Revăd – difuzat de un canal TV particular – filmul procesului şi execuţiei soţilor Ceauşescu. Atunci, în 25 decembrie 1989, această înregistrare avea să fie difuzată noaptea târziu, după repetate amânări. Ceea ce s-a autointitulat, în chiar zilele Revoluţiei, Televiziunea Română Liberă avea să redevină un focar de manipulare a întregii ţări şi chiar a lumii întregi. Revăzând aceste imagini sunt din nou cuprins de un ciudat sentiment de milă, dar şi de indignare, văzând cum nedreptatea este înlăturată prin nedreptate. Acum, la 18 ani de la acele evenimente, o altă generaţie îşi aşteaptă startul în viaţă. Elevii mei din clasele mai mici s-au născut deja în plină eră iliesceană. N-au prins nicio zi sub Ceauşescu. Aceste întâmplări le sunt cvasi-necunoscute. Dar nu se întâmplă asta mereu, cu fiecare generaţie? Ce ştie generaţia mea despre „obsedantul deceniu” sau despre perioada delirului legionar? Nimic trăit, cel mult informaţii venite din lecturi, ori mărturii ale celor care au prins vremurile de atunci...
Care sunt actorii zilei de azi, pe scena politicii din România? Aceiaşi „fii ai poporului” care l-au slujit pe Ceauşescu ori pe Iliescu, aceiaşi lachei ai „ortodoxiei” socialiste, acum cosmetizate după noua ordine europeană şi mondială. Cu adevărat grăit-au anticii: Schimbarea conducătorilor, bucuria nebunilor, cu adevărat se-ntreabă şi regizorul Corneliu Porumboiu în admirabila satiră (larg difuzată în toată lumea): A fost sau n-a fost?
