Început de septembrie cu nesperate bucurii. Ca şi cum, în chip nesperat, cerul s-a apropiat de pământ. Un strop din emoţia transmisă de iluzii cinematice numite On Golden Pond, Okuribito sau What is that? am simţit-o şi eu, la cea de-a şaptezeci şi una aniversare a zilei mamei.
Fiecare din filmele pomenite mai sus are, ca temă centrală, metanoia - cu aplicaţie concretă la fiii şi fiicele risipirii. Simetria (după amarnice rătăciri) este, în fine, împlinită. Odrasle care, dintr-o aberantă înţelegere a libertăţii, a „emancipării” şi „autonomiei”, şi-au dispreţuit sau neglijat părinţii, ajung să înţeleagă că datoria de iubire faţă de cei care le-au dat un nume se cuvine a fi împlinită. Familia se reîntregeşte.
Pentru o dată, duhul răsfrânt de „împăratul minciunii” (şi al dezbinării şi al urii şi al pierzaniei) este biruit.
