Preludii şi fugi orchestrate şi dirijate de Horst Hans Bäcker), Mozart (Concertul pt. pian şi orch. Nr.17 – solistă: Katja Huhn) şi Haydn (Simfonia nr. 45 – Despărţirea). Katja Huhn a cântat apoi, la fel de fermecător, două bisuri: un fragment din Spărgătorul de nuci (de Ceaikovski) şi din Rapsodia ungară (de Franz Liszt). Fiecare din aceste evenimente muzicale a avut (ca de fiecare dată, până acum, de când particip la concertele Filarmonicii, la concerte în general) aura unei sărbători. Pentru aceste bucurii ale mele, un amic de-al meu care susţine că se pricepe la scanarea sufletelor, m-a mai psihanalizat un pic. Cu razele sale de tip Roentgen mi-a mai citit o dată predispoziţia pentru cultură în detrimentul cultului (şi al cinstirii dogmelor, prin ortopraxis). N-am insistat să-mi explice felul în care vede el predarea unui om în mâinile cultului (aşadar, în detrimentul culturii), ci doar m-am amuzat de noua lui încercare de a mă „deconstrui” şi de a-mi aminti (involuntar?) că – aşa cum spunea şi Steinhardt – cu Hristos nu te poţi juca de-a uite popa, nu e popa. Sau, aşa cum spunea Franky Schaeffer, „Jesus knows you are a jerk, anyway…”

Citesc un interviu dat de Neagu Djuvara în care istoricul nonagenar afirmă că „Ungaria, Cehia, Polonia ne-au luat-o înainte” pentru că, motivează el ironic, „nu e ortodoxe” (sic!). Iar apoi întăreşte ideea, afirmând că „Precis Ortodoxia ne ţine pe loc”…Nu e prima oară când mă întâlnesc cu acest punct de vedere. Ceea ce voia să spună Djuvara este, cred, că poporul român e condamnat la starea pe loc pentru că e ortodox, premisa fiind: românii sunt ortodocşi. Şi, cum Ortodoxia nu are decât conotaţii negative, e limpede că nu poate fi vorba de vreun progres întru civilizaţie la români. Cum ar veni: ca să fii român „de succes” e musai să fii „reformat” - înspre romano-catolicism sau o formă de (neo)protestantism. Despre catehezele ortodoxe făcute românilor (sublime, dar care lipsesc cu desăvârşire) domnul Djuvara nu suflă o vorbă, implicaţia fiind că românii (primitivi, necivilizaţi etc.) au avut parte de cateheză, că se nevoiesc întru ortodoxie, că-şi pun probleme de teologie ortodoxă, că au duhovnic, ca respectă un program de rugăciune, că se spovedesc şi se împărtăşesc, în fine, că se apropie de tainele vieţii (şi ale Bisericii) „cu frică şi cutremur”. Că, altfel spus, românii îmbină ortodoxia cu ortopraxis-ul, dar rezultatele sunt dezastroase. Nu din pricina românilor, ci a Ortodoxiei, fireşte.

Oricum, cert – din punctul meu de vedere - e că românii sunt aşa cum sunt (şi) fiindcă – la cei mai mulţi, în ciuda „evlaviei populare” la vedere - le lipseşte o cateheză ortodoxă făcută la timp, cu vreme şi pricepere. Mă refer la cei botezaţi ortodox. Cum ar arăta România dacă Ortodoxia românilor s-ar mărturisi în cunoştinţă de cauză, dacă românii chiar ar fi învăţaţi – de naşi, de părinţi, de duhovnici etc. - să-şi cunoască şi să-şi respecte apoi „credinţa din bătrâni” şi modul de viaţă liturgic? Nu ar fi neapărat mai multă „civilizaţie” şi mai mult „progres” în ţărişoara noastră, dar poate că atunci n-am mai suporta să fim o colonie americană şi „corola de minuni a lumii” nu ar mai fi atât de strivită de cei care, cu mintea lor, ucid tainele întâlnite „în flori, în ochi, pe buze ori morminte”. Iar Caragiale ar intra în desuetudine. Până una alta, întrebarea „De ce trag clopotele, Mitică?” e încă fierbinte de actuală…

Love & death

2010-11-18T21:49:00.001+02:00

Primesc de la Carmen Stepan – unul din acei friends cu care zeul internetului m-a binecuvântat – un comentariu extrem de mişcător la filmul Pădurea spânzuraţilor. Drept care îl reproduc aici (fără diacritice) şi-i mulţumesc pentru că s-a gândit să-l scrie şi să mi-l trimită:

"Era posibil sa nu moara Bologa? Ce tip de rationament l-ar fi scos viu pe Bologa din incercuirea propriei constiinte? Exista in personajele din Padurea Spanzuratilor un amestec de trasaturi, daca nu opuse cel putin disonante. Il vedem pe capitanul Kapkla, avocat ceh, sensibil, educat, sincer, dar las, duplicitar, cu dorinta staruitoare de a ramane in viata, sovaitor, posedand un acut spirit de autoconservare (vezi comentariile despre hrana, acoperisul improvizat sub care scria scrisori familiei). Muller, anticarul german, vizionar, rafinat, 'muzicant', dar lovit de slabiciune, biruit de apropierea fizica a mortii. Inaltimii ideilor lui i se opune grotesc imaginea unui om lipsit de vitalitate ,lipsit de putinta actiunii concrete. Preotul atins de o usoara ipocrizie, medicul aproape absent psihic si sufleteste intr-un teritoriu al suferintei , Roza, prizoniera intr-o stricaciune originara, dar patrunzatoare, imprevizibila, capitanul Cervenko, cu chipul spiritualizat, propovaduitor al iubirii, amintind de Hristos, umbland asemenea Lui cu un toiag in mana in loc de arma, dar totusi, asa cum remarca ofiterul Varga, facand parte din sistemul perfectionat de ucidere care este razboiul. Cervenko invoca iubirea si suferinta dar, surprinzator, nu invoca Invierea. Insasi pozitia lui fizica, surprinsa in secventa de la popota ofiterilor este una retrasa fata de grup, ascultand 'din spate' discutiile purtate acolo. (In afara de acest cadru mai exista in film inca un moment in care lucrurile sunt privite din 'spate' : in debutul filmului cand ostasii sunt priviti in miscare. Acest din 'spate' este conditia obligatorie a razboiului. Privindu-se din 'fata', oamenii ar putea greu sa se mai ucida. 'Adevarul trebuie privit din fata' este propozitia fundamentala a noului Bologa si inseamna iesirea lui din sistemul de razboi, iesire sugerata vizual de stop-cadrul soldatului care isi intoarce privirea spre aparatul de filmat la inceputul filmului). Insa contradictia majora este cea a lui Bologa-cel de la inceputul filmului, in care coexista 'copilul' si partasul la crima.
Toate aceste personaje sufera de o dizarmonie interioara, sunt disonante la fel ca sunetele stridente care insotesc filmul sau ca lumina reflectorului, care orbeste. Ce naste prapastia dintre ei si ei-insisi? Sa fie razboiul?, cum Kapkla motiveaza in film. In fapt nu ai certitudinea daca secventele apartin unui film de razboi autentic sau ale unui razboi inchipuit, interior. Acestor personaje ale 'luminilor', ale ratiunii, ale gandirii, care se razboiesc cu propriul lor eu, lipsite de sensul suprem, filmul le opune personajele armonice, ale 'pamantului-noroi' , noroiul omniprezent in film. Este vorba de oameni precum Petre, Ilona, paznicul din final al locotenetului sau taranii care au plecat la arat, care isi ofera viata nu pentru o 'idee' sau pentru linistirea propriei gandiri, sau chiar constiinte, ci din omenie, in sensul tare al cuvantului (Petre se ofera sa moara in locul fiului sau, Ilona ameninta ca se omoara daca nu e lasata sa il intalneasca pe Bologa). Acesta este omul 'greu de zile', nesfasiat de contradictii ci egal cu el insusi, raportandu-se senin dar nu nesimtitor, la instanta divina care ii da totul si ia totul. Respectarea intocmai a propriilor valori nu da singura modelul suprem de vietuire( ar fi tipul generalului), ci doar vietuirea intru comuniunea iubitoare. 'Pamantul-noroi', impaca, domoleste, atenueaza disonantele si suferintele. In 'pamantul-noroi' trebuie sa se coboare ratiunea, si accentul se pune pe coborare, pentru a se putea ridica intr-un gest autentic al jertfei cu sens. Nu lumina si intunericul sunt cele doua notiuni antagonice ale filmului ci lumina si 'pamantul-noroi', notiuni care in fapt se intregesc reciproc in chipul integral al omului, care este deodata pamant si lumina divina. Prin iubire, noul Bologa traieste recastigarea acestui chip integral de om : ' Suntem tot ce-i mai frumos pe lumea asta', ii spune lui Kapkla.
Era posibil sa ramana in viata Bologa? Am putea spune ca da, daca ar fi decis sa isi jertfeasca moartea si nu viata si, daca ar fi recunoascut o Constiinta suprema eliberatoare, care sa ii preia din apasarea de a fi fiinta umana. Este posibil ca privirea stranie a condamnatului din finalul filmului sa fie reflectarea unei asemenea recunoasteri ultime, izbavitoare."

