În Duminica Sfintei Cruci am avut parte de o zi senină şi călduţă. Am dormit – datorită schimbării orei – cu un ceas mai puţin. De-acum ziua va continua să se mărească până pe 22 iunie. În mai puţin de trei luni asediul nopţii se va relua.La slujbă parcă sunt tot mai mulţi copii – unele familii au două, chiar trei odrasle. Încă puţin şi adulţii devin o minoritate la capela noastră.
La prânz am petrecut jumate de ceas într-un părculeţ, unde Theodor s-a dat pe balansoar, pe hintă, pe tobogan şi a urcat pe o plasă (cu ochiuri pătrate) de frânghie roşie. Apoi ne-am dus la ora de pian. De cum a ajuns la claviatură, Theodor s-a apucat să cânte Extemporal la dirigenţie şi La steaua (ambele compoziţii de Florin Bogardo) – zilele astea e setat pe CD-ul cu piese de Bogardo, de unde îi mai place mult (de vreme ce o cere mereu) Ce simţi când eşti îndrăgostit (piesă distinsă cu Premiul Uniunii Compozitorilor în 1983).
Am mers apoi la my in-laws - for lunch. Am profitat de ocazie şi am privit, la TV, o emisiune înregistrată în 2006 cu George Pruteanu – un interviu „din mers” luat de Oana Sârbu undeva în Herestrău. Azi a avut loc îngroparea lui. His body must have already started decomposing. That’s the limit of life. Aflu, din cartea A Cambridge Companion to Greek Tragedy, că în limba greacă agonie însemna concurs, competiţie. Nu e la fel într-un trup ce agonizeaza? Nu e şi acolo tot o competiţie între „viaţă” şi „moarte”? M-am uitat şi la câteva minute din Cronica cârcotaşilor, am luat apoi bus-ul, un tramvai, apoi alt bus până la bazinul de înot, unde Theodor şi Raluca au s-au bălăcit vreme de-o oră. Rupt de oboseală, am mers – pe jos – la maică-mea. Theodor aproape că dormea din picioare.
An afterthought. The question remains: how can we approach the lesson of the cross so that we can find the way home? Where is home? Wherever we find recouncilliation - in ourselves - with our fellow people (seen and unseen) and with the unseen powers of the world. By self denial, they say. By swallowing the unwanted feed-back, whatever it may be. By getting used to departing from this world. By freeing oneself. What a lovely piece of sermon!...
