skip to main |
skip to sidebar
Azi a trecut pe la noi fosta mea colegă de gimnaziu (între 1979-1983) şi în clasele XI-XII de liceu (1985-1987), Daniela (fostă) Cionca. Am aflat astfel mai multe despre noul ei job, acela de educatoare la grădiniţa Waldorf. Înainte (până acum doi ani) lucrase în finanţe. Am vorbit despre copiii noştri, am răsfoit nişte albume de poze şi - după 25 de ani - ne-am regăsit, elevi, printre colegi şi profesori. I-am luat pe fiecare în parte şi am schimbat veşti despre ei. În aer plutea o atmosferă nostalgică gen Ani de liceu, cu ecouri şi din Fii cu ochii pe fericire. Pentru că Daniela ne-a vorbit despre proiectul Street Delivery (în derulare în acest week-end) iniţiat de librăria Cărtureşti, am trecut pe acolo înainte de a merge la Manuela. Când să ieşim din magazin, un tânăr librar (angajat la celălalt branch al firmei, din Mall) cu care am mai schimbat impresii despre filme şi care-mi cunoaşte pasiunea pentru Tarkovski, îmi pune în braţe un volum excelent, apărut recent: Tarkovsky (editor: Nathan Dunne). N-am stat pe gânduri şi l-am cumpărat - very informative and exquiste pictures. Manuela ne-a aşteptat cu plăcintă cu brânză, cartofi noi prăjiţi, chicken şi strawberry cake. Ne-a povestit despre excursia ei în Peru şi i-am admirat obiectele de artizanat pe care şi le-a cumpărat de acolo. Mai târziu (când a început filmul Casa dintre câmpuri, difuzat de B1 TV) a sosit şi Ioana M. Am revăzut filmul lui Tatos din 1979 – una din rarele pledoarii pentru adevăr din anii dictaturii - cu aceeaşi bucurie. Mi se pare aproape la fel de bun ca Secvenţe, considerat capodopera sa. Este un film grav (căci vorbeşte despre rezistenţa la parvenire şi corupţie), însă cu umor de bună calitate, infinit mai savuros decât comediile clasice (vai, atât de nesărate, de forţate, de artificiale) româneşti. Despre actori, numai de bine: Amza Pellea, Mircea Daneliuc, Tora Vasilescu, Dorel Vişan, Mircea Diaconu, Mihai Pălădescu, Corado Negreanu – cu toţii bine îndrumaţi (nicio clipă lăsaţi de capul lor) de Tatos, care rămâne unul din cei mai interesanţi regizori de film made in Romania, din anii 70-80, pentru (măcar) Mere roşii, Rătăcire, Duios Anastasia trecea, Casa dintre câmpuri, Secvenţe, Fructe de pădure.
Azi a trecut pe la noi fosta mea colegă de gimnaziu (între 1979-1983) şi în clasele XI-XII de liceu (1985-1987), Daniela (fostă) Cionca. Am aflat astfel mai multe despre noul ei job, acela de educatoare la grădiniţa Waldorf. Înainte (până acum doi ani) lucrase în finanţe. Am vorbit despre copiii noştri, am răsfoit nişte albume de poze şi - după 25 de ani - ne-am regăsit, elevi, printre colegi şi profesori. I-am luat pe fiecare în parte şi am schimbat veşti despre ei. În aer plutea o atmosferă nostalgică gen Ani de liceu, cu ecouri şi din Fii cu ochii pe fericire. Pentru că Daniela ne-a vorbit despre proiectul Street Delivery (în derulare în acest week-end) iniţiat de librăria Cărtureşti, am trecut pe acolo înainte de a merge la Manuela. Când să ieşim din magazin, un tânăr librar (angajat la celălalt branch al firmei, din Mall) cu care am mai schimbat impresii despre filme şi care-mi cunoaşte pasiunea pentru Tarkovski, îmi pune în braţe un volum excelent, apărut recent: Tarkovsky (editor: Nathan Dunne). N-am stat pe gânduri şi l-am cumpărat - very informative and exquiste pictures. Manuela ne-a aşteptat cu plăcintă cu brânză, cartofi noi prăjiţi, chicken şi strawberry cake. Ne-a povestit despre excursia ei în Peru şi i-am admirat obiectele de artizanat pe care şi le-a cumpărat de acolo. Mai târziu (când a început filmul Casa dintre câmpuri, difuzat de B1 TV) a sosit şi Ioana M. Am revăzut filmul lui Tatos din 1979 – una din rarele pledoarii pentru adevăr din anii dictaturii - cu aceeaşi bucurie. Mi se pare aproape la fel de bun ca Secvenţe, considerat capodopera sa. Este un film grav (căci vorbeşte despre rezistenţa la parvenire şi corupţie), însă cu umor de bună calitate, infinit mai savuros decât comediile clasice (vai, atât de nesărate, de forţate, de artificiale) româneşti. Despre actori, numai de bine: Amza Pellea, Mircea Daneliuc, Tora Vasilescu, Dorel Vişan, Mircea Diaconu, Mihai Pălădescu, Corado Negreanu – cu toţii bine îndrumaţi (nicio clipă lăsaţi de capul lor) de Tatos, care rămâne unul din cei mai interesanţi regizori de film made in Romania, din anii 70-80, pentru (măcar) Mere roşii, Rătăcire, Duios Anastasia trecea, Casa dintre câmpuri, Secvenţe, Fructe de pădure.