Dancing alone

2010-11-17T00:26:00.001+02:00

Fascinantă şi, adesea, înduioşătoare, predispoziţia omului pentru paranormal. Tot ceea ce ţine de normal („real” – termen folosit cu precădere cu sens peiorativ) plictiseşte - normalitatea (firescul) este văzut drept o anchilozare, o astenizare, o invaliditate. Tot ce este „ocult”, „paranormal”, „ezoteric”, „fantastic” atrage, cucereşte, seduce. Şi asta pentru că de multişor sfinţenia (starea normală a omului „dinainte de Cădere”) nu mai este un reper, un ideal. Dimpotrivă, este considerată un fel de pacoste, de ciumă pentru omul care vrea să „se realizeze plenar”, să „trăiască deplin” sub atacul neîntrerupt al atâtor şi atâtor „oportunităţi”, „oferte”, „distracţii”. Dar – şi aici intervine înţelepciunea Doamnei Sorana din romanul Intrusul de Marin Preda (minunat interpretată de Irina Petrescu în Imposibila iubire, adaptarea pentru ecran a cărţii) – nu poţi constrânge pe nimeni să „trăiască deplin” şi să se „sfinţească” potrivit gusturilor şi preferinţelor tale. Sau ideilor tale fixe. Altfel că, după toată gâlceava pricinuită de ceea ce îţi pare ignoranţă şi superficialitate, stupiditate şi apetit pentru senzaţional, obtuzitate şi lipsă de rafinament la cei din jur, rămâne întotdeauna deschisă varianta de a-ţi lucra, în taină, „desăvârşirea”. De a dansa, vorba lui Franky Schaeffer, „de unul singur”. Epilogul peregrinărilor noastre nu trebuie să fie o grimasă ori o mutră acrită şi iremediabil revoltată. Poate că merită să ne păstrăm pentru „ultimul act”, pe care se cade a-l juca într-o notă stoică asortată în compoziţie (ca să nu se „taie” amestecul) cu sarea şi piperul „nebuniei” celei foarte asemenea stării asumate, până la ultimele consecinţe, de Cavalerul Tristei Figuri.

Chiar aşa: să cadă ca o pleaşcă peste noi frumosul restaurator (sinonim până la identitate cu binele şi adevărul) care – minune supremă! – bucură inima omului? Să fie frumuseţea aceea despre care Dostoievski spunea că va mântui omenirea un fel de pară mălăiaţă ce stă să pice în gura lui Nătăfleaţă, aşa cum cred cei care stau în expectativă să „primească semne” ca „să creadă”? Sau poate că mai multă dreptate au cei care – încă din vechime: γνῶθι σεαυτόν - ne îndeamnă la cunoaşterea (şi descoperirea) de sine, la exersarea necontenită a discernământului (a cercetării duhurilor), la setarea – în hard-ul cerebral de la purtător – a componentei numite „dreaptă socotinţă” şi „trezvie”? Pentru ca, desluşind noi din mers tainele devenirii întru fiinţă (=firesc, normalitate), împrăştierea gândurilor să nu se producă. Pentru ca depresiile şi starea de lehamite (însoţită foarte des de adevărata pacoste şi ciumă: însingurarea) să nu ne ajungă…

Mări sub pustiuri

2010-11-15T13:10:00.005+02:00

Dacă – mă trage de mânecă un amic – tot spun că mă scandalizează ochelarii de cal (faţă de tot ce ţine de spirit, de artă şi cultură) de pe morga atâtor figuri pioase, ce spun atunci de ochelarii de cal (faţă de tot ceea ce ţine de mediul liturgic, de tainele Bisericii) din dotarea atâtor figuri titrate şi interesate – mai mult sau mai puţin snob - de „viaţa intelectuală”? Ce să spun? Nimic altceva decât că nu ne naştem toţi la aceeaşi vârstă. Că există un timp al amăgirilor şi un timp al transformării restauratoare, al înnoirii şi al metanoiei / pocăinţei. (Şi câţi dintre noi am ajuns, cu adevărat, la acel timp restaurator?) Dar poate că nu e vorba despre asta. Amicul meu voia să ştie, cred, pentru ce anume intelighenţia noastră se păstrează în rezervă când e vorba să se deplaseze, duminica şi în sărbători, la biserică. Pentru care motiv nu reuşeşte să treacă peste ispita pricinuită de „lipsa vredniciei preoţilor”. Bună întrebare…Mai greu e cu răspunsul. Pentru că nu cred că există un răspuns anume. Există doar cazuri, experienţe, întâmplări personale. Fiecare, deci, are odiseea sa întru cunoaştere, întru desluşire, întru lămurire.

Azi-dimineaţă, în troleibuz, Theodor voia să ştie (este obsedat de morfologie): „Dumnezeu este substantiv comun sau propriu?” L-am provocat să-şi dea singur răspunsul. A spus, apoi, că e substantiv propriu. „Dar, a mai vrut el să ştie, denumeşte fiinţe, lucruri sau fenomene ale naturii?” Până la urmă, după o primă variantă de răspuns când a zis că denumeşte lucruri, s-a corectat şi a optat pentru fiinţe. I-am amintit sintagma „Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită” pe care de fiecare dată o aude în slujbele Bisericii. Dar câtă aventură, câte întrebări, câte peripeţii până să-ţi afli odihna sufletului în Mântuitorul „cel deofiinţă cu Tatăl” şi în Mireasa Lui – „stâlp şi temelie a adevărului”. Oricum, în acest veac al „deconstruirii”, al „demitizării” şi al „ecumenismului” pricină vrednică de mirare nu este indiferenţa cărturarilor sau a titraţilor faţă de Biserică şi lucrarea Ei, ci smerirea minţii lor, aflarea odihnei în slujbele, cântările Ei, în iconografia şi în scrierile Părinţilor ce tălmăcesc Scripturile.

Nu închinarea la feluriţi viţei de aur din trebuie să ne uimească. Nu pustiul cel neroditor să ne sperie, ci oaza dătătoare de viaţă ar trebui să ne bucure. Cuvine-se cu adevărat a ne minuna de călătorul acestui veac grăbit care – chiar poticnindu-se adesea - îşi asumă experienţa rugăciunii. A rugăciunii stăruitoare, aceea care – vorba lui C.S. Lewis – urmăreşte nu schimbarea gândului divin, ci schimbarea lăuntrică – metanoia.

***

Îmi amintesc de o povestire inclusă într-un manual de literatură din ciclul gimnazial. Se numea Vulpea firoscoasă şi, în mare, era despre un om leneş ce avea o vie lăsată, de multă vreme, în paragină. Bălăriile au crescut şi, prin boschete şi mărăcini, şi-au făcut cuiburi o grămadă de vieţuitoare. Într-o zi, un pui de vulpe îl aude pe stăpânul viei zicând că o să taie via că prea s-a umplut de buruieni. Dă fuga la vulpea bătrână (un fel de matcă a cuibului) şi povesteşte ce-a auzit. Vulpea, firoscoasă, îi spune puiului să-şi vadă de treabă, căci stăpânul viei nu e om de ispravă şi n-o să se ţină de cuvânt. Istoria se repetă o dată şi încă o dată. Nu se întâmplă nimic. Bălăriile continuau să crească în voie. Apoi puiul de vulpe îl aude pe stăpânul viei spunând că are să dea foc viei. Atunci dă fuga la vulpea cea pricepută şi-i spune ce-a auzit. „Acum gata, s-a zis cu noi. Răspândiţi-vă care încotro, că nebunul de aşa ceva e în stare!” …Ce tare seamănă, în multe privinţe, inerţia „omului recent” care, cu toate că ştie că trebuie să acţioneze, să făptuiască, să deosebească grâul de neghină şi mai ales să-şi facă orânduială în poienile nevăzute ale sufletului, alege soluţia extremă: aceea de a pârjoli, o dată cu bălăria, şi bunătate de vie. Este ca şi cum ai arunca, o dată cu apa murdară din copaie, şi pruncul nevinovat. Dar via este însuşi sufletul omului care se cuvine semănat, cultivat, rodit…

Industry

2010-11-13T01:33:00.001+02:00

Există, printre materialele pe care le folosesc la clasă cu elevii mei, un text esopic intitulat The Farmer & His Sons. Povestirea e un fel de apolog: un fermier bătrân, aflat pe patul de moarte, îşi cheamă la el fiii şi le cere să-i promită că, după ce moare, vor căuta comoara ascunsă de el în via pe care o lucrase întreaga viaţă. Bătrânul moare şi cei trei fii ai săi se-apucă să sape via, închipuindu-şi că vor găsi lăzi ticsite cu monede de aur, coliere şi alte asemenea. Dar n-au găsit niciun bănuţ şi, după câteva săptămâni de muncă istovitoare (industrious labour), via a rodit cei mai frumoşi şi mai buni struguri din părţile acelea. Iar apoi au vândut pe bani frumoşi recolta de struguri şi s-au îmbogăţit. Abia atunci au înţeles care era comoara spre care, pe ocolite, îi îndreptase tatăl lor. Morala, spune autorul fabulei, este: hard work brings its own reward…

…Mă gândesc adesea că mi-aş dori să ajung şi eu mai aproape – ca fiu, ca tată, ca dascăl ş.a.m.d. - de măsura înţelepciunii acelui bătrân firoscos. Omul, e clar, avea know how. Ştia cum să se adreseze (ca să scoată – chiar postum – rezultate) acestei generaţii nu tocmai grabnice la a asculta sfatul bătrânilor. Ştia cum să-şi pună la muncă fiii care, altminteri, nu s-ar fi ostenit să întreţină via la care el muncise o viaţă. A înţeles că e nevoie să-şi ducă odraslele cu zăhărelul până când acestora, prin muncă (industry), li se coace mintea. Şi câtă nevoie are fiecare de un „zăhărel” şi de un bătrân cu know how!…

***

Puţinele momente de încântare din cetate, la care – alături de Theodor - am participat în ultimele zile, s-au numit: Concertul pt. pian & orch. KV 415 de Mozart (la pian: Adelina Suvergel), Concertul pt. pian & orch. Nr. 5, „Imperialul” de Beethoven (la pian: Victor Andrei Părău), Concertul pt. pian orch. Nr.1 de Liszt (la pian: Nicolae Viezure), poemul simfonic Preludiile de Liszt, Trio nr.1 de Brahms şi Trio (Dumky) de Dvorak (pian: Mihai Ungureanu, cello: Alexandra Guţu, vioară: Gabriel Popa). Câte comori – spre îmbucurarea publicului mai mult sau mai puţin „profan” - „sapă” şi muzicienii care-şi iau în serios misia…La urma urmei, instrumentul unui muzician (sau alba foaie de hârtie din faţa compozitorului) este foarte asemenea viei încă nesăpate şi nerodite din pilda esopică.

