Versurile cântecului din Septembrie (1978, muzica: Adrian Enescu, versuri: Romulus Vulpescu, voce: Ileana Popovici) amintesc de ziua care ne coboară „discul solar”, în care ajungem „boare, cer şi aer clar”, de „ora care doare, scrisă-n calendar”, de „vârsta, vestea, vremea, vara, vama, vocea” care „vine, cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora”, de vremea când „la izvoare ne-ntoarcem iar”.
În The Point (Oblio), există o melodie ce are ca temă principală transformarea necazurilor în natură (pe principiul circuitului apei în natură) – în fond o chestie de abordare, de how one looks at things, however bad and irreversible they may be: durerea se mută (parţial, desigur) în lacrimi care se varsă în cana de ceai pe care o bem la micul dejun, care – prin sistemul de canalizare – ajung deversate în râuri şi mări. Călătoria lacrimilor noastre continuă astfel în ocean unde sunt înghiţite de nişte peşti care, la rândul lor, sunt înghiţiţi de alţi peşti mai mari (pe principiul big fish eat small fish) pe care, în cele din urmă, îi va înghiţi o balenă. Care balenă, inevitabil, îmbătrâneşte şi se descompune, lăsându-şi rămăşiţele pe fundul oceanului, care rămăşiţe sunt redate oceanului, mărilor şi devin apă sărată ce nu e potabilă (pentru că are gust de lacrimi), deci va fi filtrată şi, potabilă, ajunge înapoi - prin robinetul de la bucătărie - în ceainic and so on and so forth…
Aşadar, good news: nu există moarte, ci numai trecere dintr-o stare într-alta (dacă asta ne poate consola cumva) – din trup şi sânge în „boare, cer şi aer clar”, din lacrimă în apă sărată de mare ce devine potabilă şi se preface iar în lacrimă…
by Harry Nilsson (lyrics & music)
Sit beside the breakfast table
Think about your troubles
Pour yourself a cup of tea
Then think about the bubbles
You can take your teardrops
And drop 'em in a teacup
Take them down to the riverside
And throw them over the side
To be swept up by a current
Then taken to the ocean
To be eaten by some fishes
Who were eaten by some fishes
And swallowed by a whale
Who grew so old
He decomposed, doo, doo, doo
He died and left his body
To the bottom of the ocean
Now everybody knows
That when a body decomposes
The basic elements
Are given back to the ocean
And the sea does what it oughta
And soon there's salty water
Not too good for drinking
'Cause it tastes just like a teardrop
So they run it through a filter
And it comes out from a faucet
And it pours into a teapot
Which is just about to bubble
Now think about your troubles…
