Happy birthday, Lauren!

Astăzi – aflu de pe imdb – împlineşte 45 de ani actriţa Diane Lane care, jucând rolul principal (Lauren) din A Little Romance (filmul în care a debutat pe când avea numai 13 ani), mi-a înseninat adolescenţa. Am refuzat de atunci s-o mai văd în vreun film (a mai jucat în peste 50 de filme), în timp ce – de-a lungul anilor – am tot revăzut-o în primul ei film. Există, în Mica romanţă (vezi clipul aici, de la minutul 6.18) un memorabil schimb de replici între doi adolescenţi îndrăgostiţi aflaţi la ceasul primei (şi, poate, ultimei iubiri). Pentru că n-au reuşit să intre la un film interzis copiilor sub 13 ani (iar Lauren nu avea buletinul la ea), Daniel bravează şi îşi duce iubita la un porn house unde proiecţionist este chiar tatăl prietenului său cel mai bun, Laundet. Oripilată de ce vede pe ecran (din cabina proiecţionistului), Lauren rosteşte: „She's so pretty. Why would she...?” Apoi părăseşte în fugă sala de cinema. Un minut mai târziu, Daniel e lângă ea, în stradă şi se scuză: „I've never seen one of those before either. I wouldn't have taken you. It isn't like that. That's something else. It isn't love.” Incredibil! Nişte copii de 13 ani (care l-au citit pe Heidegger şi sunt familiarizaţi cu filosofia existenţialistă!) pun în practică, fără să ştie, înţelepciunea patristică: „Nu lăsa ochii tăi să vadă deşertăciuni, că slobozenia omoară sufletele.” Lauren însă schimbă vorba: „I used to think … maybe a long time ago, like in the time of the pharaohs or Louis Xlll, that there was somebody...made just perfect for me. I mean, when you think about it...and consider that your feelings of love begin when you're about 10...and if you live to, say, 70...well, that's pretty limiting, because what chance is there...that he'll be alive at the same time you are?” Pentru că simte că Lauren i-a citit gândurile, Daniel îi mărturiseşte că şi el s-a gândit la asta: „I feel the same thing. I mean, even if she lived in my lifetime...what if my perfect woman lived in India or California or Brazil? What chance is there that I meet her when I live in La Garenne? It's incredible, isn't it?” Pentru mine, cel de 13 ani atunci când aveam să văd pentru prima oară Mica romanţă (ideea mea de capodoperă sentimentală), povestea lor îmi părea încărcată de o energie şi de o magie nemaiîntâlnită. Mi-a hrănit acei ani şi continuă să mă urmărească şi să mă bucure până în ziua de azi. Many happy returns, Diane Lane, wherever you are! Fie să nu uiţi niciodată poezia şi elanul începutului de drum, aşa cum le-ai dat viaţă în primul tău film!

P.S. La Filarmonică, o seară Ceaikovski (dirijor: Radu Popa): Concertul în re major pentru vioară şi orchestră şi Simfonia nr.5. Sala, deşi încă friguroasă, a fost mai plină ca oricând. Theodor a recunoscut (nu e pentru prima oară că observăm asta) gamele celor două lucrări cântate astă-seară…O, de şi-ar găsi, cândva, un mentor – aşa cum ne-a sugerat, telefonic, AE – care să-l pună pe cale şi lângă care să se formeze şi să-şi fortifice caracterul şi să-şi dea măsura!...

In & out

Găsesc, în Confesiunile Fericitului Augustin, o extrem de interesantă observaţie asupra naturii subtile a păcatului. Tinerii, scrie el, nu râd prea mult şi nici nu se grozăvesc mai mult decât trebuie atunci când sunt singuri. Când se adună însă în găşti, toată voia bună şi amuzamentul se transformă adesea în batjocură şi necuviinţă. Şi asta doar pentru că, în ciuda entuziasmului vârstei lor, tinerii se tem să fie „altfel”. Nu vor să fie socotiţi nişte laşi, nişte prostănaci. Le e ruşine atunci când descoperă că nu sunt îndeajuns neruşinaţi, că sunt prea bine crescuţi, prea ascultători. Iată cum prieteniile şi întovărăşirile, bune şi folositoare în fond, ajung să ne pervertească şi să devină exact contrariul a ceea ce, prin natura lor, sunt.

Din aceeaşi teamă de ridicol, de a fi diferiţi amână să descopere acea frumuseţe liturgică „veche şi totuşi de-a pururi nouă” care a fost întotdeauna în ei. Şi, înstrăinându-se de sine, o caută – asemenea lui Augustin – în alte părţi. Şi la fel ca el ajung să mărturisească, atunci când au găsit-o (când s-au întâlnit, în fine, cu sinele lor): „Târziu de tot te-am iubit, o, tu frumuseţe atât de veche, şi totuşi atât de nouă; târziu de tot te-am iubit. Şi iată că tu te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, şi eu acolo, în afară, te căutam şi dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care tu le-ai făcut, eu, cel lipsit de frumuseţe.”