Luni, 4 februarie 2008 am fost cu Theodor la prima reprezentaţie de operă din viaţa lui. După un calcul sumar, am constatat că – dacă ne propunem să revenim şi la alte spectacole - în scurt timp vom parcurge întreg repertoriul Operei TM, care cuprinde mereu aceleaşi titluri: Traviata, Trubadurul, Voievodul ţiganilor etc. No surprises. Chiar şi-aşa, repertoriul clasic de operă este infinit mai bine reprezentat la noi în urbe decât repertoriul clasic de cinema - rechinii distribuţiei de film nu concep să includă în repertoriu şi altceva decât aceleaşi producţii made in USA, ultra-mega-comerciale de ultimă oră. Nimic din trecut, nimic anterior acestei întristătoare şi devastatoare epoci de supremaţie a filmului american. Cele trei acte din Tosca (a tale of love, lust, deceit and murder) au trecut – surprinzător - foarte repede. Sala aproape plină. Am recunoscut doar aria E lucevan le stelle din actul III. De când n-am mai fost la un spectacol de operă, sala s-a occidentalizat: pe un ecran electronic suspendat de-asupra cortinei se poate citi acum subtitrarea spectacolelor vorbite într-altă limbă.
