De dimineaţă am uitat acasă CD-ul cu Barefoot in the Park pe care-l pregătisem pentru elevii mei de-a XII-a, dar m-a scos din încurcătură Izabela, care mi-a adus întreaga ei arhivă de filme. Am ales de-acolo City Lights. After all, ora de limba engleză trebuie să cuprindă şi referiri la momente importante din cultura şi civilizaţia anglo-saxonă. Această capodoperă din 1930 a lui Chaplin figurează pe locul 4 în top ten-ul lui Tarkovski, alături de: Le Journal d'un curé de campagne, Winter Light, Nazarin, Wild Strawberries, Ugetsu Monogatari, Seven Samurai, Persona, Mouchette, Woman of the Dunes. E posibil ca – dincolo de execuţia artistică – Tarkovski să fi inclus această bijuterie a filmului mut (restul de nouă titluri sunt talkies) şi pentru bunătatea dezinteresată (desprinsă parcă din istorisirile Patericului) a lui Charlot, care salvează de la sinucidere pe acel milionar necăjit de akedie şi o ajută pe frumoasa vânzătoare de flori să-şi (re)capete - asemeni lui Tobit din cartea deutero-canonică a Vechiului Testament - vederea. Doar că – una din elevele mele (Alexandra) a prins acest detaliu – fata nu e tocmai încântată de look-ul celui care i-a fost un sprijin de neînlocuit în vremea când nu vedea. Şi ce s-a-ntâmplat cu ei până la urmă? – a vrut ea să ştie. Ce-i drept, filmul se termină într-un stop-cadru cu chipul nu tocmai de macho al lui Chaplin privind spre fată, recunoscând timid că el este cel care-a ajutat-o cu bani să se vindece. Seara la ora şase am fost la Conservator, unde – prin bunăvoinţa Ancăi – Theodor a avut acces o jumătate de oră la orga din sala Orpheum. I-am făcut o surpriză de ziua lui (azi, Theodor a-mplinit şase ani) şi, când a atins cu degetele tastatura dublă a orgii, s-a umplut de bucurie. De la şapte am mers la concert, unde David Walter (oboi) şi Sorin Petrescu (pian) au interpretat Romances sans paroles (de Mendelssohn), Sonatine (de Ravel) şi Suite Espagneole (de I. Albeniz / Malaguena). Ca bonus au mai cântat o piesă de Gershwin şi Vocalise de Rachmaninoff.