Farsă satirică inteligentǎ sau, după unii, eseu cinematografic despre prostia omenească, Maršal abordeazǎ cu umor dezarmant, fără tuşe caustic-sordide, o problemă specifică societăţilor est europene: nostalgia după „paradisul comunist”. Subtile detalii şi conotaţii descriu mentalitatea slavă (nu doar croată), iar imaginea (Zivko Zalar) surprinde, în tonuri suprarealiste, atât magia Coastei Adriatice, cât şi autentica tradiţie a artei naive.
Stipan (Drazen Kuhn), un poliţist cam stângaci, este mutat disciplinar pe o insulǎ croatǎ. Acolo aflǎ cǎ locuitorii sunt tulburaţi de un „fenomen paranormal”: presupusa existenţǎ a unei „fantome” - aceea a fostului Mareşal Tito – care îşi face apariţia la funeraliile unui veteran comunist. Încercând sǎ afle adevǎrul, Stipan este împiedicat de vârstnicii insulei (cu puternice nostalgii comuniste dupǎ vremurile apuse, când Tito conducea – cu mână de fier - Iugoslavia), care, adepţi ai doctrinei materialiste, nu cred în „spirite” ori „fantome”, fiind însǎ convinşi cǎ „învierea” fostului lor mareşal îi va conduce spre o nouǎ revoluţie. Luka (Ivo Gregurevic), primarul insulei şi totodatǎ proprietar al unicului hotel din localitate plǎnuieşte atragerea „fantomei” prin organizarea unui marş comunist, la care vor participa nenumǎrate generaţii de nostalgici veniţi din toate colţurile ţǎrii pentru a sǎrbǎtori, ca-n vremurile vechi, „mǎreţele realizǎri socialiste” cu lozinci şi urale, însufleţiţi de neaşteptata „arǎtare” a Mareşalului. Rezultatul: insula, puternic impregnată de „spiritul comunismului” se transformǎ brusc într-un fel de Disneyland marxist destinat turismului „social-spiritual”, care se dovedeşte surprinzǎtor de prosper. Mai mult chiar, acest Titoland este preconizat a fi vizitat şi de către fidelii comunişti ai altor popoare („Gândeşte local, acţionează global” este deviza strategiei folosite de eficientul primar Luka) – chinezi nostalgici care caută pe insulă „spiritul’ lui Mao Ţe Dun – şi de o echipă trimisă de „Biroul Securităţii Naţionale” - agenţii Lijan Mulderic (Boris Svrtan) şi Danica Skulic (Ksenija Pajic) - pentru a investiga acest „fenomen paranormal”.
Fantezia şi realitatea care se întrepătrund în chip fericit în Maršal au fost apreciate atât de spectatori, cât şi de critică (Menţiune Specială la Berlin, 2000; Premiul pentru regie, acordat lui Vinko Bresan, la Festivalul de film de la Karlovy Vary, 2000; numeroase distincţii la festivalurile naţionale). În anul 2003, pe aceeaşi linie tematică, regizorul german Wolfgang Becker avea să dea lovitura cu Good-bye, Lenin.
