Sunday 16 March 2008

Duminica Ortodoxiei

What a day!...Prima staţie: slujba duminicală de prăznuire a Duminicii Ortodoxiei. M-am reîntâlnit cu Florin Doboş, care peste puţină vreme va fi pater familias a treia oară. În predică preotul ne-a vestit un „model de trăire patristică”: mimul Dan Puric. L-am întrebat pe Florin dacă acest „model de mărturisire creştină” este cumva legionar sau doar mi se pare mie. Florin a recunoscut că multe din ideile actorului (atât de pe val în mediile ortodoxe) sunt, într-adevăr legionare dar că nu, nu e legionar. Mi-a vorbit atunci despre Mircea Vulcănescu, personalitate interbelică de dreapta, care – surpriză! - n-a fost antisemit (fiind, totuşi, „un bun român”), deşi antisemitismul era ideologia la modă după – aproximativ – 1933. Florin se întreba de ce prinde atât de tare discursul triumfalist, de esenţă legionară, la atâţia oameni ce păreau (până la acceptarea lui) să-şi exercite discernământul. Probabil – cred eu – pentru că logoreea zgomotoasă şi apodictică, dimpreună cu retorica militantă sunt exact ceea ce lipseşte naţionaliştilor fanatici de rând, „bunilor români şi creştini”, ce n-au priză la un public aşa de larg ca actorul TNB.
La prânz am trecut pe la părinţii Ralucăi şi apoi pe la Mihai Jereb. În timp ce Theodor a mai exersat cu el la pian, eu am discutat cu Sergiu & Tabita despre modal verbs (facts vs. our subjective approach to facts; simple, continuous and perfect aspects). Apoi am plecat la ora de swimming a lui Theodor de la generală 30 (cu Bogdan) via sala Capitol, unde, pentru jumătate de oră Theodor a cântat la o pianină (dar şi cu vocea) în faţa d-lor pianişti Sorin Dogariu, Sorin Petrescu şi d-nei violoniste Alexandra Guţu. Dl. Sorin Petrescu ne-a sugerat să nu forţăm nota şi să-i pretindem lui Theodor să-şi folosească toate cele cinci degete de la o mână. Mai mult chiar, contrar celor aflate aseară de la un profesor de muzică nevăzător (ce ne povăţuia să găsim un profesor de pian care să ştie Braille), ne-a spus că de mare efect este învăţarea unei piese prin auz, mai eficientă decât în cazul citirii partiturii.
În bazin Theodor s-a descurcat fără probleme. A dat din mâini şi din picioare, a ţipat, s-a bălăcit. Vrem să reluăm (după un an de întrerupere) orele de înot. Şi Bogdan (care e kinetoterapeut) ne-a asigurat că hipotonia despre care vorbea miercuri d-na dr. Stan este normală în cazul unui nevăzător. Iar exerciţiile fizice (binevenite, desigur) ajută la recuperarea treptată a tonusului muscular.
Spre seară am trecut pe la maică-mea.