Nu cred în piedici

Sonetul 116

William Shakespeare

nu cred în piedici puse de noroc

unirii sufletelor mari

iubirea nu-i iubire când face silei loc

trădării răspunzând cu părăsirea

ea este veşnic semn şi far străjer

ce-ntâmpină furtuna şi nu cade

e steaua fiecărui corăbier

al cărei preţ nu-i măsurat in grade

iubirea nu-i paiaţa vremii chiar

de intră sub compasul coasei sale

n-o schimbă ani şi n-o clintesc măcar

tăişul clipelor fatale

de spun minciuni şi pot fi dovedit

n-am scris nimic şi nimeni n-a iubit

din versiunea scenică a piesei Cum vă place / Teatrul Nottara Bucureşti 1985 / regia: Dan Micu /

adaptarea versurilor: Horia Lovinescu / muzica: Vasile Şirli / cântă: Vali Preda

ascultă melodia aici

Sonnet 116

William Shakespeare

Let me not to the marriage of true minds

Admit impediments. Love is not love

Which alters when it alteration finds,

Or bends with the remover to remove:

O no! it is an ever-fixed mark

That looks on tempests and is never shaken;

It is the star to every wandering bark,

Whose worth's unknown, although his height be taken.

Love's not Time's fool, though rosy lips and cheeks

Within his bending sickle's compass come:

Love alters not with his brief hours and weeks,

But bears it out even to the edge of doom.

If this be error and upon me proved,

I never writ, nor no man ever loved.