Through a glass darkly

2010-11-07T17:14:00.005+02:00

Trapeza de la Cebza. Azi, duminică, tema lecturilor din timpul mesei a fost educaţia copiilor. Fătul, încă din primele secunde ale vieţuirii sale intrauterine (primul rai), este – ne citeşte o monahie - extrem de sensibil la bucuriile sau necazurile prin care trece mama care-l poartă în pântece. O dată născuţi, oamenii poartă cu sine „informaţia” pe care au primit-o, înainte sau după naştere, de la părinţi. De aceea se poate spune că, atunci când au tulburări de comportament, ei nu sunt ei. Adică ei, copiii, se poartă aşa cum au văzut la alţii – întâi de toate la cei care le-au dat un nume, la cei care i-au crescut. O altă idee pe care-am decupat-o din lectura maicii de serviciu este aceea că rugăciunea (infinit mai mult decât dădăceala, decât dojenirea) - atunci când nu este însoţită de mutrele acrite, de resentimentele şi ieşirile isterice ale părinţilor - face minuni. Este vorba, aici, de rugăciunea părinţilor (însoţită de îndelungă răbdare, de stăruinţă) pentru fiii şi fiicele risipirii. Dar, pentru ca bucuria să fie întreagă, se cuvine să împlinească şi ei, copiii, acelaşi canon de rugăciune. Adică să-şi pomenească părinţii risipitori în ruga lor: „...pre noi înşine şi unii pre alţii şi toată viaţa…”. Doar aşa va fi posibilă – în oglindă, măcar (through a glass, darkly) – împăcarea.

***

O icoană a împăcării – dacă se poate spune aşa – a fost reîntâlnirea lui Theodor, de vineri, cu „bunicul risipitor”. Pentru câteva clipe (fiindcă după aceea viaţa şi-a reintrat în matcă, vraja s-a spulberat, însă lumina acestei amintiri va dăinui) imposibilul a devenit posibil, ireversibilul s-a prefăcut în reversibil. În după-amiaza aceea, Theodor a fost invitat să cânte cu ocazia lansării cărţii de cântece pentru copii a primului său profesor de muzică. (S-a descurcat bine, chiar foarte bine. A fost răsplătit cu îndelungi aplauze, iar la a treia piesă – Hockey-Pockey, de Scott Joplin – publicul a bătut în palme în ritmul muzicii; video here) Evenimentul a fost inclus în programul organizat de Liceul de Muzică, la 60 de ani de la înfiinţarea primei şcoli de muzică din oraş. Sala festivă a fost arhiplină, iar primele rânduri au fost ocupate de zeci de dascăli pensionari, cărora li s-au înmânat diplome. Unul din ei a fost chiar … „bunicul risipitor” pe care Theodor l-a întrebat: „Tu ce fel de bunic eşti?”. Pentru el, care nu cunoaşte încă ironia şi sarcasmul, întrebarea nu avea nicio conotaţie justiţiară. Ironia sorţii – mi-am spus după consumarea momentului - face ca Theodor să fi dat glas, involuntar, conştiinţei vinovate a oricărui bunic ce se păstrează în rezervă faţă de nepotul (nepoţii) săi. Ploaia care va veni (vorba unui hit folk-rock) îl va lămuri (sau nu) pe Theodor ce fel de bunic este personajul cu care s-a reîntâlnit vineri. La rândul meu, am profitat de ocazie şi am ţinut să fac prezentările. Astfel au reuşit să se întâlnească, în unul şi acelaşi loc, cei patru bunici ai lui Theodor. Pentru prima oară! Parcă s-au pogorât cerurile peste holul şcolii de muzică unde ne aflam…Şi când te gândeşti că totul a plecat de la o co-incidenţă petrecută în dimineaţa acelei zile: m-am întâlnit în tramvai (stăm, geografic, destul de aproape unul de altul, în una şi aceeaşi urbe) cu „bunicul risipitor” şi l-am invitat – într-o doară, nesperând că va veni - la evenimentul de la five o’clock să-şi vadă nepotul (pe care, în treacăt, l-a întâlnit doar de două-trei ori până acum) evoluând pe scenă. Dar a venit şi, o dată mai mult, s-a demonstrat cum ceea ce este imposibil la om, este posibil la Făcătorul omului, care funcţionează după o altă socoteală. Şi e bine că se întâmplă aşa. O viaţă fără astfel de surprize ar fi ternă…

In between

2010-11-05T00:44:00.001+02:00

Găsesc, într-un număr din Dilema veche, un articol ce laudă participarea regizorului român de film Cristi Puiu (pe val, de când cu Marfa & banii, Moartea domnului Lăzărescu, mai nou Aurora) la emisiunea TV Profesioniştii. Autorul comentariului este un fost prieten de-al regizorului, iar neînţelegerea dintre ei (apărută, aflăm, cu peste zece ani în urmă) a fost pricinuită de o polemică de idei. Jurnalistul dilematic aplaudă la Puiu o clipă de sinceritate, aceea în care acesta mărturiseşte că simte că este prea indulgent şi tolerant cu sine, în vreme ce se arată neîndurător şi aspru cu semenii…

…Între două scăpătări şi momente de intoleranţă îmi rezerv şi eu dreptul să gândesc aşa: inflamarea pricinuită de ceea ce crezi că este „atac la persoană” şi „vătămare” (în fond, un semn de oboseală, de împrăştiere a gândurilor, de neatenţie) este periculoasă şi păgubitoare prin efectele ei secundare. Căci orice ieşire colerică este o scânteie ce aprinde, când te-aştepţi mai puţin, alte relaţii. Mânia este deci condamnabilă nu pentru ceea ce reprezintă în sine, ci pentru urmările ei. Orice moment de supărare, oricât de mic, are consecinţe devastatoare. Pustieşte, dezlănţuie fiara din om, pârjoleşte gazonul velin al firavelor sentimente de blândeţe şi duioşie pe care, până în clipa deschiderii „cutiei Pandorei”, le-ai nutrit faţă de semeni.

Petrecerea omului pe „planeta albastră” poate fi tradusă şi ca o aventură întru desluşirea limitelor – ale semenilor, ale sale. Practic pe acolo se află mult căutata pradă a omului: serenitatea. Iar omul o „are”, o „posedă” abia atunci când a rezolvat ecuaţia, cu multe necunoscute, a limitelor proprii – dacă pe ale semenilor nu le poate determina şi decoda. Într-un fel, legea morală din noi de care nu ascultăm atât de des este chiar aceasta: nu atenta la limitele (gusturile, obiceiurile, mentalitatea ce îşi par – şi poate chiar sunt - reprobabile) aproapelui tău. Că pot să iasă scântei. Şi oricum nu se schimbă mare lucru. Doar tu te alegi cu (cel puţin) câteva sute de neuroni mai puţini, cu o stare accentuală de epuizare psihică şi alte complicaţii de sănătate. Iar cel pe care te-ai supărat va continua să trăiască în „cercul strâmt” din care ai încercat să-l scoţi.

***

Urmăresc, din media electronică, ştirile referitoare la starea sănătăţii lui Adrian Păunescu. Îmi amintesc că, în urmă cu vreo 25 de ani, am ajuns şi eu la un spectacol al „Cenaclului Flacăra al UTC” care a ţinut de după-amiaza până a doua zi dimineaţa. S-a desfăşurat în „sala polivalentă” a urbei şi am stat, ca multe alte mii de tineri (şi mai puţin tineri) pe terenul unde se juca, de obicei, handbal sau baschet. Au fost câteva ore bune de înghesuială, de zbânţuială şi – printre melodii aşa-zis contestatare şi subversive despre „tineretul în adidaşi” şi „generaţia în blugi” - de osanale aduse (dar cine să observe asta?) Partidului (unic) şi „conducătorului iubit”. De ode aduse, cum altfel, şi – declamativ, triumfalist şi pompieristic - Patriei. Toate astea (şi multe altele, nenumărate), cu bune şi cu rele, au fost atunci. Dar câţi sunt dispuşi acum, după un sfert de veac şi un Decembrie sângeros (şi după un 13-16 iunie etc.), să înţeleagă dacă acele spectacole au fost cu adevărat folositoare, mai ales pentru tineri? Mania folk-ului „militant” îi zăpăceşte încă pe mulţi şi în ziua de azi, neînţelegând că s-au lăsat manipulaţi. Sigur, fenomenul nu este unic. De o mare anvergură a fost în epocă şi manipularea prin filmele „epopeii naţionale” cu Decebal, Traian, Mihai Viteazul, Ştefan, Mircea, Horea et co. Zilele trecute, regizorul octogenar al atâtor episoade sub numele Haiducii a fost răsplătit cu un premiu gras la Festivalul Filmului de la Iaşi. Subiectul „Sergiu Nicolaescu” este în continuare disputat de fanii şi de duşmanii „Nemuritorului” – ambele tabere fiind la fel de înverşunate una faţă de cealaltă.

