Timpul care ne desparte de acea sâmbătă de Prier 2001, când am trecut cu Raluca pe la City Hall Belfast ca să spunem – unul după celălalt - „I will!”, mă hrăneşte cu lumina unei pilde pe care Solomon a socotit s-o aşeze în cartea sa: „Cel ce găseşte o femeie bună află un lucru de mare preţ şi dobândeşte dar de la Dumnezeu”. Aici, în chiar acel „lucru de mare preţ” se află odihna mea. Pentru că aici este, vorba lui Al. Paleologu, „ultima cameră a Zonei din Stalker: camera de acasă”. Dar despre această „taină a tainelor” nu se cade – nu-i aşa? - a vorbi oricum, oricând, oriunde şi cu oricine…
