Hot cats

Mâţe-n călduri, ce se-nmulţesc în trei schimburi, zbiară-ntr-una zilele astea pe străzi.
Nici n-a trecut bine Paştele că umbra solstiţiului de vară ne şi pândeşte la colţ – o lună şi doar câteva zile a mai rămas până când ziua va descreşte iar. Apoi e Praznicul Crăciunului şi tot aşa. Unto the ages of ages.
Un cutremur în China a secerat 12000 de vieţi, alte zeci de mii fiind rănite mai mult sau mai puţin grav, iar bilanţul pagubelor creşte de la oră la oră. Another catastrophe - one more reason to doubt, one more challenge to man's faith... Personajul Nebunului din Nostalghia (care – spune despre el Andrei, personajul principal – nu era nebun, ci „avea credinţă”), Alexander (Erland Josephson), şi-a sechestrat familia câţiva ani în camera unei clădiri, din dorinţa de a o proteja de tot răul din lume, de a nu o contamina de îndoiala şi necredinţa lumii. (Nu la asta visează şi Călăuza din Stalker, atunci când – în pragul Camerei Miracolelor din Zonă – le spune Scriitorului şi Profesorului: Ce linişte e! Auziţi? Ce-ar fi să las totul baltă, să-mi iau nevasta şi fetiţa şi să venim aici? Pentru totdeauna. Aici nu e nimeni. Nimeni n-are să le facă vreun rău.) Până la urmă poliţia îi eliberează familia, iar fetiţa cea mică spune: Acesta e sfârşitul lumii? De bună seamă că tatăl ei - matematicianul de geniu, Alexander – îi spusese mereu că „afară” e sfârşitul lumii. Într-un sens şi era: ieşind din camera unde fuseseră sechestrate, ajungeau cumva la „sfârşitul lumii” înţeleasă ca microcosmos - lumea familiei neîntinate, necorupte de răul pe care, inevitabil, oamenii i-l va produce.