Acum, super-energicul (cândva) poet şi organizator de cenacluri, se zbate între viaţă şi moarte. Comentariile pe marginea articolelor din ziarele apărute pe internet sunt, din nou, polarizate. Pe de o parte aplaudacii săi, pe de alta cei care-l înjură ultra-resentimentar. Extrem de puţine puncte de vedere „la rece”. Mie unul, drama lui Adrian Păunescu, îmi trezeşte milă (nu silă), recunosc. Şi, poate pentru că nu m-am străduit să cunosc noi şi noi amănunte despre înşurubarea (instituţionalizarea) sa în politica ante- şi post- 1990, reuşesc acum mă gândesc mai ales la momentele frumoase din Cenaclu. Filmul Te salut, generaţie în blugi! (difuzat la TV săptămâna trecută, pe când eram la Mănăstirea Sâmbăta, la parastasul de un an al Părintelui Teofil) m-a înduioşat cu blues-urile cântate live de Hruşcă, Şeicaru, Socaciu şi mulţi alţii în „anii ăia”. Repetabila povară şi Ruga pentru părinţi sunt acum trăite pe muchie de cuţit (iar cuţitul este cel din mâna chirurgului) de cel care le-a scris. De aceea, poate, măcar acum - aşa cum sugera un comentator pe net – ar trebui să rostim: „Dumnezeu să-l ierte şi să ne ierte pe toţi!”

Dar de şerif

2010-11-03T20:01:00.000+02:00

Am descoperit, cu numai câţiva ani în urmă, o adevărată (deci neprefăcută) oază printre lăcaşurile (ortodoxe) de rugăciune din urbe. E foarte aproape de ceea ce – chiar fără să ştiu - am căutat multă vreme. Foarte aproape de ceea ce, în occident mai ales, aveam să găsesc. E, de aceea, aproape un loc neromânesc, aparţinând unei cu totul alte lumi.

După aproape trei ani de când frecventăm acest atipic şi neromânesc loc de închinăciune sunt fulgerat de un gând. Oare ce tainică legătură să fie între sherrif-ul răposat în 1993, faţă de care am avut o relaţie de tip love & hate, şi descoperirea acestui loc fără pereche (în oraşul meu) taman lângă statul major al sherrif-ilor şi Sherlock Holmes-ilor din cetate (şi, vreme de aproape un sfert de veac, locul său de muncă)?

Să fie opera de caritate (postumă) a celui căruia, în nouă ani de zile, nu i-am spus decât – indirect, atunci când vorbeam despre el – pe numele de familie? Să fie darul său - pentru mine, his prodigal step-son - de dincolo de vămile acestei lumi? Să mă fi ocrotit el - din cer, de undeva – cu îndelungă răbdare şi cu nesfârşită dragoste, pentru ca să pot să spun, într-un târziu: Ecce ecclesia?

Dor de şerif

2010-11-01T23:07:00.001+02:00

Am ajuns, în cea dintâi zi de noiembrie, la cimitir. Afară, soare, cer albastru şi adieri călduţe. Pietrele funerare (verticale) din „cimitirul nr.1” al urbei, seamănă tot mai puţin cu nişte cruci. Din ce în ce mai neregulate, mai „avangardiste”, fac trecerea spre „noua eră”: aceea a lumii secularizate, fără „locuri de veci”, unde rudele sau urmaşii răposaţilor optează pentru incinerare (iar cenuşa se păstrează sau nu). Aşa cum jerbele de plastic – tot mai pestriţe, tot mai numeroase - sunt semne certe ale zodiei kitsch în care ne aflăm. Oricum, se cuvine a da slavă cerului pentru că nu ne-am rupt – în numele niciunei ideologii sau teologii pietiste şi puriste – de rânduiala cea din strămoşi lăsată, care ne învaţă a pomeni cu dragoste pe cei „adormiţi în Domnul”. Iar pomenirea lor, dacă nu e abandonată din raţiuni pragmatice (ori din nepăsare), ne poate da un sens vieţii, ne poate – doar-doar - înţelepţi. Ceea ce, mai cu seamă în veacul acesta „demitizant”, schimbător şi înnebunitor, nu e deloc puţin…

La Sfânta Liturghie duminicală am ascultat, deunăzi, pericopa evanghelică despre săracul Lazăr şi despre bogatul nemilostiv. Nu ştiu unde anume – în „loc de odihnă” (precum Lazăr) sau în „loc de văpaie” (asemenea bogatului) – se află acum nenea Ţiţi, la al cărui mormânt am fost azi. Nădăjduiesc însă că ultimele clipe (asemenea ultimelor sale zile) i-au înmuiat inima şi l-au apropiat, în chip minunat, de cele veşnice. De pacea şi bucuria celor veşnice. Metamorfoza lui (ca orice metamorfoză întru îmbunătăţire, întru despătimire) îmi grăieşte aşa: scăparea de sub tirania furiilor este o împreună-lucrare, o co-operare a omului cu gândul bun pe care acesta îl primeşte din cer, de undeva. Altfel spus: îndreptarea, vindecarea şi scăparea omului o aduce nu deprinderea politeţii, ci topirea minţii şi a „lucidităţii” (foarte adesea cârcotaşe, doritoare de „dreptate”, însă după standardele precare ale speciei om) în inimă. Inima acestui retired sheriff l-a învăţat, în acea ultimă dimineaţă în care l-am văzut, să facă – dezinteresat - o faptă bună: a luat ibricul meu cu lapte (pentru cacao) şi l-a pus pe foc, la încălzit, deşi putea la fel de bine (motive avea destule) să-l ignore. Şi tot inima l-a învăţat să ierte, să mă ierte. Poate că pornind de la acest episod vom reîncepe dialogul nostru când o să ne reîntâlnim acolo, pe plaiurile sfinte…

Mother & son

2010-11-01T22:19:00.001+02:00

picnikfile_QmCwK8
Originally uploaded by May- May

"I don't believe it!"

2010-11-01T09:50:00.001+02:00

Sfârşit de octombrie cu zile însorite şi copaci cu frunze ruginii. Şi o vizită pe la două mănăstiri. Am trecut mai întâi pe la Sâmbăta, la fix un an de la punctul terminus al călătoriei pământeşti a Pr. Teofil. Cu o săptămână în urmă fusese parastasul oficial. Au venit atunci mulţi dintre cei călăuziţi de el înspre lumină, din cei care l-au cercetat în timpul vieţii. Printre ei, spune Manu, o singură persoană nevăzătoare…Nu o dată m-am întrebat de ce a fost atât de slabă aderenţa nevăzătorilor la duhovnicia trăită şi predată de Pr. Teofil – categoric, un învingător în lupta cu vămile văzului „din afară” şi un campion al văzului „dinăuntru”. Pe undeva îmi pare că am găsit răspunsul. O parte din problemă o constituie dificultatea deplasării nevăzătorilor, în România. Şi, în general, puţinul interes pe care îl arată pentru slujbele Bisericii, pentru Tainele Ei. Nevăzătorii aceia (doi-trei), tineri de 20-30 de ani, pe care i-am întâlnit acum doi ani la liturghia oficiată în capela din Cluj sunt o excepţie. Sau Ioana de la Cebza. Păcat…

Am ajuns apoi în „sânul lui Avram” aka Mănăstirea Lupşa, mai frumoasă de fiecare dată când o revedem. Când ajungi la Lupşa – nu doar „din lume”, ci venind chiar din multe alte locaşuri monahale – îţi vine să spui, dacă priveşti atent (până înţelegi, cum spunea Brâncuşi), precum bătrânelul simpatic din sitcom-ul One Foot in the Grave: „I don’t believe it!” Pentru că, stranie întâmplare, ceea ce este adevărat la Lupşa – icoanele selectate pentru catapeteasmă şi pentru a împodobi (fără a încărca) pereţii, eleganţa marmurei şi a gresiei din pardoseală, rafinamentul mobilierului din arhondaric, pangarul, belşugul şi fineţea bucatelor, arhitectura clădirilor, decorul natural - pare (prin comparaţie cu dictatul „evlaviei populare”) neadevărat, de pe altă planetă, ireal. Pare…neromânesc. Ortodoxia, aşa cum este trăită la Lupşa este foarte asemenea creştinismului răsăritean din occident, aşa cum îl vor fi descoperit şi cum îl vor fi trăind convertiţii. Este, oricât ne-am feri să spunem lucrurilor pe nume, ceva de elită. Şi totuşi, spunea un părinte, credinţa este dusă mai departe de evlavia „oamenilor din popor”. Apoi mi-a dat-o ca exemplu pe bătrâna ce, zi de zi, vine pe jos – de peste dealuri – la ei la slujbe (dimineaţa şi seara). Şi nu ajunge niciodată la fix (de întârzieri nu poate fi vorba), ci cu jumătate de ceas înainte, pentru a se pregăti, prin rugăciuni, pentru slujba la care participă…Dar cât de importantă este pentru ea splendoarea icoanelor bizantine, ori eleganţa şi rafinamentul dintr-un lăcaş de cult? Oare cât de mult îşi dă seama că nu vine la o biserică / mănăstire oarecare, ci la o oază de frumuseţe lipsită de zorzoane?

