Tuesday, 5 May 2009

Muzica zodiilor

1996-1997

music composed & arranged by Anton Şuteu


1 Capricorn

2 Decembrie

3 Saturn

4 Ursita

5 Venus

6 Aprilie

7 Floare de liliac

8 Taur

Cununa vieţii

Spunea, deunăzi, Monahul că Nefârtatul e, la urma urmelor, un înger şi el; ca atare, puterea sa nu e de neglijat. Doar că – la asta se cuvine să ne plecăm urechea şi înţelegerea! – are exact atâta putere câtă îi dă – prin noi, oamenii - Împăratul Slavei. Iar lupta Înşelătorului pentru cei care i-au căzut în mreje e pe viaţă şi pe moarte. E de înţeles deci că posedatul - omul dependent de nevăzutele (dar nu mai puţin existentele, realele) puteri demonice - nu poate fi considerat în întregime responsabil pentru gândurile, vorbele şi faptele sale. „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!” – striga Iisus de pe cruce şi se ruga pentru cei care-l răstâgneau. „Ei nu sunt ei!” – spunea Constantin Noica, în Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru, despre torţionarii din închisorile prin care au trecut. Nici ei, demonizaţii din lumea de azi (o lume în care Dumnezeu Îşi face curăţenie în Biserică, lăsându-i pe oameni – în sfârşit – liberi, fără teroarea totalitară, fără ofensiva războiului rece, fără cenzura de partid şi de stat), nu sunt ei. Sunt doar nişte vase de ocară prin care-şi fac de cap duhurile răutăţii şi ale pizmei şi ale necurăţiei şi ale trufiei nebune. Vae victis!...

Ce bine a înţeles această demonstraţie patristică de înţelepciune practică personajul acelui ofiţer din The Duellists care-şi apăra bunul cel mai de preţ – onoarea – într-o serie de dueluri (ce se întind pe o perioadă de aproape 20 de ani) cu un frate de arme grabnic la mânie. Dar, aşa cum minciuna are picioare scurte, pentru cel care ştie să rabde şi să ducă lupta cea bună, şi răutatea este puternică numai până la o vreme. Căci vine ziua biruinţei când, tot printr-o lecţie practică de onoare, ofiţerul cel bun se dovedeşte în mod definitiv puternic şi-l învinge pe cel arţăgos şi trufaş pe care putea să-l ucidă, însă nu o face. I se adresează – neresentimentar, ferm şi direct – astfel: „By every rule of combat, your life now belongs to me. ls that not correct? Then l shall simply declare you dead. ln all dealings with me, you'll conduct yourself as a dead man. l have submitted to your notions of honour long enough. You will now submit to mine.” Şi îşi află fericirea hărăzită celui care rabdă ispita, căci „lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe el” (Iacov 1.12).