Duminică la ora şase am fost – toţi trei + Oana – la un recital de pian şi orchestră, în cadrul Concursului Internaţional de Pian „Ella Philipp” (ediţia a doua). În sala de la Capitol a venit iarna. Cele două radiatoare de pe scenă n-au făcut faţă în ditamai sala de concert. S-a cântat Concertul în sol major de Maurice Ravel (solistă: Fei Ren, Anglia), Concertul nr. 1 în mi bemol major de Fr. Liszt (sol. Ionuţ Alexandru Hergane), Concertul nr.2 în sol minor, op.16 de Serghei Prokofiev (sol. Lukovac Sanja) şi – cireaşa de pe tort: Rapsodia pe o temă de Paganini, op.43 de Rahmaninov. Apoi am plecat toţi patru la pizzeria „Kontiki”.Luni la prânz am fost – toţi trei + Bunicul şi Buni – la zoo. Impresionante schimbări faţă de ceea ce era acolo prin 1995, când o vizitam destul de des, având serviciul aproape (la Liceul Silvic): penurie de animale, design ambiental zero. Acum însă totul e altfel: spaţiul a fost reamenajat from scratch, s-au zidit ţarcuri pentru diverse animale (urşi, căprioare, canguri, struţi, iepuri, lebede albe şi negre, raţe, păuni etc.), s-a construit (de către unguri) un spaţiu de joacă pentru copii. E altceva. Ca bonus am avut parte de o zi însorita şi cu temperaturi medii, propice plimbării.
Seara, aflu din TV Mania, TVR a programat de ziua românilor două filme româneşti. Pe TVR1, filmul lejer (excelent filmat în culori de Vivi Drăgan Vasile, remarcabil interpretat de „monştri sacri” ai scenei şi ecranului: Tamara Buciuceanu, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Tora Vasilescu, Coca Andronescu, Ileana Stana-Ionescu etc., însă regizat fără vlagă, fără viziune de Horia Popescu) Cuibul de viespi (1986). Pe TVR2, filmul lui Lucian Pintilie (magistral gândit şi regizat de Lucian Pintilie, excelent interpretat de George Constantin, Emil Botta, Ernest Maftei, Niki Wolt, George Mihăiţă, Vladimir Găitan, Ileana Popovici etc., admirabil filmat de Sergiu Huzum în alb-negru, viguros scris de Horia Pătraşcu) Reconstituirea (1968), la o oră – culmea! – accesibilă (19.30 aprox.). Este preferinţa no.1 a criticilor români de film, un opus-mărturie pentru o epocă totalitară („era ticăloşilor” – vorba lui Marin Preda), exclusivistă, intolerantă, lipsită de fair play.
