Monday, 13 September 2010

Anton Şuteu, un compozitor solar

Puţini compozitori reuşesc să treacă de la muzica simfonică sau de cameră la muzica uşoară (chiar şi invers) ocolind improvizaţia facilă şi fără să se trădeze. Anton Şuteu (17 ianuarie 1947 – 13 septembrie 2010) este, în acest sens, un învingător. Stăpânind tehnica sintetizatorului, a fost de cele mai multe ori propriul său interpret: „Astfel îmi oblig partiturile să vorbească aşa cum vreau eu”.

În rubrica sa intitulată Cronica muzicală on-line, Daniela Caraman-Fotea îl evocă astfel pe compozitor: „Desăvârşit profesionist, are armonie şi echilibru clasic; a subordonat tehnologia, expresiei romantice, dispune de elementele consacrate ale şlagărului. „Vrăjeşte” materia sonoră, pictează cu sunete melodii aşezate într-o lume a permanenţelor, cu lirism de luminoasă meditaţie. Anton Şuteu este un compozitor SOLAR!”

Muzica acestui „compozitor solar” şi creator de şlagăre (evergreen-ul Deschideţi poarta soarelui) se înrudeşte cu armoniile lui Florin Bogardo – acelaşi unduiri delicate de sunete ce îndeamnă la meditaţie, la visare. Creaţia sa din zona divertismentului (a genului aşa-zis uşor) se dezvăluie mai cu seamă în contrast cu „imperiul agresivităţilor diletante”, de ieri şi de azi. Melodiile-poem rămase de la Anton Şuteu (încredinţate Didei Drăgan, Corinei Chiriac, Mirabelei Dauer, Aurei Urziceanu, lui Gabriel Cotabiţă şi câtorva grupuri de solişti din care făceau parte Mircea Baniciu, Ioan Luchian Mihalea, Loredana Groza, Cornel Fugaru, Marius Ţeicu ş.a.) sunt puţine la număr, însă timpul le descoperă noi frumuseţi: Semn de întrebare; Cântaţi cu noi; Voi, oameni de mâine; Să ocrotim copacii înfloriţi; Pacea florilor; Să nu lovim nicicând un porumbel; Drumul iubirii; Lumea suntem noi; Nu-ţi spun adio; Da, recunosc; Cântec despre soare şi pământ; Doar iubirea; Fructul vieţii; Nu uita, vântule.

Albumele ambiental-orchestrale editate, cu ani în urmă, pe suport de vinil sau casetă audio (Aspiraţii; Între cer şi pământ; Muzica zodiilor) divulgă şi ele o personalitate aparte, subtilitate şi delicateţe. Atât versiunile cu text, cât şi cele orchestrale sunt realizate cu aportul vocal al Aurorei Andronache.

Şi în cazul lui Anton Şuteu, casele de discuri şi mass media sunt încă datoare să-i restituie itinerarul profesional, fizionomiile expresive, melodice, armonice, coloristice ale creaţiei sale. Muzica sa de factură simfonică, de cameră, film, pentru scenă, pop, jazz sau ambientală este, în cea mai mare parte inedită. Datorită şi „agresivităţilor diletante” mai sus-pomenite, care în ultimii ani au împânzit spaţiul sonor.

1 comment:

cristi said...

Este un moment trist..
Dumnezeu sa-l odihneasca!