Seară de colinde de Crăciun, la sala de concerte – cu acustică excepţională – a Liceului de muzică Ion Vidu. Programul a avut doi „plămâni” sonori (aşa cum este acum trendy să se vorbească despre cele două „biserici creştine surori: catolică şi ortodoxă”): în prima parte, corul „Ion Românu” al Filarmonicii Banatul, Timişoara (dirijor: Iosif Todea) a cântat doar colinde tradiţionale româneşti (ortodoxe), iar după pauză, aceiaşi solişti (care şi-au schimbat straiele populare - de artizanat? - pe rochiţe cu decolteuri şi frac) au interpretat - cu acompaniament de pian - celebre colinde apusene din spaţiul anglo-saxon şi german. Excelentă conducerea muzicală: dinamică, proaspătă, profesionistă. Theodor a ascultat cu atenţie, mai ales că repertoriul îi era în bună parte familiar deja.
Late in the evening am evocat vremurile de altădat’ (anii 70-80, muzica sârbească, primele vizite în Iugoslavia, televiziunea iugoslavă din acei ani) şi am savurat nişte paste făinoase cu caşcaval şi un pic de vin fiert plus mere trase-n ciocolată (chefs were Raluca & Manuela) alături de Manuela, Oana Bica şi Adriana. Apoi, doar cu Oana şi Adriana am revăzut Suta de lei a lui Săucan – film românesc din 1973 pe care – alături de Meandre - îl îndrăgesc în continuare detaşat, în raport chiar cu piesele de rezistenţă ale cinematografiei româneşti dintotdeauna.
Câteva ore la Izvin – satul unde locuieşte bunica Ralucăi. Acolo, frig şi „sezon închis”. Reîntorşi acasă, ne-am încălzit un pic, iar apoi am plecat la filarmonică să ascultăm Anotimpurile de Antonio Vivaldi şi Astor Piazzolla (dirijor şi solist: Cristian Măcelaru). Aranjarea pieselor în program a fost surprinzătoare (oarecum) – criteriul de ordonare fiind anotimpul, nu compozitorul. Astfel, am ascultat Primăvara în varianta Vivaldi, respectiv Piazzolla, apoi Vara ş.a.m.d. S-au pus deja în vânzare caietele-program cu repertoriul filarmonicii pe trimestrul următor (ianuarie-martie) – se anunţă câteva titluri de referinţă dar şi – pentru noi – multe lucrări inedite. După concert am fost toţi trei pe la Codruţa, unde ne-am cadorisit de Crăciun; Darian s-a jucat cu maşinuţele lui îndrăgite, iar Theodor s-a produs cu un lung medley de colinde & cântece de copii pe care le-a ascultat şi învăţat la grădiniţă. Am primit cu această ocazie înregistrarea video a momentului susţinut de Theodor (în prezenţa profesorului său, MJ) la TNT, pe 17 decembrie. Din sală ieşirea lui nu pare dincolo de limitele normalului – given the circumstances. Sau a făcut Codruţa (ori poate Adrian) un montaj, cenzurând părţile mai jenante? 
