Luni, întâlnirea cu Pr. Crăciun (la Cinciş, jud. Hundedoara) – călit, hâtru, înţelepţit de „facultăţi” (anii de ocnă grea) şi … român. La despărţire ne-a recitat din Nichifor Crainic nişte versuri în care se spune că tradiţia populară vede chipul Ziditorului în bobul de grâu. Asta mi-a spus şi mie bunica (din partea tatălui) a long time ago şi, copil fiind, m-am chinuit o vreme să găsesc un chip de om pe grăuntele de grâu. Până la urmă cred că am considerat că m-a păcălit şi aceea va fi fost prima mea dezamăgire … teologică.
A doua zi (marţi), la Baloşeşti (jud. Timiş): slujba utreniei şi dumnezeiasca liturghie de praznicul Naşterii lui Theotokos ("Sf. Măria Mică"), unde – ca visiting priest, chiar de hramul bisericii - a slujit Pr. RN. Seara a trecut pe la noi Ursul & OB cu un butoiaş de 5l de bere. M-a sunat şi Monahul cu revărsări de urări pentru ziua de nume.
Vis bizar, înainte de plecare: suntem în maşină şi, la o curbă, o maşină accidentată. Victima: nenea Ţiţi. Cu mătuşa Mărioara îl trag de subsuori şi până la urmă mă opintesc singur dar … trupul său (neînsufleţit) se micşorează văzând cu ochii până ajunge la dimensiunile unui făt. Apoi îşi schimbă culoarea, devine livid. Îl ţin de mână şi mi se pare că încă mai are puls. … Mi-e dor de nenea Ţiţi … (I-am povestit visul Ralucăi abia după ce am ajuns la destinaţie.) Azi, în lectura de dinaintea cuminecării, era vorba despre împăcarea post mortem cu cineva care a murit. Ieri, Pr. Crăciun ne vorbise despre nevoinţele de „răscumpărare” din „focul chinuitor al iadului” a unui bărbat „lumesc” care toată viaţa s-a mulţumit să-i ceară femeii sale bisericoase să se roage pentru el. (Totuşi, povestea spune că, înainte de a-şi da obştescul sfârşit, omul a mai apucat să-şi trimită femeia după preoţi să-l spovedească şi împărtăşească.)
