Am ascultat – cu Theodor - tot felul de armonii, ieri şi azi. Theodor a făcut cunoştinţă cu Mack the Knife – în interpretarea lui Louis Armstrong. Încă de la primele acorduri ceva l-a nedumerit la vocea prea groasă a celebrului cântăreţ. „Nenea acesta e bolnav? A răcit? Când se face bine?” Iar aseară, după concert, nu i-a fost greu să spună care lucrare i-a plăcut mai mult: Concertul în mi minor pentru vioară şi orchestră, op. 64 de Bartholdy (solist: Adrian Dima). Pe locurile următoare: Concertul nr. 1 în do major pentru pian şi orchestră, op. 15 de Beethoven (solistă: Sânziana Alexandru) şi Concertul în re major pentru trompetă piccolo, orchestră de coarde şi clavecin de Telemann (solist: Corneliu Meici).
Ultima piesă pe care Theodor a învăţat-o de la profesorul său: Kalinka. I-am pus să asculte şi versiunea corală cu grupul Song din anii 80. Apropo: l-am zărit azi la TV pe Bogdan Stanoevici (ex-Song, acum cetăţean francez), pe care în ştiu, cred, de prin 1981, când debutase (în rol principal) în Tridentul nu răspunde - un film debil, pe un scenariu de … Ilarion Ciobanu, din care nu-mi mai amintesc decât că echipajul pescuise o mină. L-am mai văzut apoi în Melodii la Costineşti, Singur de cart, Rezervă la start şi Sania albastră. Juca, în general, băieţi de gaşcă, puşi pe şotii. În Sania… parcă o consola pe Diana Gheorghian, care tocmai fusese let down de iubit şi încerca să fredoneze: I will survive.
Tot la TV ne-am bucurat s-o revedem, azi, pe Maria Dragomiroiu (aniversată la 30 de ani de carieră într-un show de excepţie în care a cântat şi orchestra Lăutarii de la Chişinău) pe postură de last of the Mohicans în muzica populară românească. Prezenţă distinsă în segmentul ei de muzică, melodii şi versuri simple, fără dantelării şi mai ales fără turcisme. I-am descoperit vocea, cred, prin 1984, când o dubla pe Maia Morgenstern - în filmul Dreptate în lanţuri – interpretând o melodie a Mariei Tănase: Până când nu te iubeam.
