Underground chat

Two chrismations this weekend. Îmbisericirea Magdei ne-a prilejuit reîntâlnirea cu prieteni de ieri şi de azi. După ce am încercat să desluşesc semnificaţia...cum să le spun?...„simbolurilor” din numeroasele reprezentări religioase de pe pereţi - a possible recurrent theme: the human heart (Christ’s and Virgin Mary’s) surrounded by a crown of thorns and by a crown of flowers respectively, their fingers pointed to it, while the head bows piously – am coborât la subsol (unde sunt câteva încăperi destinate „liturghisirii” de după Liturghie - sau din timpul Liturghiei - a preşcolarilor) pentru agapă. Bufetul suedez din care am gustat a fost condimentat cu schimburi de impresii şi comentarii (cu câţiva tineri preoţi) despre recentele performanţe ale actorului Dan Puric în cetatea noastră (spectacolul Don Quijote şi conferinţa de la UVT, cu numai două zile – aflu acum – înainte de îngropăciunea mamei sale) şi serile de muzică veche de la biserica luterană. Dosul acoperit doar de dunga (nu tocmai groasă) de panties a unei actriţe din Don Quijote, vizibil timp de câteva clipe (în timp ce – legănat - se plimba pe scenă, cu spatele la public) a fost, cum era de aşteptat, pricină de sminteală pentru unele feţe bisericeşti mai puritane. Această mostră de nudity - şi nu secvenţa finală vădit moralizatoare şi explicit „creştină” - a fost contestată şi criticată. La plecare, Magda stătea într-un fotoliu şi dormea senină în lumea ei, străină - încă – de problemele şi dilemele adulţilor.

Rătăciri

Start la Festivalul internaţional „Timişoara muzicală”. În deschidere muzicianulului Gabriel Banat i s-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare al Timişoarei” de către Primar, apoi – împreuna cu violonistul Gabriel Popa – a cântat un fragment din Concertul pentru două viori şi orchestră de Bach. A urmat Anotimpurile de Vivaldi (la vioară: Nina Karmon) şi Simfonia nr.3 op. 90 de Brahms. Sunt sigur că segmentul al treilea (Poco allegretto) l-am mai auzit într-un film, dar nu-mi amintesc unde anume. Dirijorul (Gottfried Rabl) a dirijat fragmentul din Bach şi Anotimpurile de la pupitrul unui clavecin.
Cu dl. Gabor am vorbit despre filmul lui Al. Tatos din 1978, Rătăcire, programat zilele acestea la TV. L-am văzut ultima oară atunci, la premieră (adică acum 30 de ani), însă îmi amintesc bine povestea: o fată (Ioana Pavelescu) îşi părăseşte prietenul român (Dan Nuţu) pentru un neamţ din RFG (Klaus Genke). Nu se adaptează în Germania, în vila imensă, luxoasă (dar neprimitoare) a socrilor ei şi se întoarce acasă. Ultima secvenţă (refilmată, la cererea autorităţilor PCR) prezintă explicit tineri zglobii dintr-o staţiune montană (Predeal, poate): eroina s-a repatriat cu succes. Dl. Gabor mi-a povestit despre fiul său (plecat în Canada de vreo zece ani), care i-a mărturisit că speră ca în următorii cinci ani (pe când băieţelul său va merge la şcoală) să revină în România, „ca să nu fie un dezrădăcinat”. Ubi bene, ibi patria.