Fratele fiului

Constantin Noica în Jurnal filozofic: „Toată viaţa noastră morală încape aici: între fiul risipitor şi fratele lui. Ne pierdem şi ne căim; sau ne păstrăm şi ne împietrim inima. E rău să nu asculţi. Dar e la fel de rău să ştii să asculţi – şi să ţii minte.” Şansa omului: să deprindă suferinţa, să reziste până la capăt („până în pânzele albe”), mereu primenindu-şi sufletul prin căinţă (vederea şi înţelegerea propriei ratări, acel missing the mark), asemenea fiului risipitor, fără să se acrească. Să suporte ofensa inevitabilă. Oamenii însă nu suportă ofensa, ci, asemenea fratelui fiului, aşteaptă doar lauda.
„Când mă laudă cineva, mă cuprinde panica: dacă ar afla tot ce nu ştiu, tot ce nu sunt? Când mă condamnă, mă simt liniştit: sunt totuşi mai bun decât atât.” (J.f.)

Bâlciul derizoriului

Apropo de cele discutate deunăzi cu elevii mei pe tema libertăţii de exprimare post-1990. Găsesc în Jurnal filozofic de Constantin Noica (prima carte care m-a „prins”, imediat după instaurarea regimului „post-ceauşist”, în decembrie 1989): „Libertate: când aveau constrângeri de loc, timp şi acţiune, anticii sau modernii făceau tragedii bune; şi astăzi, când au toate libertăţile, nu mai fac. Căci astăzi poţi să scrii aproape orice, oricât şi oriunde; ai toate „libertăţile”. Şi cine le folosesc? Autorii de revistă. Mi-e frică să nu fie aşa peste tot... Ce uşor vând oamenii libertatea, singura, marea libertate, pentru câteva libertăţi.”

Găsesc în DEX on line: revistă, reviste, s.f.: Reprezentaţie teatrală constând dintr-o succesiune variată de dansuri, cântece, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietăţi. – Din it. rivista. Cf. fr. r e v u e. Cam asta trăim acum, după ce – de Crăciun - ne-am luat (în 1989) raţia de libertate: o interminabilă revistă, o nesfârşită telenovelă, un reality show derizoriu (vezi priza pe care o are la românul de rând postul OTV). Totul sau aproape totul s-a transformat într-un bâlci al derizoriului aici, unde – tot C. Noica o spune – „totul e posibil, totul e permis înăuntrul fiinţei lor [românilor], vorba lui Ivan Karamazov”.