În Păcatul împotriva spiritului (cea mai recentă achiziţie de la Cărtureşti), I.P. Culianu se ocupă, în câteva studii (plasate la sfârşitul volumului) de fundamentalism şi, stricto sensu, de varianta sa autohtonă, ortodoxismul, aşa cum l-au definit şi practicat – aminteşte Culianu – Nichifor Crainic, Nae Ionescu & co., producători, susţine autorul, de „o enormă maculatură, care azi apare cu totul descreierată”. „Pericolul fundamentalismului în sânul ortodoxiei – afirmă Culianu în 1990, cu puţin înainte de asasinarea sa - nu s-a stins. Dimpotrivă, azi pare mai puternic ca niciodată”.De la Cărtureşti am mai ales şi recent publicatul volum Horaţiu despre Mălăele – excelent ilustrat cu diverse caricaturi, fotografii inedite şi lucrări ale autorului, cu nişte pagini memorialistice (agreabile, dar parcă fără...greutate).
Şi încă ceva: la tarabele de newsagents zăresc – semn că şi în România mai e loc de speranţă - primul număr al unei reviste apărute în condiţii grafice excelente (ce oferă ca bonus un CD gratuit cu highlights din compozitori clasici) căreia îi doresc viaţă lungă: MC- Muzică clasică.
P.S. Câţiva amici de aproape şi de departe, rude (my cousins, my aunt), familia desigur m-au felicitat încă din ultimele ore ale celui de-al 39-lea an al meu. Mai întâi a fost Ondrey, cehul simpatic interesat de cinematografia românească (a pus pe picioare un site ceh dedicat filmelor româneşti, cu filmografii ale regizorilor şi actorilor). Apoi, right after midnight, chiar după ce mi-am schimbat solzii pentru a 40-a oară, sună la telefon Dan Voinea. Am lăsat computerul on şi The Painter Man a crezut că sunt încă în faţa monitorului. Eu însă aveam o voce groasă şi abia îngâimam vorbele. Raluca şi – în repetate rânduri, pe tot parcursul zilei de miercuri – Theodor au fost următorii. Apoi mama, my in-laws and Raluca’s uncle&his wife. Oana Bica & Marius Mircea mi-au amintit şi ei că time flies. De la Bucureşti, Adrian Enescu mă întreabă cum mă simt, ce vârstă am (iar eu mi-am amintit de o mai veche discuţie de-a noastră pe când ne plimbam prin Piaţa Unirii din Timişoara, discuţie încheiată cu vorbele no country for old men) şi-mi doreşte să descopăr şi alţi oameni decât cei despre care sunt acum gata să vorbesc (mesajul său s-ar traduce: Broaden your „band”, mate!). Câteva ceasuri mai târziu, magicianul sunetului sintetizat îmi scrie pe mail: „Mariane, încă o dată LA MULŢI ANI !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!ae.” Tot din Bucureşti, Pildit (one of my blog’s followers) îmi urează: „La mulţi ani, Marian! Să fii fericit şi să ţi se îndeplinească toate dorinţele (sau cât mai multe :) Şi să scrii în continuare despre multe filme bune!” Un gând reconfortant şi de la fostul meu elev, Florin (din Cluj): „...e cazul să-ţi uram La Mulţi Ani!, cu mulţumiri pentru 'piesele de puzzle' de pe acest blog. P.S. Te invidiez pentru alaiul de prieteni cu care te-ai înconjurat :) Keep up the joyful spirit!” Tot din oraşul de pe Someş, Lia îmi trimite şi ea un semn de forget-me-not. Din grădinile Luxembourgului, Anne: „Un peu tard, mais très heureux anniversaire Marian” Din Austria, amicul Horea (studiază acolo arhitectura, e amator de muzică adrianenesciană şi de filme româneşti bune) îmi transmite pe mail – ca şi Emanuela şi (nicio legătură între ei) Manuel - „La mulţi ani”. Amicul meu ortodox(ist), Ovidiu Cioaia, preferă să mi se adreseze în engleză, cu „Happy birthday!”. Sunt surprins de SMS-ul primit de la Pr. Valerian, care – pe lângă urarea de „La mulţi ani întru Hristos!” - îmi strecoară inevitabil şi-un sermon in a nutshell: „Viaţa este indescriptibil de absurdă şi odioasă dacă nu este închinată Sfintei Treimi”. Nu-i pot răspunde altfel decât cu „Amin”, dar in my reply îi mulţumesc pentru frumoasele-i vorbe, fără nicio formulă ortodoxă sau ortodoxistă. Nu se lasă, ci-mi mai trimite un epilog ortodox: „Şi lui DUMNEZEU pt. toate." D-na dr. DP m-a cadorisit şi ea cu a little present. După-amiaza au trecut pe la noi Maronel şi Ondinel (cu a little something for everyone şi o miniatură pictată de Ondine pentru mine), care au predat „ştafeta” vizitei Codruţei şi lui Darian. Theodor şi cu Darian – as always - au interacţionat ca fraţii (ca fraţii buni şi nedespărţiţi). Cu Codruţa am apucat să mai stăm un pic la taifas. Seara am auzit-o la telefon (ca de fiecare dată pe 3 undrea) şi pe d-na Felicia – fostă colegă de facultate cu mama, de a cărei companie plăcută îmi amintesc adesea. Claudiu şi Tatiana au trecut şi ei pe la noi după 10 p.m. ...