Foarfecele şi tenisul

2010-10-22T15:07:00.005+03:00

Răsfoiesc manualul de educaţie civică (clasa a III-a) al lui Theodor. Unul din capitole se cheamă „Noi şi grupurile”, iar o lecţie are titlul „Grupul religios”. Copiilor li se propun spre observare trei imagini: cu o moschee, o biserică ortodoxă (cu trei turle terminate în piramide, aşadar cu o arhitectură – cel puţin – hibridă, cu profunde influenţe apusene) şi una catolică (adică romano-catolică). Iar pentru lectură, două texte: unul din Goga (despre ieşirea „pâlcuri” a ţăranilor din „biserica satului”, „amestecaţi bărbaţi şi femei, păstrând după vechiul obicei toată rânduiala ierarhică”); altul este o istorioară despre doi colegi de clasă, „din grupuri religioase diferite” (nu se dau detalii), Radu şi Muhammad. Cert e că Muhammad s-a îmbolnăvit, a lipsit de la şcoală mai multe zile şi Radu l-a vizitat zilnic şi l-a ajutat să-şi facă temele. „De atunci (cum ar veni, până-n ziua de azi?) ei au devenit buni prieteni, îşi petrec împreună o parte din timpul lor şi se ajută ori de câte ori este nevoie”. Mda. La vârsta lor, poate că e bine să li se predice basme. Au timp mai târziu să vadă cum stă treaba cu „grupurile religioase”. Să cerceteze cât de corijabile sunt, de exemplu, aprigele conflicte religioase din In the Name of the Father sau Lepa sela, lepo gore. Urmează întrebări despre deosebirile dintre cei doi băieţi, relaţiile stabilite între ei, despre cum ar proceda fiecare elev cu copiii care fac parte dintr-un grup religios diferit. Tot spre comentariu („împreună cu colegii şi cu profesorul de religie”) este propusă şi sintagma evanghelică „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Copiii mai sunt întrebaţi să spună la ce anume cred ei că îi ajută pe oameni credinţa. Apoi li se cere să caute informaţii despre diferite religii, pentru a identifica asemănări şi deosebiri.

În fine, elevilor li se mai cere să denumească, dintre patru obiecte ilustrate în josul paginii - o icoană bizantină cu Mântuitorul, o rachetă de tenis, o carte (cu cruce pe ea, copertă neagră de piele şi perimetrul paginilor aurit) şi o pereche de foarfece), „numai pe acelea care pot fi folosite în cadrul unui grup religios”. Chestie cu schepsis, pentru că nu doar icoana şi Scriptura – imaginile care trimit imediat la „grupuri religioase” - pot fi folosite într-un grup religios. Foarfecele este şi el extrem de folosit în orice grup (religios ori politic), ca să cenzureze „ereziiile”. Mă gândesc, desigur, la foarfecele preotului de ţară din Nuovo Cinema Paradiso (care a tăiat secvenţele mai mult sau mai puţin „fierbinţi” – în fond, nişte săruturi nevinovate faţă de scenele total dezinhibate din ziua de azi - din filmele proiectate la cinematograful sătesc, spre a nu-i sminti pe tineri şi nu numai pe ei), dar şi la foarfecele Reformei protestante, prin care Scriptura însăşi a fost „tunsă” de cărţile veterotestamentare „deuterocanonice”, dar şi – în traducerile ulterioare, care de care mai neautorizate, ale Bibliei - de o serie de sintagme ce nu erau defel pe gustul reformatorilor. Iar în privinţa rachetei de tenis, numai cine nu are simţul umorului sau n-a auzit de scheciul lui Toma Caragiu, Aşa-i în tenis, poate crede că între „devenirea întru fiinţă” (orthopraxisul sau activitatea practică a oricărui grup religios) şi sus-pomenitul sport nu e nicio legătură.

Ei nu sunt ei...

2010-10-20T20:56:00.000+03:00

Formidabil binomul dascăl-elev. Dar nu atât în cazul când elevul este docil, cuminte, ascultător, harnic, civilizat etc. iar profesorul îl îndrumă cu răbdare, îi recomandă bibliografii pe care, culmea, elevul le şi citeşte. Ci atunci, mai ales atunci când el, domnul elev, este o pricină de sminteală (a pain in the neck) pentru profesor. Când este – prin purtare necuviincioasă, copilărească în fond - prilej de auto-cercetare, de reflecţie, de analiză. Iar atunci, el (elevul) nu e el. Ei – vorba lui Constantin Noica – nu sunt ei. (Cunoscutul filosof se referea, în Rugaţi-văpentru fratele Alexandru, la călăii – pe care încerca oarecum să-i absolve de vina atâtor agresiuni ştiute şi neştiute - din închisorile comuniste prin care a trecut.) Tot astfel, ei, elevii, sunt…legiune, căci numai aşa poţi numi starea de veşnică agitaţie, de supărătoare foială, de neastâmpăr sau de obraznică sfidare (transferată acum prin cyberspace şi prin sofisticatele tehnologii media) ce-i posedează pe bieţii elevi. Iar ei, sărmanii, n-au decât „vina” de a nu se simţi iubiţi şi ocrotiţi de părinţi ori îndatoraţi (în sens nobil) faţă de cei care le-au dat viaţă şi un nume. Azi, unul dintre elevi – un puşti de 16 ani - mă contrazice politicos, când le vorbesc de educaţia (sau lipsa de educaţie) primită de la părinţi. Nu e numai asta, spune el. Mai e şi anturajul (bad company) în care se află ei, tinerii. Pentru că – încearcă el să-mi explice - anturajul e mărul stricat şi buruiana ce pârjoleşte şi corupe chiar şi buna educaţie de acasă.

Într-unul din poemele epice indiene citate de Nicolae Steinhardt (în Primejdia mărturisirii) înţeleptul rege Arjuna, „care cunoaşte zădărnicia tuturor celor lumeşti” este ispitit să nu lupte. (La ce bun, dacă „totu-i vânt”?) Zeul Krişna însă îl mustră, îndemnându-l să-şi facă datoria. Regele îşi va juca apoi rolul de comandant de oaste însă, arată Steinhardt, cu „detaşare”. Şi adaugă: „Ne vom împlini aşadar şi noi toţi misiunile şi îndatoririle noastre pământeşti, dar numai cu deplină şi neîngrijorată detaşare”. Aici, în această vecinătate semantică, detaşarea este pseudonimul stării de a fi cool. De a fi, îmi spun neîncetat, şi mai ales de a rămâne – ca dascăl - detaşat/cool (dar nu indiferent şi absent), în ciuda tuturor distracţiilor şi piedicilor. În ciuda scăderii vertiginoase a interesului elevului pentru şcoală şi a transformării galopante a şcolii într-un balamuc. În mijlocul luptei de zi cu zi cu cei care „nu sunt ei”. Pentru că aceasta este, cum ar fi spus Monahul de la Rohia, însăşi „datoria sfântă a omului”: de e să cădem, aceasta să fie în zori, după o noapte de aprigă rezistenţă - asemenea caprei din nuvela lui Alphonse Daudet, care - cu dârzenie - s-a luptat cu lupul o noapte întreagă înainte de a fi mâncată de el.

Şi eu am fost cinefil…

2010-10-18T00:54:00.004+03:00

Un amic cu zece ani mai tânăr doreşte să-mi ştie părerea despre un recent film turcesc – foarte bun, spune el - pe care l-a văzut. De ce, la ce ţi-ar folosi? – l-am întrebat. Pentru că sunt, zice el, o „raritate”. Şi apoi adaugă: „O ciudăţenie”. Motivul, pe care lesne l-am ghicit, e că refuz – atât de uşor, în opinia lui – oferta actuală de filme. De la cinema , de la TV ori de pe net. Când l-am întâlnit, într-o vineri, la un concert (unde, într-o fostă sală de cinema convertită în filarmonică, am audiat Uvertura la opera Don Giovani de Mozart, Suita Mozartiana de Ceaikovski şi Concertul pentru vioară şi orchestră de Haciaturian, iar mai recent Tzigane de Bizet, Rondo de Dvorak şi Fantasia on Polish Air de Chopin), s-a mirat cum de pot rezista filmelor de azi, „când sunt atâtea bune şi interesante”. Or fi, nu zic ba. Atâta doar că, în ultimii douăzeci de ani, vreau mai mult decât un „film bun” care să te „deconecteze” şi să te „electrizeze” cu iluzii şi/sau efecte speciale. (Şi, neprimind asta, m-am refugiat în muzica simfonică de concert – o formă de entertainment şi de hrană pentru minte şi inimă infinit mai bună decât filmele-conservă confecţionate de cinici producători.) Pe de altă parte, când eşti expus exclusiv la ceea ce-ţi oferă Hollywood-ul şi sateliţii săi, orice producţie (actuală) off main stream îţi pare interesantă, excepţională, „exotică”. Şi nu greşeşti. Atunci însă când te-ai familiarizat, cât de cât, cu repertoriul de cinematecă, nu mai eşti dispus să înghiţi chiar orice.

Un alt amic mă asigură că – folosindu-te de răbdare, de cunoştinţele (cinematografice, dar nu numai) acumulate în timp, de retorică bizantină etc. – poţi face accesibile filmele bune (dar „problematice” si „neortodoxe” din punct de vedere etic) unui public „nu neapărat bătut în cap”, însă – cel puţin aparent - maniac (rigorist, intransigent) în ceea ce priveşte morala (?!). Pentru un astfel de public pregăteşte acest amic al meu - ducând, poate, mai departe, experienţa mea de acum doi ani, un mic playlist. Aud şi acum ecouri din discuţiile de după proiecţii, ce semănau leit cu mai vechile şedinţe de partid (ale partidului unic, desigur) din perioada ante-1989. O parte din acei tineri spectatori moralişti (mulţi dintre ei studenţi la teologie) ar fi dorit tăiate unele scene („decoltate”, „deocheate”, „provocatoare”) ce nu corespundeau din punctul de vedere al „moralei ortodoxe”. Acel segment de public, aveam să constat, a fost satisfăcut până la extaz – în acea micro-stagiune de cinematecă - de un sigur film: Ostrov. (A fost ajutat, ce-i drept, de larga sa mediatizare în „presa ortodoxă”, de recomandări ale unor venerate feţe bisericeşti care, în lipsa unei minime culturi cinematografice, îl considerau un model catehetic unic şi de neînlocuit.) În cazul acestui film, totul e limpede şi clar, iar morala e „la vedere”. Ostrov, îmi spunea un amic la telefon, este un film pentru monahi. Aşa cum frizerii sau minerii pretind un film despre ei, e dreptul monahilor – îmi explica amicul meu - să vrea un film „pentru ei”, care să le gâdile aşteptările. La urma urmei, s-au făcut atâtea filme despre strungari, despre metalurgişti, despre ciobani, despre sudori, despre şoferi etc. De ce nu ar exista şi un film – „explicit”, „ortodox”, „educativ” - despre călugări?

