În Meandre, Anda (Margareta Pogonat) îl caută pe fostul ei iubit, arhitectul ratat Petru (Mihai Pălădescu) undeva la o mănăstire, unde începuse nişte lucrări de restaurare. „Ai venit să te mărturiseşti?” o întreabă el ironic. Cumva, iubirea lor avea şi ea nevoie de restaurare, căci se cam destrămase. Privind frescele de pe pereţi, Anda exclamă cu mirare: „Femeia asta are trei mâini!?”
Citesc, în Mount Athos. Renewal in Paradise by Graham Speake, despre legenda icoanei Maicii Domnului cu trei mâini. Se crede că a aparţinut lui Ioan Damaschinul, căruia califul din vremea aceea i-a tăiat o mână, bănuindu-l de un complot. Dar el s-a rugat Maicii Domnului, care i-a pus mâna înapoi, aşa cum – în povestea lui Ion Creangă – capul lui Harap Alb cel retezat de Spân a fost lipit la loc. ... Plin de legende este Athosul (şi nu numai). Niciodată n-am înţeles care e antonimul legendei. Da, ştiu, e vorba de fiction vs. fact. Dar unde se termină ficţiunea şi care e criteriul de măsurare a adevărului din fapte? Răspunsul e, şi el, deja cunoscut: prin credinţă (that reads: right faith). Şah-mat.
