William Shakespeare
nu cred în piedici puse de noroc
unirii sufletelor mari
iubirea nu-i iubire când face silei loc
trădării răspunzând cu părăsirea
ea este veşnic semn şi far străjer
ce-ntâmpină furtuna şi nu cade
e steaua fiecărui corăbier
al cărei preţ nu-i măsurat in grade
iubirea nu-i paiaţa vremii chiar
de intră sub compasul coasei sale
n-o schimbă ani şi n-o clintesc măcar
tăişul clipelor fatale
de spun minciuni şi pot fi dovedit
n-am scris nimic şi nimeni n-a iubit
din versiunea scenică a piesei Cum vă place / Teatrul Nottara Bucureşti 1985 / regia: Dan Micu /
adaptarea versurilor: Horia Lovinescu / muzica: Vasile Şirli / cântă: Vali Preda
ascultă melodia aici
Sonnet 116
William Shakespeare
Let me not to the marriage of true minds
Admit impediments. Love is not love
Which alters when it alteration finds,
Or bends with the remover to remove:
O no! it is an ever-fixed mark
That looks on tempests and is never shaken;
It is the star to every wandering bark,
Whose worth's unknown, although his height be taken.
Love's not Time's fool, though rosy lips and cheeks
Within his bending sickle's compass come:
Love alters not with his brief hours and weeks,
But bears it out even to the edge of doom.
If this be error and upon me proved,
I never writ, nor no man ever loved.