A încerca să explici unui june cinefil – moral, imoral, moralist sau pur şi simplu amoral - cum stă treaba cu „filmele de căpătâi”, cu „capodoperele” apărute de-a lungul anilor (şi care continuă să fie produse chiar în anii noştri, chiar dacă sunt sufocate – la difuzare – de avalanşa de filme americane) este, recunosc, extrem de anevoios. Aproape imposibil, căci sensibilitatea nu se poate transplanta precum un organ. Nici chiar o proiecţie-maraton cu, să zicem, 500 din capodoperele cinematografului mondial nu poate „convinge”. Ele, filmele, sunt doar „textul”. Ori, fiecare dintre ele are un „context” al său. La care se ajunge cu trudă, atunci când chiar vrei să înţelegi, să ajungi la „miez”. Filmul (atunci când nu e ideologie sau doar o formă de cheap entertainment) este poezie. O formulă, un algoritm, un fenomen fizic poţi să-l predai, să-l explici. Dar un poem – şi marile filme asta sunt: poeme cinematografice – cum să-l traduci?

Afterlife

2010-10-16T10:36:00.002+03:00

Theodor spune fiecărui om pe care-l întâlneşte că a aflat de la Monah că omul, după ce moare, primeşte „trup nou” (aka „trupul de slavă” în care „nu va mai fi nici parte bărbătească, nici parte femeiască” etc.) şi vrea să ştie dacă (relativ) recent răposaţii muzicieni Mădălina Manole, Florin Bogardo sau Anton Şuteu cadrează. Dacă au primit deja „trup nou”.

În privinţa lui Anton Şuteu, lucrurile sunt clare. A fost, spun ziarele, înmormântat ortodox, deci există nădejde în „învierea întru slavă”. Dar ceilalţi doi? Mereu invocata tradiţie, canoanele, învăţătura Părinţilor Bisericii Una spun altceva şi nu se pronunţă (decât negativ, crispat şi pe un ton ce afuriseşte) în privinţa celor care (asemenea lui Florin, care era dintr-o familie de italieni) sunt de „altă lege” ori a celor ce (asemenea Mădălinei), nesocotind „legea din străbuni”, s-au lăsat înşelaţi de Mefisto şi şi-au făcut felul.

Ferice de Theodor. Pentru el şi cei asemenea lui - cei aflaţi la vârsta copilăriei (ce nu ştie de ordine, grade, rase, naţii, religii, bisericuţe şi partide) ori cei care văd (înţeleg) lumea doar cu „ochiul dinăuntru” - TOŢI oamenii sunt o singură, mare familie şi un singur trup…

Lyceum

2010-10-15T00:31:00.002+03:00

Mulţi din foştii elevi pe care se întâmplă să-i mai întâlnesc pe stradă mă întreabă (atunci când avem timp să mai povestim, după ce ne salutăm) cum sunt noile generaţii. Tot aud această întrebare de – OMG! – douăzeci de ani: „Sunt liceenii de azi mai buni sau mai răi decât predecesorii lor?...”

Îmi amintesc de nuvela The Dead / Cei morţi din proza de debut a lui James Joyce (The Dubliners / Oameni din Dublin), a cărei lectură m-a bucurat în anii liceului, când – încântat, fascinat şi uluit - aveam să-l descopăr pe cel care a scris Ulysses. Acolo, cu ocazia unui discurs de Crăciun, un personaj se referă la noua generaţie „mânată de idei şi principii noi”, la era „sceptică” şi „torturată de gândire” a începutului de secol. Acea nouă generaţie, „instruită şi suprainstruită”, păstra însă puţin din „umanitatea, ospitalitatea şi umorul blajin, ce-au aparţinut generaţiilor mai vechi”.

Peste trei sferturi de veac, un poet din România anilor 70 (Lucian Avramescu) avea să-şi caute, în versuri, apartenenţa la eterna „generaţie a lumii”:

„…bună ziua, spui, fac parte din această generaţie

care face parte din acest şir de generaţii

nici mai bune, nici mai rele decât altele

care, la rându-le, fac parte din vesela, tragica,

interminabila tânără generaţie a lumii”

Profesorii care nu şi-au pierdut simţul umorului ştiu şi mărturisesc fiecărei noi generaţii de învăţăcei: în şcoală se lucrează, vrei–nu vrei, cu „materialul clientului”. Cât reuşesc profesorii să prelucreze, să transfigureze, să rodească în timp acel material e o deja chestiune ce ţine de tinereţea sufletească a dascălului, de contextul oferit de fiecare oră de curs în parte, de relaţia unică şi personală ce se cultivă între elev şi profesor, de nervii acestuia din urmă şi, mai ales, de management-ul lor (aka răbdare). Şi, evident, de multe necunoscute ce se desluşesc sau nu în timpul anilor de liceu…

P.S. Ultimul bastion disciplinar al şcolilor din urbe, un liceu fruntaş ce poartă numele unui voievod binecunoscut (un tough guy pe seama căruia au circulat şi circulă încă o serie de legende horror, binecunoscute în toată lumea), este acum în plin proces de „transformări democratice”. Degringolada sa a început o dată cu înlocuirea, pe criterii politice, a directorului. (Iar acesta nu are decât „vina” de a fi sensibil mai mult la culoarea roşie decât la portocaliul aflat acum pe val.) Toată rânduiala pe care - de bine, de rău – fostul manager o instituise (cu, se pare, neobosită trudă şi multă fermitate) se duce acum pe apa sâmbetei. Elevii liceului, care până mai ieri nu cutezau să fumeze în incinta şcolii, să facă mizerie pe holuri, să întârzie la ore sau să nu poarte uniforme în timpul orelor, sunt acum lăsaţi de capul lor. Baricada organizată de profesori, părinţi şi elevi (majoritatea, înţeleg) n-a avut efectul scontat. Mediatizarea excesivă de la începutul anului şcolar (tot felul de jurnalişti trepăduşi de la televiziunile locale, care-au făcut atunci valuri şi s-au folosit de acest scandal) a încetat. Directorul, înţeleg, este pentru o vreme on medical leave în timp ce, under new management, se face apel – în rândul dascălilor, elevilor şi părinţilor – la conştiinţă. De unde se vede că o şcoală (orice instituţie) poate să fie ţinută în frâu doar de un singur om. Dar atunci când sistemul – ca şi în vremea lui nenea Iancu – numeşte în locul său şefi de felul lui Agamiţă Dandanache, se-alege praful de tot.

Almanah Cinema 1984

2010-10-12T14:51:00.001+03:00

Exemplarul Almanahului Cinema 1984 pe care mi l-am procurat, cu ani în urmă, de la un anticariat, are primele foi rupte. Au rămas, totuşi, câteva file „omagiale” despre „eroii epocii pe care o trăim”, despre acele „filme bune, revoluţionare, care să prezinte măreţele realizări ale poporului nostru, să mobilizeze şi să înfăţişeze eroi care să constituie un model de muncă şi de viaţă” (Nicolae Ceauşescu). Titlurile sunt citate la grămadă. Un film de anvergură şi rafinament estetic precum Imposibila iubire este aşezat pe aceeaşi treaptă cu producţii anoste ca Un petic de cer ori Miezul fierbinte al pâinii. „Un lucru numit – mărturisea actriţa Leopoldina Bălănuţă în acei ani revistei Cinema - este pe jumătate rezolvat. Dacă am numi vulgaritatea – vulgaritate, nedreptatea – nedreptate, meschinăria - meschinărie le-ar pieri din putere. Dar pentru asta trebuie să le atingi, să le spui pe nume. În absenţa numirii lor nu se poate vorbi cu adevărat despre o şcoală de film românesc”. Nărav frecvent întâlnit în epocă (şi nu numai), derizoriul este prezentat drept „operă revoluţionară”. Refuzul de a spune lucrurilor pe nume (de a numi, fără menajamente, atât vulgaritatea, cât şi meschinăria) a întârziat, ani la rând, coagularea unei şcoli naţionale de film în România. Un alt grupaj este intitulat „Filmul nostru în lupta noastră pentru pace”. Titlurile citate aici au, în general, greutate: Viaţa nu iartă, Pădurea spânzuraţilor, Quo vadis homo sapiens, Întoarcerea din iad, Înghiţitorul de săbii.

Câţiva mari actori vorbesc despre maeştrii de la care au învăţat. Mircea Albulescu îl pomeneşte pe „mediatorul” Ştefan Ciubotăraşu, Leopoldina Bălănuţă îşi îndreaptă recunoştinţa spre „străbunii, bunii, părinţii, dascălii, oamenii de tot felul, locuri, floare, copac, animal” care „stau acolo, cuminţi, în memoria sufletului meu”. Constantin Codrescu îi pomeneşte pe Alexandru Finţi şi pe Aura Buzescu. Petre Gheorghiu o pomeneşte pe Clody Berthola. Mariana Mihuţ recunoaşte că a avut parte să lucreze cu cei mai mari artişti români pe care i-a avut parteneri sau regizori. Gina Patrichi îi evocă pe profesorii: Nicolae Bălţăţeanu, Aura Buzescu, pe actorul Geo Barton, pe Mihai Popescu, pe Ciulei şi Lucian Pintilie, pe colegii ei Toma Caragiu, Victor Rebengiuc, Beate Fredanov.

