Noul decor de afară – totu-n preajmă stă să-nflorească, „muguri cresc din trotuare, pereţii vechi au astăzi suflet viu, cresc flori din reverul atâtor statui, stâlpii grei de la poartă de seve noi se simt ameninţaţi” (Lucian Avramescu) – îmi aminteşte de un tonic
song al celor de la Sfinx Experience (
Verde), dar şi – chiar dacă mai e până în luna mai - de
hit-ul Loredanei (
music &
arr.
Adrian Enescu;
lyrics: Lucian Avramescu),
Ninsori de mai (1989). Parcul de lângă noi s-a-mpodobit azi cu plante şi pomi, aleile sunt deja pietruite (
cobbled), aşteptăm cât de curând să fie inaugurat.
Azi, de Sf. Teodor am primit felicitări pentru Theodor al nostru de la tiz-ul său, prof. Teodor Gabor şi de la Ana. Dacă m-ar fi întrebat Theodor (aşa cum procedează de la o vreme, când aude termeni pe care nu-i înţelege) ce-nseamnă „sfânt”, m-ar fi pus în încurcătură, în cel mai bun caz i-aş fi servit un clişeu.
După prânz am dat o fugă la Izvin. M-am plimbat, cu Raluca, pe cămpul dinspre gară, printre curci, găini, gâşte şi alte orătănii. Într-o curte am zărit o scroafă. La bunica Ralucăi mi-a atras atenţia o găină cu o tunsoare
punk (o moţată). Prin iarbă am dat şi de un şobolan mort.
Cu gândul am fost toată ziua la funeraliile actorului Ovidiu Iuliu Moldovan, care astăzi urma să fie înhumat la Bellu, în Bucureşti. Dacă a avut parte de o îngropăciune după tradiţie sau de incinerare nu ştiu, cert e că momentul acoperirii copârşeului cu pământ deja nu mai e problema defunctului (
whoever he / she may be) – el / ea nu poate simţi (asemenea personajelor din excelentul thriller olandez din 1988,
Spoorloos) întunericul şi singurătatea din coşciug. Socotelile ni le încheiem practic în „clipa cea repede”. Restul e tăcere...sau mister.
Aseară d-na Alexandra Guţu l-a luat de mână pe Theodor la intrarea în filarmonică şi ne-a condus la locurile noastre din rândul patru, unde ne place să stăm de câteva săptămâni. Am făcut cunoştinţă acolo cu o doamnă din Roma, lector de italiană şi pasionată de filme şi muzică. Repertoriul de aseară (dirijor: Gheorghe Costin) a fost american: Samuel Barber (Adagio din Quartetul pentru coarde, op. 11 şi Concertul pentru vioară şi orchestră – solist: Marian Tănău) şi George Gershin (Rhapsody in Blue – solist: Sorin Dogariu; Suita An American in Paris). Îmi amintesc că, prin 1983 (deci cu 25 de ani în urmă) am vizionat filmul lui Vincente Minnelli (released in 1951, starring: Gene Kelly & Leslie Caron) în aceeaşi sală (pe atunci şi sală de cinema) unde am ascultat, aseară, suita lui Gershwin.
lipeşte-ţi urechea de sufletul meu
