Am ascultat, întâia oară, poezia lui Lucian Blaga În amintirea ţăranului zugrav recitată cu dăruire de actriţa Maria Ploae. Versurile recitate atunci de această atât de specială actriţă de teatru şi film au înnobilat şi înseninat atmosfera spectacolului folk-pop în care a fost invitată să participe.
Azi trăieşti în legenda ta
cum ai trăit în câmpuri şi în sat.
Mi-aduc aşa de bine aminte
de mânile tale grele ca tăvălugul
cu care pecetluiau sămânţa-n arătură.
Mi-aduc aminte de ochii tăi verzi ca mura necoaptă
şi de meşteşugul blând cu care zugrăveai
sfinţi atât de fragezi
parcă veneau de-a dreptul din lună.
Erai prieten cu toate minunile.
O fată ţi-a venit în ogradă să-ţi zică :
Spune-mi, spune-mi, cum s-a născut
pruncul Isus fără tată ?
Intr-o icoană-nchipuită de tine
i-ai arătat în aur şi-n albastru ceresc :
Astfel stat-a Maria-n genunchi,
cu ciocul întins peste ea
o pasăre, plutind, a scuturat o floare.
Ce-a mai venit se poate-asemăna numai c-un vis.
Din pulberea de floare
cernută peste tânărul ei trup
fecioara Maria
a legat rod ca un pom.
Nu semăna cu-această abia şoptită poveste inima ta ?
Erai numai om, şi totuşi când ai murit
s-a adunat mult norod în pragul tău,
crezând că fără veste te vei ridica la cer
şi vei înălţa cu tine satul şi pământul.