Recolta anului 1984 numără – până în vară – două premiere de excepţie: Imposibila iubire şi Să mori rănit din dragoste de viaţă. Restul titlurilor (Amurgul fântânilor, Întoarcerea Vlaşinilor, Salutări de la Agigea, Dragostea şi revoluţia ş.a.) sunt tributare, invariabil, nu atât „regulii” (canoanele realismului socialist), cât viziunilor fade ale regizorilor.

Eugenia Vodă semnează o anchetă printre 51 de actori şi actriţe, care îi vorbesc despre momentul decisiv din carieră şi despre ce înseamnă „a avea succes”? Elena Albu citează Ilustrate cu flori de câmp de Andrei Blaier, rolul care a consacrat-o. Eugenia Bosânceanu şi Ernest Maftei îşi amintesc de Când primăvara e fierbinte de Mircea Săucan. Ioana Bulcă nu poate uita Moara cu noroc de Victor Iliu. Dan Condurache citează La capătul liniei. Ioana Crăciunescu este recunoscătoare lui Mircea Daneliuc pentru rolul din Ediţie specială. Tot ea spune, despre succes, că înseamnă multă însingurare, iar atunci „când nu îl ai, îl râvneşti; când îl ai, nu te ajută cu nimic!” Mircea Diaconu evocă momentul în care Dan Piţa l-a ales pentru rolul Toboşarului din Nunta de piatră. Constantin Diplan alege Cursa lui Mircea Daneliuc, iar Vladimir Găitan întâlnirea cu Lucian Pintilie (cea din Reconstituirea, însă fără a pomeni titlul filmului – pe atunci cvasi-tabu). Irina Petrescu îşi aminteşte de filmul debutului: Valurile Dunării de Liviu Ciulei. Florin Piersic îşi trece în revistă haiducii, pe Arap Alb, precum şi rolul de debut din Ciulinii Bărăganului. Maria Ploae consideră că decisiv, „în sens pozitiv”, a fost pentru ea Dincolo de pod. Ana Szeles consideră decisiv momentul Pădurea spânzuraţilor de Liviu Ciulei. Tora Vasilescu nu poate uita debutul electrizant din Cursa , iar Dorel Vişan rememorează întâlnirea decisivă cu Iosif Demian, la O lacrimă de fată.

Călin Căliman schiţează câteva portrete de actori deveniţi „tinere certitudini”: Constantin Brânzea şi Ana Ciontea (din Întoarcerea din iad), Claudiu Bleonţ (din Concurs, Să mori rănit din dragoste de viaţă, Dreptate în lanţuri, pas în doi), Magda Catone (din Sfârşitul nopţii, Escapada, Baloane de curcubeu), Daniela Vlădescu (din Ochi de urs), Ecaterina Nazare (din Lişca, Pas în doi).

Ov. S. Crohmălniceanu se ocupă de accesul cinematografului la capodoperă, enumerând câteva posibile chintesenţe ale culturii cinematografice din toate timpurile: Crucişătorul Potemkin, Patimile Ioanei d’Arc, Goana după aur, Timpuri noi, Luminile oraşului, Vârsta de aur, Los olvidados, Viridiana, Regula jocului, Iluzia cea mare, Cetăţeanul Kane, Fragii sălbatici, Aventura, Noaptea, Eclipsa, La strada, Nopţile Cabiriei, La dolce vita, Amarcord, Ghepardul. Autorul eseului atrage atenţia că nicio persoană cultă nu se simte jenată să-şi recunoască ignoranţa în materie de cinematograf. Şi adaugă: e nevoie de timp ca pe marile filme să se prindă muşchiul comentariilor, spre a ajunge şi ele asemenea veritabilelor capodopere (literare, muzicale, plastice etc.).

Dana Duma alcătuieşte un grupaj de comentarii cu titlul Actorul ca „figură”. Primul film citat, Comedie mută 77, demitizează Hollywood-ul. În Totul de vânzare Andrej Wajda îşi mărturiseşte durerea în faţa pierderii interpretului preferat (Zbigniew Cybulski). Ce s-a întâmplat cu Baby Jane aduce pe ecran invidiile şi frustrările a două foste stele ale ecranului. Mitul Fedorei se inspiră din „cazul Garbo”şi surprinde revolta împotriva capcanelor fotogeniei. Începutul lui Gleb Panfilov este povestea unei tinere muncitoare, mai degrabă urâtă decât frumoasă, ce face teatru de amatori. Este remarcată de un regizor şi distribuită într-o superproducţie istorică despre Ioana d’Arc. Succesul este fulminant, însă nimeni nu o mai cheamă pentru vreun alt rol. În Secvenţe, un actor (Dragoş Pâslaru) este pus să-şi povestească la un telefon public suferinţa. Cei care stau la coadă îi ascultă astfel, fără să vrea, drama. Din indiferenţi şi chiar iritaţi (de faptul că „nu se mai termină o dată convorbirea asta”) devin înţelegători şi milostivi. Când însă află că totul nu a fost decât o înscenare, bombănesc şi se scandalizează. Celelalte două scheciuri ale filmului („Prospecţia” şi „Patru palme”) „problemele morale devin mai importante decât ficţiunea pe care echipa de filmare o zămisleşte cu trudă”. În Sclava iubirii actorul se dovedeşte capabil să înţeleagă neliniştea lumii, iar în Noaptea americană Francois Truffaut demontează – fără elanuri demitizatoare şi ironii - culisele „uzinei de vise”. O serie de alte pagini sunt dedicate vedetelor (actori, regizori) din „lumea mare”: Monica Vitti, Giulietta Masina, Marcello Mastroianni, Laurence Olivier, Marilyn Monroe, Peter Ustinov, Al Pacino, Luis Bunuel, Vasili Şukşin.

Wonderful Life

2010-10-10T22:30:00.000+03:00

Un avocat al diavolului

2010-10-09T13:08:00.003+03:00

Deunăzi am avut o discuţie, în termeni amiabili, cu un „avocat al diavolului” (adică al celui care desparte, care dezbină în numele unui individualism sterp) - un simpatic cârcotaş, spune el, ateu, ce pretinde că … mi-a scanat sufletul. Şi – mi-a dat el de înţeles - a văzut acolo teribile frământări nietzscheene şi (ivan)karamazoviene, la care se adaugă tot felul de „speculaţii intelectuale” şi „mofturi de estet”. A mai văzut, ţine să precizeze acest amic al meu (al cărui discurs este puternic impregnat de elemente „progresiste”, „multi-culturale”, „umaniste”), că doamna mea e altfel: mai… „dogmatizată”, mai „rigoristă”. Am fost (şi încă mai sunt, recunosc) nedumerit: nici nu ştiu dacă se cade să mă bucur ori să mă îngrijorez de presupusa mea gândire „liberală” (în raport cu „ortodoxia”) şi de acel Δx negativ de evlavie ce mi-ar curge prin vine (în raport cu pioşenia consoartei mele).

Discuţiile cu un pretins ateu – atunci când nu derapează înspre blasfemii şi schimburi de replici necuviincioase – pot fi, în felul lor, extrem de folositoare. Am călătorit, în recenta polemică amicală, către „anul zero”, şi am ajuns să vorbim despre naşterea lui Hrist-omul. Care, mi s-a atras atenţia, „era şi el un contestatar”, un protestant (de ce nu?), indiferent la icoane (care, oricum, nu apăruseră încă) şi canoane pe care „popii le-au născocit” (evident, ca „opium pentru popor”). Cu alte cuvinte, Hrist-ul din Tradiţia Bisericii („în eventualitatea că ar exista unul, nu mai mulţi”, adaugă amicul meu) cu care prefera Dostoievski să rămână (dacă ar fi fost pus să aleagă între Hristos şi adevăr) este total diferit de „Hrist-ul istoric” (acela ilustrat – „realist”, „edulcorat”, „pietist” - în tot felul de tablouri religioase şi icoane necanonice şi care, ne spune Scriptura, se plimba pe Pământ acum două mii de ani). Prin urmare, idealul Bisericii (aşa cum – solemn, transfigurat - este „captat”, între altele, şi în splendoarea icoanelor canonice bizantine, adresate celor ce văd şi care, la rândul lor, corectează văzul celor ce vor să şi-l îndrepte) – „un ideal între altele” (ce politically correct sună!), care „a apărut, oricum, câteva sute de ani mai târziu de la Întrupare” – este, chiar dacă „lipsit de intenţii viclene”, o „făcătura”. Şi încă ceva: De ce n-ar ajunge, se întreba retoric amicul meu, „relaţia personală” (prin care ne putem implicit şi „exorciza” singuri) cu acest Salvator? La ce mai e nevoie de „iertarea popilor”, de inutila „scenografie” ilustrativă a iconostasului, a icoanelor, a formelor care – oricât de subtile, de meritorii estetic – „nu au nicio legătură cu adevărata credinţă”? Argument, nu îmi pot reţine remarca, protestant (deci anti-bisericesc, „iluminist”) par excellence. Scandalizat şi acrit de legalismul arbitrar al clerului, de ipocrizia şi megalomania unora din reprezentanţii acestuia, am fost şi eu, nu o dată. Dar, pentru că aparţine „liberei cugetări”, şi unei minţi (încă) neîmbisericite, trebuie judecat ca atare. Cu milă, nu cu silă.

