Before the trip

Raluca s-a întors de la Budapesta. Va pleca din nou luni spre Budapesta, apoi Viena, Bankok. Abia miercuri e prevăzut să ajungă în Taiwan, după câteva călătorii lungi peste mări şi ţări (mai exact pe deasupra lor). Brrrr! It seems so far away, so remote!
Seara, recital de vioară (Remus Azoiţei) şi pian (Eduard Stan). În program : Mozart (Sonata K.V. 304); Debussy (Sonata); George Enescu (Impresii din copilărie); Richard Strauss (Sonata op. 18); Ravel (Tzigane).
Marcella, profesoara de italiană de la UVT ne-a dat programul cinematecii italiene pe care o organizează miercurea. A început, ieri, cu Amarcord, urmează Ladri di biciclette.

Fresh air in the cinema - Pi

Pentru cinefilul împătimit (dar dezamăgit de repertoriul cinematografic monoton din main stream), un flm precum π / Pi (scenariul şi regia: Darren Aronofsky) - o producţie low budget independentă în alb-negru - avea să fie, la sfârşit de secol XX, un adevărat reviriment, o oază de bucurie venită dintr-un mediu ce părea să prefere creativităţii artistice a regizorului eficienţa economică şi clişeele cerute de producători (ca-n The Player / Jocuri de culise al lui Robert Altman): acţiune, umor, violenţă, speranţă, nuditate, sex, happy end – găselniţe cu care producătorii din culisele "uzinei de vise" şi-au asigurat dintotdeauna succesul financiar.
π / Pi poate fi citit şi ca studiu asupra dependenţei; filmul realizat de Aronofsky doi ani mai târziu - Requiem for a Dream / Recviem pentru un vis (2000) - reia cu alte date tema principală din π / Pi: escaladarea unei obsesii. Fascinaţia pe care o exercită numerele asupra minţii sclipitoare a lui Maximilliam Cohen (Sean Gullette) este maladivă şi autodistructivă. Finalul – surpriză! - e mai degrabă up (adică pozitiv, optimist şi fericit, dar – nota bene - fără să pară un adaos artificial): pentru prima oară personajul savantului excentric nu mai face concurenţă cu ordinatorul. Atunci când fetiţa din vecini îl întreabă pe Max rezultatul unei complicate înmulţiri, el nu îi mai spune – cum izbutea mereu – numărul (din multe unităţi) pe de rost, cu o secundă înaintea calculatorului, ci preferă – iarăşi pentru întâia oară – să o privească-n ochi pe cea care-l asalta, ori de câte ori îl întâlnea, cu astfel de întrebări.
Ultima secvenţă marchează astfel întrarea într-un alt ritm de viaţă şi o posibilă „umanizare” a personajului torturat de obsesia zecimalelor lui π.

Corindă

Un nostalgic feeling de once upon a time respiră versurile lui Şerban Foarţă & Gabriela Savisky din Corindă - song scris de Ilie Stepan (ex-PRO MUSICA) în memoria lui Nicoale Steinhardt şi apărut pe albumul spectacular Sensul vieţii (1996).

Erau praguri, erau porţi,

Porţi ca o catapeteasmă,

Erau vii şi erau morţi,

Era verde şi mireasmă.

Erau arcuri, erau punţi,

Scrise-n cer cu şapte bârne

Roşii vinuri pentru nunţi,

Pentru seceri erau grâne.

Sta mireasa ca un ou,

Ca un roşu ou de Paşte,

Ca un tainic sipet nou

Pentru ăl de-o va cunoaşte.

Era oul un pământ

Unde va-ncolţi sămânţa

Omului bătut de vânt,

Ca o iarbă, la Săpânţa.

Omule bătut de vânt,

Mută-ţi, astăzi, parohia

Ca s-auzi, fără cuvânt,

Cum mai toacă la Rohia.