Seara, cu Theodor la Filarmonică: J. Haydn: Simfonia nr. 39 în sol minor; Fr. Schubert: Simfonia I în re major; V. Dinescu: Tabar – pentru 4 percuţii şi orchestră. Au stat cu noi, în loja de la parter, pianiştii Sorin & Adriana Dogaru. În timpul concertului Raluca a fost la capelă, unde se afla depus corpul neînsufleţit al lui Cătălin Ciotescu.
Gianina crede că acolo unde e soţul ei acum îi e oricum mai bine, că noi, cei care – o vreme – am mai rămas să facem umbră pământului, suntem cei care suferă. Sabin (instructorul de înot al lui Theodor) spune că dispariţia unui om drag este ca un memento mori, iar Monahul ne îndeamnă să nu deznădăjduim şi adaugă: prietenii şi apropiaţii lui Cătălin au acum în ceruri un rugător în plus. Până să înţelegem şi să acceptăm că aşa e încă ne simţim tentaţi să-i spunem: Om bun, mai stai o clipă cu noi…În fond, suprema (şi singura) consolare e tot în pomenirea lor, a celor care – zicem noi, cei necunoscători ai adevărurilor cereşti – înainte de vreme s-au urcat la ceruri: în gândul şi rugăciunea noastră, în inimile noastre, în dumnezeieştile liturghii…Suntem, la urma urmei, tot împreună, în una şi aceeaşi Biserică. Numai de-am ajunge noi la miezul de lumină al acestui gând…