Ceea ce mi-a dat de înţeles acest aproape al meu e că mult comentata, predicata, proslăvita metanoie trebuie musai să se regăsească în stilul de viaţă al omului care pretinde că s-a convertit. Altfel, dacă nu s-a întâmplat nicio schimbare esenţială în praxis, la ce bun tam-tamul cu theoria (credinţa ortodoxă, bla-bla-bla)? În ce constă atunci convertirea? Şi are dreptate. Pentru că orice om ce a înţeles nevoia sa de schimbare lăuntrică ştie că are nevoie ca de aer să se cerceteze, să-şi pună în balanţă gândurile, vorbele, faptele. Şi mai ales să nu obosească nicicând a se bucura. Să fie, cum se spune, „sarea pământului”. Să ardă. Iar un amic – aparent incomod şi contestatar – care să-i aşeze oglinda în faţă, e absolut necesar. E un „volant” nepreţuit. Totul, chiar şi „strâmbele” venite din partea unuia certat cu Biserica (datorită „nevredniciei preoţilor”, „superstiţiilor”, „credinţelor populare”, „dezacordurilor dintre credincioşi” etc.), lucrează pentru desăvârşirea şi cercetarea noastră. Pentru verificarea crezului nostru intim pe care se cuvine să-l trăim neprecupeţit. Iar noi să deschidem ochii mari şi să rezistăm, cu egală putere, ispitelor – atât celor „de-a dreapta”, cât şi celor „de-a stânga”.

Majestic

2010-10-03T22:43:00.001+03:00

De bună voie şi nesilit de nimeni, am xeroxat, acum câţiva ani, trei icoane celebre (Maica Domnului cu Pruncul de la Vladimir, Sfânta Treime şi Hristos în slavă - ultimele două pictate de Andrei Rubliov), le-am înrămat şi le-am agăţat de peretele din cabinetul de limbi moderne (de la şcoala unde predau), pe care se afla un tablou religios. Care, la rândul său, va fi înlocuit portretul ce-l reprezenta pe „comandantul suprem” aka împuşcatul de Crăciun (la Târgovişte), în 1989. Nimeni nu a observat diferenţa. Între timp n-am mai avut ore în acel cabinet şi m-am hotărât să dăruiesc unor colegi de-ai mei dascăli cele trei icoane. Zilele trecute aflu, de la una dintre colegele mele căreia i-am dăruit Hristos în slavă (o dăscăliţă care spune că nu crede în Dumnezeu), că iniţial – fiind indiferentă la graiul „scripturilor în culori” (icoanele) – a dosit o vreme, pe undeva, darul primit. Apoi, cum se mai întâmpla să dea peste el, a început să-i placă, să-l îndrăgească, să-l desluşească. Într-atât a fascinat-o – prin, spune ea, „estetică” şi „virtuţi artistice” - că l-a aşezat undeva la vedere. Iar de ziua ei s-a îmbrăcat în veşminte având chiar culorile alese de Rubliov pentru lucrarea sa. Întâmplarea relatată de colega mea e din ciclul „Dumnezeu în care spui că nu crezi” (sintagmă aleasă de Steinhardt pentru volumul ce cuprinde corespondenţa sa cu „ateul” Virgil Ierunca). Şi ilustrează, de asemenea, mărturia lui Serghei Bulgakov potrivit căreia „Ortodoxia seduce, nu convinge”. Pentru că există ceva seducător, învăluitor, transfigurator, electrizant în icoanele din vechime (mai ales din şcoala rusă), care umple de bucurie inima privitorului căruia nu i s-a atrofiat organul contemplaţiei.

Totuşi, în casele oamenilor mai mult sau mai puţin evlavioşi (nota bene: „pravoslavnici”, nu „papistaşi”) predomină Cina cea de Taină (în varianta lui Leonardo, evident) sau chipuri dulceage cu Hrişti extatici şi Madone căzute în rugăciune. Şi, ca meniul să fie complet, aceştia sunt surprinşi în suava postură în care îţi arată cu deştu’ spre pieptul lor transparent, unde se vede o inimă sângerândă, înconjurată de raze luminoase şi o cunună de spini. Asta „se cere” şi asta „se vinde” pe la pangare. Nu doar în biserici romano-catolice (unde canonul iconografic a fost abandonat cu opt secole în urmă), ci şi – cu foarte puţine excepţii - în chiar lăcaşurile „Bisericii dreptmăritoare”. Tocmai de aceea sunt rezervat când aud pe unul sau altul că se entuziasmează şi spune „ca la noi, la nimeni”, adică, vezi Doamne, doar la noi şi numai la noi Biserica este vie…Poate ar fi mai fair (şi mai exact) să se spună că, da, aici e un întreg rigmarole să afli, nu piatra filosofală, ci „mărgăritarul de mare preţ” însă după ce l-ai aflat spui: „A meritat!”. Că, în ciuda opreliştilor şi strâmbelor, ai lua-o – aici - mereu de la-nceput. Că doar aici, în aceste forme şi culori de o tainică frumuseţe (adevărate „porţi spre absolut, spre desăvârşire”) simţi, într-un chip inefabil, că sălăşluieşte nu moftul omului, ci însăşi dumnezeirea. Chiar dacă ele, aceste chipuri şi reprezentări ce-ţi dau sentimentul că s-au deschis cerurile (care aparţin Bisericii, nu unui curent artistic), sunt parcă tot mai mult înlocuite de alte forme şi culori - mai „umaniste”, mai „naturaliste”, mai „realiste”, mai aproape de sensibilitatea pervertită a omului de ieri, de azi şi dintotdeauna…

Întrucât

2010-10-02T18:41:00.002+03:00

Există un de aceea – un foarte întemeiat şi nobil de aceea – pentru care se cuvine a răbda strâmbătatea aproapelui nostru. Mai ales că, vorba lui Saul aka Pavel, nu ne-a ajuns cuţitul la os şi nu ne-am împotrivit fărădelegii până la sânge. Ei bine, motivul pentru care se cuvine a rămâne cool atunci când cel din faţa noastră aberează ori ne enervează este că – oricât ne-ar fi de greu să acceptăm asta – persoana care acum ne tulbură va putea ajunge cândva să-şi vadă păcatul. Să se ruşineze, cum ar veni. Şi să acţioneze altfel, potrivit legilor metanoiei, pe care le cunoaştem (şi aplicăm) atât de puţin. În mod asemănător, cel care azi ne este simpatic şi în care avem încredere, este posibil ca mâine să plece urechea, narcisist, la cântecul sâsâit al târâtoarei.

La urma urmei, din cele două metamorfoze numai prima este vrednică de mirarea (minunarea) noastră. Ori noi continuăm să ne mirăm (şi apoi să ne acrim) atunci când constatăm că am fost trădaţi, că oameni mai presus de bănuială se compromit şi săvârşesc strâmbătăţi. Este, din păcate, singura noastră mirare: cea pricinuită de căderile semenilor noştri. Care nici nu este, de fapt, mirare, ci dezamăgire, urmată de blazare şi indiferenţă faţă de tot şi toate. Mirarea adevărată ne hrăneşte însă cu izvoare nesecate de bucurie, de viaţă. Este mirarea celui care – asemenea tatălui din pilda fiului risipitor – ştie să aştepte. Care nu se aprinde cu una, cu două. Care nu-şi pierde nădejdea.

Unul din cele mai minunate momente cinematografice de metanoie se află în Ugetsu monogatari / Povestirile lunii palide după ploaie. Când olarul rătăcitor (trimis după cumpărături de femeia străină la care nu se cuvenea să privească şi care-i sucise minţile) îl întâlneşte, în buticul sătesc, pe înţeleptul acelor locuri (suntem în Japonia medievală, sfârtecată de războaie feudale), se declanşează trezirea, revenirea sa în fire. Înţeleptul, care este văzător cu duhul, îi spune: „Omule, îţi citesc în ochi o mare suferinţă pe care n-ai mărturisit-o nimănui. Şi de care nici chiar tu nu eşti conştient. N-ai şi tu familie, nevastă, copil?” Ca prin minune, ochiul nevăzut (ochiul dinăuntru) al celui căruia i-au fost adresate aceste cuvinte se deschide. A fost spovedit fără să rostească un cuvânt. Nici nu era nevoie…Pe loc îşi aminteşte de femeia pe care, în goana după câştig material, a părăsit-o şi de pruncul lor iubit. Se întoarce alt om la conacul acela fantomatic (ireal, aşa cum despre orice existenţă în păcat se spune că este ireală) şi la sirena care-l vrăjise. Aceasta îşi dă repede seama că ceva grav se petrecu. Vrea să-l atingă, dar bărbatul se fereşte. Zăreşte nişte cuvinte ciudate scrise pe piept. Descoperindu-i-se pieptul de veşminte, femeia citeşte acum incantaţia tatuată de înţelept.

Nu ştim ce cuvinte i-au fost scrise pe piele. Ştim doar că ele au izbutit să „omoare dragonul”, să-l „exorcizeze” pe bietul om de himera care-l stăpânise. Abia acum, asemenea lui Odiseu, se poate întoarce acasă. Unde trăieşte, aievea, alt vis – proiecţie tainică a subconştientului său: acela de a-şi regăsi femeia în viaţă. Cu câtă durere va înţelege apoi că doar fiul lor supravieţuise…Îşi reia meşteşugul care-i dădea rost vieţii (olăritul), dar vocea iubitei sale soţii (vocea inimii?), din altă lume venită, se face deodată auzită: „Războiul ne-a năruit toate visele. Fie ca jertfa mea să nu fi fost în zadar. Fii tare! Eu nu am murit, iubitul meu, ci sunt aici, aproape de tine. Rătăcirea ta a luat sfârşit. Trebuie să munceşti din nou. Iar eu am să te ajut de aici, de unde sunt acum. E cea mai mare bucurie a mea să te pot veghea. Abia aştept să-ţi văd rodul muncii tale. Învârte liniştit la roata ta de olar, căci eşti acum omul meu ideal. Am să te ocrotesc în continuare, chiar dacă nu mai sunt în aceeaşi lume cu tine. Aşa e viaţa şi trebuie să ne resemnăm…”