Carols

Seară de colinde de Crăciun, la sala de concerte – cu acustică excepţională – a Liceului de muzică Ion Vidu. Programul a avut doi „plămâni” sonori (aşa cum este acum trendy să se vorbească despre cele două „biserici creştine surori: catolică şi ortodoxă”): în prima parte, corul „Ion Românu” al Filarmonicii Banatul, Timişoara (dirijor: Iosif Todea) a cântat doar colinde tradiţionale româneşti (ortodoxe), iar după pauză, aceiaşi solişti (care şi-au schimbat straiele populare - de artizanat? - pe rochiţe cu decolteuri şi frac) au interpretat - cu acompaniament de pian - celebre colinde apusene din spaţiul anglo-saxon şi german. Excelentă conducerea muzicală: dinamică, proaspătă, profesionistă. Theodor a ascultat cu atenţie, mai ales că repertoriul îi era în bună parte familiar deja.

Late in the evening am evocat vremurile de altădat’ (anii 70-80, muzica sârbească, primele vizite în Iugoslavia, televiziunea iugoslavă din acei ani) şi am savurat nişte paste făinoase cu caşcaval şi un pic de vin fiert plus mere trase-n ciocolată (chefs were Raluca & Manuela) alături de Manuela, Oana Bica şi Adriana. Apoi, doar cu Oana şi Adriana am revăzut Suta de lei a lui Săucan – film românesc din 1973 pe care – alături de Meandre - îl îndrăgesc în continuare detaşat, în raport chiar cu piesele de rezistenţă ale cinematografiei româneşti dintotdeauna.