skip to main |
skip to sidebar
A plouat toată noaptea. Anul şcolar n-a mai început printr-o festivitate în curte, ci printr-un „lectorat” cu părinţii în sala de clasă. Deocamdată mai sunt şapte elevi (four blind and for sighted in all) în clasa lui Theodor. It's show time.
Stagiunea de concerte a început – pentru noi – cu recitalul de muzică renascentistă de la Dom (marţea trecută). Astă-seară, la Catedrala Mitropolitană, un concert-eveniment de muzică bizantină (psaltică), susţinut de un cor (Cosma Rapsodul) din Timişoara şi unul din Craiova. Lume puhoi venită să cinstească osemnintele Sf. Iosif cel Nou de la Partoş – our local saint whose memory is celebrated today. După concert am cinat – împreună cu Tatiana şi cu OC (unul din coriştii din seara asta) – la noi. Delicious food cooked by Raluca’s mother.
Aseară am fost cu Astrid – for the first time - la cumpărături. Raluca s-a împrietenit cu ea destul de repede. Azi, Astrid ne-a dus la biserică, unde predica viza semnificaţia crucii, valenţele ei vindictive, salvatoare. După slujbă, cu Astrid l-am condus acasă pe OC, apoi am mers şi noi acasă. Pe la 6 au trecut pe la noi Claudiu şi Tatiana, proaspăt întorşi de la mare. După ce-am povestit un pic şi-am răsfoit albumul photo de pe laptop cu snapshots de pe litoralul românesc, având-o ca mega star pe ibovnica lui Claudiu no.1 (Marea), am plecat, cu tot cu Astrid (Raluca la pupitrul de comandă) spre pensiunea Stejarul (cred că aşa se numeşte) de lângă pădurea de la Bazoş. Am găsit acolo o ambianţă cu totul specială şi suntem hotărâţi să revenim.
Doar o noapte ne mai desparte de întâia zi de şcoală a lui Theodor, prima verigă dintr-un lanţ - pe care i-l dorim cât mai lung - de ani de învăţătură şi studiu, într-o ambianţă familială aşa cum noi nici măcar n-am visat. La capătul acestui lanţ formal de (cel puţin) 15 ani de şcoală, nici noi – părinţii lui – nu vom mai fi cei de azi...