Aseară Ursache ne-a restaurat cu o masă excelentă (pe noi trei şi pe OB) într-un local dichisit - Leul de aur (ex-Tunnel) – la câte o porţie de peşte & nişte vin şi bere nefiltrată. Ne-au gâdilat plăcut la ureche nişte muzicanţi, cu sunete de contrabas, clarinet, vioară şi chitară. Mai târziu, sonorităţile lor de cafe concert (cunoscute piese populare din folclorul românesc şi german, dar şi hit-ul lui Joe Dassin, L’été indien) li s-a alăturat solistul Petrică Moise, cu un repertoriu tutti frutti (cântece de dragoste şi de dragoste pentru „Banatul – colţ de rai”, despre fii risipitori şi părinţi stingheri şi bolnavi, iar la final - spre jubilaţia Ursului - câteva cântări cu mesaj escatologic despre vanitas vanitatum omnia vanitas). Clarinetistul (prieten cu Ursache) s-a aşezat, în pauza dintre cele două reprize de cântat, la noi la masă. Lângă noi, patru bărbaţi cu statură atletică ce păreau fani ai rapsodului bănăţean, erau într-o formă nebună şi îi solicitau frenetic refrenele îndrăgite. … Mă gândesc că dacă Adrian Enescu ar fi cântat live pe al său synthesizer compoziţiile sale de muzică progresivă, m-aş fi manifestat la fel de exuberant ca ei.
