„ce sunt oamenii – mă-ntrebiun fermoar între deznădejde şi speranţă
o intrare spre ceva
spre viaţă, poate, spre generozitate poate,
spre moarte, poate;
mercurul sublimului urcă şi coboară în noi
după legi pe care nimeni
nimeni, chiar, nu le-a depistat
nici Newton, nici Pitagora,
nici Isus Cristos, nici Dostoievski.
ce sunt oamenii – mă întrebi
alicele cu care tragem
cu care ne vânăm în poligoanele planetei
şi pansamentele
de pe rana răniţilor
răniţi
cu noi înşine!”
(Lucian Avramescu)
No comments:
Post a Comment