De Hariet Beecher Stowe am aflat prin 1984, o dată cu premiera în România a filmului englez Little Lord Faunterloy, versiunea din 1980 (starring Sir Alec Guiness) a romanului ei omonim. Puştiul era jucat de o dulceaţă de băiat Ricky Schroder, pe care îl văzusem cu vreo trei ani în urmă în The Champ. Tanti Anişoara, bibliotecară la Liceul „Electromotor”, mi-a scris atunci pe cartea proaspăt reeditată a lui Stowe, pe care - pe sub mână - mi-a procurat-o. Nu o mai am, însă mai port în amintire dedicaţia ei: „Lui Marian, cu nădejdea că va iubi întotdeauna frumosul şi adevărul.” Motorul de căutare a citatelor celebre la care m-am abonat îmi găseşte, randomly, acest motto semnat H.B. Stowe: „I am speaking now of the highest duty we owe our friends, the noblest, the most sacred—that of keeping their own nobleness, goodness, pure and incorrupt.” Despre datoria morală a omului (întru păstrarea nobleţii, bunătăţii şi curăţiei sale sufleteşti) vorbea şi Tarkovski: „Indiferent dacă sunt bune sau rele, filmele mele vorbesc, în ultimă analiză, despre un singur lucru: manifestarea extremă a credinţei în datoria morală şi lupta pentru aceasta. Mă interesează un erou care merge până la capăt, fără să ţină seama de nimic, pentru că numai un asemenea om poate izbândi.”
...Theodor a încheiat, azi, primul an de şcoală. Împreună cu şapte din cei opt colegi ai lui de clasă a participat la programul artistic pregătit de entuziastul său dascăl. Una din poeziile pe care le-a recitat a fost aceasta: O balanţă-am desenat / Dar de talere-am uitat / O privesc şi mi se pare / Că e litera T mare / Acum scriu cu mult elan: / Theodor, Teofil, Traian. Alături de el, ne dorim să conservăm în noi forever and ever nevoia de a lupta pentru datoria morală la care se refereau, între alţii, şi H.B. Stowe şi Andrei Tarkovski. Şi mai ales să reuşim să-i sădim în suflet zestrea cea mai de preţ pentru un om: dorul de libertate.
