Pe vremuri, şi ce vremuri frumoase (totuşi), muzica românească „de divertisment” avea şi menirea underground (pe care şi-o asuma admirabil) de a ridica „nivelul moral şi spiritual” al societăţii. Astăzi sunt episoade „expirate”, „desuete”, însă miniaturile de „muzică uşoară” compuse de Richard Oschanitzky, Alexandru Mandy, Radu Şerban, Florin Bogardo, Anton Şuteu, Vasile Şirli sau Adrian Enescu transmit – şi prin versurile care le însoţesc osmotic – o stare poetică de bine, pun ascultătorul atent pe gânduri (pentru celălalt ascultător, neatent şi cu prejudecăţi, e ca şi cum ai bate toaca la urechea surdului), emoţionează. Dintre sute de astfel de compoziţii evergreen mă simt acum cel mai apropiat de cântecul lui Florin Bogardo (ale cui or fi oare sugestivele versuri?), Atunci când am venit în lume:
Atunci când am venit în lume
n-am fost acesta care sunt
eram curat cum e zăpada
atunci când cade pe pământ
Eram ca vârful unui munte
de nici un pas de om călcat
pe care fulgul de zăpadă
cădea murind imaculat
Eram atât de pur prieteni
încât suind în timp credeam
că nici zăpada cea mai pură
nu era astfel cum eram
Cum sunt acum după ce anii
trecură-n fuga lor la rând
cum sunt pe faţă acum de vreme
cum sunt în adâncimi de gând
Sunt ca zăpada ce, curată,
căzu lumină peste noi
iar oamenii, călcându-i chipul,
făcură din lumini noroi
Exact aşa este acum Ioan, cel care tocmai s-a îmbarcat pe „corabia veşniciei” în prezenţa nunilor săi (Gabriel & Nicoleta) şi a preacinstitului norod (vreo cincizeci de suflete) venit anume să se bucure: „curat cum e zăpada / atunci când cade pe pământ”. Pentru o zi (şi cu soare şi – cum e şi firesc la un praznic în care apa e personaj dramatic – cu ploaie), am redevenit şi noi, adulţii privitori şi martori ai tainei săvârşite, curaţi „cum e zăpada”. Cunoştinţe, prieteni şi rude, intruşi – cu bună credinţă - unii în vieţile altora, am stat apoi la aceeaşi masă (un festin), vreme de nouă ceasuri. Şi clipa, atât de frumoasă, parcă s-a oprit în loc ...
5 weeks ago
