De Paşti am reuşit să evităm tabloul de coşmar zugrăvit în tuşe exacte de criticul Dan C. Mihăilescu: „isteria cumplită cu care mai cu seamă bucureştenii au ajuns să trăiască sărbătorile, furia sălbatică, nesaţiul animalic, hârjonelile erotice dintre tineri, îmbulzeala cotropitoare, mirosurile infernale, agresiunea latentă a masei „zoologice“, slujba rostită adeseori ininteligibil, înghesuiala, călcatul pe picioare, bârfitul, certurile sau chiar înjurăturile din timpul slujbei”, iar Duminică am mers la mama la masă (it was a very pleasant visit), apoi la my in-laws. Ne-am întâlnit şi cu Mr. James Bond (aka Nae) & his charming daughter, Diana. Am ieşit cu ei la plimbare în păduricea din faţa apartamentului de pe str. Versului, unde am locuit între 2001-2007. În parc am schimbat câteva vorbe cu o mai veche cunoştinţă, Caius, care e dascăl de fizică şi se juca ping-pong cu băiatul lui. Ne-a sunat maestrul Dan Voinea cu felicitările aferente. La mama acasă am apucat să petrec nişte timp în faţa televizorului (singurele ore pe săptămână, noi neavând aparat TV): finalul unui show cu Julio Iglesias (who is not really my cup of tea), un episod din serialul documentar al lui Grigore Leşe despre tradiţiile de Paşti în Maramureş, capodopera lui Chaplin din 1931, City Lights şi episodul din ciclul Remix Underground dedicat lui Ilie Stepan, cu înregistrări audio-video decupate din albumele Sensul vieţii şi Undeva în Europa, precum şi din albumul pe care-l are acum în pregătire.
Îmi amintesc că am văzut pentru prima oară City Lights (singurul film mut prezent în top ten-ul ad-hoc alcătuit de Andrei Tarkovski, în 1972) pe când aveam vreo 8 ani. Atunci cred că aveam să aflu – ca un preview sau foretaste – ce înseamnă să fii physically blind. Trebuie că am refuzat să cred că aşa ceva este cu putinţă. Sfârşitul melodramatic, oricum, m-a impresionat încă de pe-atunci: vânzătoarea de flori (devenită, la final, proprietara unei elegante florării) îl recunoaşte – după ce şi-a (re)căpătat vederea în urma unei complicate operaţii - pe binefăcătorul ei (vagabondul Charlot) după pipăit. Acesta i-a oferit o sumă impresionantă de bani din milă. O milă (charity) înţeleasă nobil, „participativ”. Is it you? – întreabă ea, simţindu-i prezenţa tactil. Charlot, cu rozându-şi unghiile de emoţie (şi ghicindu-i oarecum dezamăgirea din priviri atunci când ea îi vede chipul non-attractive şi zdrenţele în care era îmbrăcat), dă din cap că da.

