Back to school. Nervii – încă primeniţi, aerisiţi după zilele petrecute la Sâmbăta de Sus, la Şinca Veche (click pe bulinele galbene pentru vizualizare) – sunt muniţie de nădejde la primele ore de după vacanţă. Chestiunea zilei: golul pe care mi l-a lăsat în suflet plecarea, spre cele veşnice, a lui Adi Sârbu, colegul meu de la ET, dascăl de chimie, în vârstă de 57 de ani. Am aflat azi mai multe despre moartea sa: a suferit de un diabet netratat, de insuficienţă renală, a avut chiar nişte probleme cardiace, astfel că infarctul din 19 decembrie a fost, oarecum, provocat – pare-se - şi de o anumită neglijenţă a lui. Replica lui Zorba - oricât de cinică - îmi sună involuntar în timpane atunci când cineva (şi mai cu seamă cineva cunoscut) pleacă dintre noi: we all end up the same way: food for worms.Seara de prăznuire a Sf. Ioan, en famille cu my in-laws – socrul meu este Ioan. Îi întâlnim acolo pe Mircea şi Sanda. Vorbim despre sistemul întortocheat de obţinere a vizei de turist pentru SUA. Spre final mă retrag în sufragerie unde ascult, alăturid e Theodor, câteva melodii româneşti – oldies – apărute pe CD-uri scoase de Jurnalul naţional: Azi, Ploaia şi noi, Fericirea trăieşte în noi, Iubeşte-mă mereu (Angela Similea), N-am noroc, O portocală (Anda Călugăreanu), De-ar fi să vii, Să fim copii, Fericirea are chipul tău, A doua zi (Mihaela Runceanu)...
Îmi amintesc de vestea morţii Mihaelei Runceanu: eram în armată şi câteva brute cu chip de om din plutonul în care m-am nimerit făceau tot felul de glume vulgare pe seama ei. Nici zgomotoasa moarte din 1993 a lui Ioan Luchian Mihalea (comemorat azi de Jurnalul naţional cu un CD ce conţine hiturile sale cu Song-ul pe care l-a condus) n-a fost tratată cu mai mult respect. Important e că au rămas peste ani, neatinse de meschinărie şi răutăţi, cântecele.