Două vizite extra-ordinare ne-au împiedicat să ajungem în sălile de concerte săptămâna asta. Mai întâi am pierdut recitalul de pian de marţi (Schubert: Sonata pentru pian op.120; Schumann: Carnavalul op.9; Debussy: Şase Studii), apoi seara de balet (Andante...alegro) pe muzica lui Vangelis. Am ascultat totuşi acasă sonata lui Schubert, studiile lui Debussy şi două albume de Vangelis (Soil Festivities şi Direct). Au fost pe la noi P.R. (marţi) şi (miercuri) dl. MJ, care ne-a vizitat cu dl. GM - distinsul profesor de la Conservatorul din Cluj (şi trompetist de marcă) ce-şi va lansa mâine cartea despre prietenul său, dirijorul Erich Berger. Am aflat astfel despre opreliştile puse în calea acestui muzician de excepţie în anii „obsedantului deceniu”: ani de temniţă grea, interzicerea de a dirija etc. Cu anii războiului m-am reîntâlnit şi azi, când am tradus (in English) un film documentar pentru TVRT despre un lagăr de prizonieri din anii 40, situat în Timişoara, chiar pe locul unde acum sunt Liceul Agricol şi două hypermarkets (Real & Selgros). Ce arbitrară este istoria atunci când regimul este totalitar sau cand e stare de război...Prin optica asta parcă desluşesc sensul sfârşitului din Procesul lui Kafka: poţi să mori ca un câine, zvârlit în cine ştie ce groapă de gunoi.
Am revăzut (cu Tabita şi Sergiu) Sunrise şi The Pilgrim. Primul, un imn şi un poem cinematografic de zile mari închinat iubirii conjugale, celălalt o satiră la adresa bigotismului şi puritanismului calvin.
