Sunday 21 September 2008

Falling in love

De la FD primesc o fotografie tarkovskiană în alb-negru de o rară frumuseţe, un fel de forget-me-not. De la AE primesc, prin telefon, dojeniri pentru inerţia mea vizavi de informaţia actuală via cinematograf. Cum e posibil – mă întreabă d-sa nedumerit – să îmi refuz bucuriile vremurilor de azi, ritmurilor de azi, gândirii de azi? Privind spre trecut nu fac decât să îmi hrănesc un handicap.
După-amiaza am petrecut-o cu Tatiana şi (mai spre seară) cu Claudiu. Am vorbit despre apropiata lor cununie. Tot azi, Claudiu s-a copilărit pe un trolley la un hipermarket din oraş. Luat pe sus de jocul său, n-a băgat de seamă că vehiculul pe care-l pilota s-a năpustit din plin asupra primei maşini pe care-a întâlnit-o în cale.
Hotărât lucru: cars (and trolleys) can fall in love for other cars (and trolleys).

Sonnet 66

Alexandru Repan, în Cum vă place (montare a Teatrului Nottara / 1984 / regia: Dan Micu / muzica: Vasile Şirli) rosteşte nemuritoarele versuri shakespeariene („Sonetul 66”):
Scârbit de toate, tihna morţii chem / Sătul să-l văd cerşind pe omul pur / Nemernicia-n purpur şi-n huzur / Credinţa - marfă, legea - sub blestem / Onoarea - aur cald falsificat /
Virtutea fecioriei târguită / Desăvârşirea janlnic umilită / Cel drept de forţa şchioapă dezarmat / Să vad prostia dascăl la cuminţi / Şi adevărul semn al slabei minţi / Şi binele slujind ca rob la rele / Şi arta sub căluşe amuţind / Scârbit de tot, de toate mă desprind.