Urmăresc la TV câteva minute dintr-un film ce îşi propune să reconstituie – potrivit mnţii de megaloman a regizorului-comisar Sergiu Nicolaescu – nişte evenimente din Timişoara, petrecute în acel sângeros decembrie 1989. Pentru tinerii de azi – nu puţini la număr - fără un simţ critic dezvoltat, sensibili la romanţuri, telenovele şi manele, această peliculă fadă şi amatoristă (intitulată 15) ar putea părea chiar interesantă. Aşa cum par interesante atâtea filme de serie sau seriale („telenovele”), aşa cum par „marfă” văicărelile maneliste ori folcloriste. Plus că avea în distribuţie - drept momeală - nişte staruri TV, acum pe val...Eminescu (cel comemorat astăzi, 15 ianuarie, acelaşi care, cu a sa Glossă a inspirat - prin 1974 - trupa timişoreană lui Ilie Stepan, Pro Musica), mai viu ca oricând:
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşază-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
