Tuesday 28 October 2008

Orfeu & liceenii

Aseară, din nou full house la Capitol. A fost prezent şi Ambasadorul Franţei la Bucureşti. În prezenţa lui au fost răsplătiţi cu o diplomă câţiva profesori de franceză din judeţ, printre care colegele mele Adina Sabo (bravo Adina!) şi Alexandra Sofronesc (in absentia – ea fiind acum plecată în Lituania cu un proiect al şcolii noastre). Din miile de elevi cineva a selectat o elevă de liceu să citească nişte întrebări pentru Ambasador (aşa-zisul chestionar proustian). Le-a citit într-o franceză de Guliţă. Directorul CCF din Timişoara – o prezenţă distinsă, ca de obicei – a fost maître de la cérémonie. A urmat un concert (conductor: Radu Popa) ce a cuprins: Rossini – Uvertura la opera La pie voleuse; Grieg – Peer Gynt (Les harmonies du matin), Suita I şi Peer Gynt (Solvejgs Song), Suita aII-a; Marţian Negrea – „Tarantella” din Suita Din Munţii Apuseni; Brahms – Danses hongroises 1&5; Ravel – Bolero. Lângă noi au stat nişte elevi de liceu care au excelat ca aplaudaci de serviciu (aduşi pesemne la concert de profesoara lor, însă fără o prealabilă instruire şi pregătire ) şi clowns. E clar că pentru ei (şi alţii asemenea lor) sonorităţile simfonice sunt o tortură. M-am răstit la elevele de lângă mine, după care au schimbat locurile între ele şi lângă mine a venit una care, ce-i drept, vorbea mai puţin (în timpul concertului). Dirihorul a încercat să fie un fel de Orfeu şi, înainte de Danse hongroise 5, a cerut publicului să aplaude (piano, mezzoforte, forte) pentru a îmblânzi oarecum fiarele din aceşti copii. Eh, probabil a fost un gest premeditat, nu cred că l-a speriat foiala din anumite colţuri ale sălii. Oricum, asta le-a plăcut liceenilor şi au participat bucuroşi la acompaniament.
Apropo de Orfeu. La Bucureşti a avut loc – en fin – premiera spectacolului Orfeu & Euridice, montat de Alexandru Darie, o nouă versiune muzicală de Adrian Enescu pe teme de Gluck. Ionuţ Mareş l-a văzut şi a fost impresionat. Mulţumit a fost – aflu prin telefon – şi compozitorul.