Am primit, en fin, filmul lui Ioan Tasi (script, sound photography & direction), OXYGEN (2009) despre Theodor. Realizat în alb-negru, cu un motto din Martin Heidegger („Omul locuieşte într-un spaţiu din momentul în care are capacitatea de a se orienta în acel spaţiu”), montajul (Cosmin Rotaru) de 06.41 min. îl surprinde pe Theodor în camera sa cântând la pian şi la literele muzicale, povestindu-şi visele şi punând întrebări despre ... semnificaţia nimicului („Ce e nimicul? Nimicul nu e nimic.”) Suntem, iată, în zona filosofului pomenit în generic: „Heidegger – spune Lauren, fetiţa din A Little Romance - isn't all that hard. His stuff is mostly etymological. Like, ‘Why is there something rather than nothing at all?’”. Dar şi în vecinătatea parabolei evanghelice (Luca, 8, 32-37). Theodor susţine că a visat cu ... „porcii lumii” (??!!) şi acum, la reuniunea echipei de filmare-editare, Cosmin şi Ioan au dorit numaidecît să ştie cine sunt acei porci. Să fie politicienii sau poate oamenii rinocerizaţi? ... Am convenit că e mai bine să nu-i dezvăluim şi - apofatic - să ne închipuim, că sunt porcii-paratrăznet în care, ca în pericopa biblică (folosită ca motto de Dostoievski la Demonii săi) au intrat duhurile rele din omul demonizat.
Lucrul care este poartă, în cazul lui Theodor, un nume: oxigenul. De unde şi titlul filmului. Oxigenul care îl ţine în viaţă din momentul naşterii sale cu multe peripeţii (şi chiar din clipa concepţiei sale); oxigenul dăruit cu asupra de măsură atunci în spital (generator de retinopatie); în fine, oxigenul pe care-l producea la synthesizer şi Jean Michel Jarre în albumul său omonim de muzică electronică (aflat în topul preferinţelor muzicale ale lui Theodor). Mai sunt, în acest shortie by Ioan & Cosmin, şi versurile lui Lucian Avramescu despre lupta vieţii (Dar să lupţi) şi dragostea cea oarbă (Zăpada palmei tale). Last, but not least, se aude şi muzica lui Adrian Enescu pe care şi Theodor o ascultă - ereditar aproape – on and on.
