Un dar de la zeii Olimpului

Rândurile de mai jos reprezintă varianta în limba română a articolului „Un dar de la zeii Olimpului”, scris de ziaristul Oliver Zsilko pentru Banater Zeitung din 18.03.2009:

Înainte ca tatăl său sa-i întinda prima linguriţă, Theodor rosteşte o rugăciune pentru masa de prânz. Îşi face cruce şi deschide gura. Nerăbdător, începe să mestece tocăniţa de legume. Prinvind în întuneric, mestecă alimentele şi, din când în când, cere nişte pâine. După două-trei linguri, ia cate o înghiţitură din paharul de apă pe care tatăl său i-l întinde. Pentru fiecare bucată mulţumeşte şi cere o altă linguriţă. Când se simte neglijat de tatăl său, Theodor devine agitat şi îl cheamă: „Tata, vreau să mănânc!” Dorind să calmeze situaţia, tatăl îşi întreabă fiul: „Theodor, ce-ai vrea să facem vineri?”

Theodor Alexandru Rădulescu este orb şi de curând a împlinit şapte ani. Este în clasa I la Liceul „Iris” din Timişoara, o şcoală pentru copii cu deficienţe de vedere, şi îşi însoţeste părinţii la concertele organizate de Filarmonica „Banatul”. Theodor ştie deja să scrie şi să citească în Braille şi merge de două ori pe săptămână la un curs de înot. Pasiunea lui rămâne totuşi pianul.

„Pentru că Theodor s-a născut prematur la numai şase luni şi cântărea doar 960 de grame, a trebuit sa stea două luni sub supraveghere în incubator. Mai târziu, aducandu-l acasă, i-am făcut cunoştiinţă cu sunete şi ritmuri încă din prima zi”, spune Marian Rădulescu, tatăl lui Theodor. La vârsta de 4 ani, Theodor - însoţit de părinţii lui – a mers pentru întâia oară la Filarmonică. Apoi, la sugestia cunoscutului compozitor român, Adrian Enescu, prieten apropiat familiei, Theodor a început să ia ore de pian. La început, muzica a fost gândită doar ca terapie, iar profesorul său de pian (Mihai Jereb, trompetist în orchestra Operei din Timişoara) îl delecta cu sunete produse la diferite instrumente (cu corzi, de pecuţie şi suflat).

În vacanţa de vară a anului 2006, părinţii au descoperit talentul pentru pian al fiului lor când, într-una din seri, Theodor a cântat la un pian de jucărie „Odă bucuriei”, după ce un prieten de familie i-o fredonase cu o zi în urmă. Dupa vacanţă, părinţii lui Theodor i-au relatat cele întâmplate la Moneasa profesorului de pian. „Am avut, de-a lungul anilor, foarte mulţi copii, dar nici unul nu a avut aşa o ureche muzicală“, spune profesorul Jereb. Theodor recunoaste acum nu numai note individuale, ci chiar trei-patru sunete produse prin apăsarea simultană a clapelor de pian. Acum, repertoriul lui Theodor – alcătuit de profesorul său de pian – cuprinde peste 30 de melodii: colinde de Crăciun, muzică clasică, populară, uşoară, polci, cântece de copii.

În decembrie 2007 Theodor a urcat pentru întâia oară pe o scenă profesionistă, interpretând câteva melodii (între care şi propriul său studiu, Tramvaiul) într-un spectacol organizat de Mitropolia Banatului, în care a cântat şi Grigore Leşe. Un an mai târziu, Theodor a urcat din nou pe scena Operei din Timişoara ca special guest în Concertul de Crăciun (spectacol organizat în parteneriat de Opera şi Teatrul Naţional din Timişoara), unde a concertat alături de soprana Daniela Vladescu. Theodor a participat cu cu două colinde: Dom’-Dom’ să-nălţăm şi Florile dalbe. Şi încă ceva: în toamna anului 2008 părinţii lui Theodor au observat că fiul lor poate să spună cu exactitate în ce zi a săptămânii cade orice dată din an.