Sunday 7 December 2008

December dream

Last night I had a dream: Theodor could see. He was able to read like everybody does. For a few seconds (I guess dreams last this long only) everything was possible. As if heavens had descended on earth and I had become a child again.
De dimineaţă ne-am întâlnit – la capelă – cu Denis, student la arte plastice şi membru ASCOR, nelipsit (până acum) la serile de cinema organizate la UVT. E un tip deştept şi a priceput repede mesajul din Meandre, Pas în doi şi Concurspreferatele lui de până acum. Ca el – mă asigură Radu (şeful de la ASCOR) – sunt mulţi studenţi pe care i-a invitat la cinematecă şi care au venit, iar apoi au plecat încăntaţi de film.
În predică Pr. Robert a pomenit ceva despre importanţa canonului (îndreptarului) în viaţa duhovnicească, în contextul în care – foarte adevărat! – Biserica Dreptmăritoare adună, sub umbrela ei, o diversitate de canoane pentru acelaşi păcat. Altfel spus, câte bordeie, atâtea obiceie. Dar – avertizează Pr. Robert – canonul rămâne, oricât de mult am încerca noi să ne fofilăm şi să ne eschivăm. We simply cannot get away with our transgressions. Degeaba, vasăzică, ne prefacem că – vorba lui Steinhardt - ne jucăm cu Hristos de-a uite popa, nu e popa. Există – e o chestiune de common sense - ceva sacrosanct în om ce nu trebuie profanat. E poate partea noastră, a oamenilor de dumnezeire. Până aici toate frumoase. Lucrurile încep să devină aride, plictisitoare şi enervante atunci când omul (oricare ar fi el) se erijează în clarvăzător şi pretinde c-a măsurat el pogoanele de sfinţenie din suflet, că ştie el – cu exactitate de geometru - de unde până unde întind ele etc.
Seara am fost la concert: Triplul concert pentru pian (Tamas Vesmas), vioară (Gabriel Popa), violoncel (Alexandra Guţu) şi orchestră, op. 56 şi Concertul nr. 5 pentru pian (Tamas Vesmas) şi orchestră, op. 73 „Imperialul” by Beethoven. În prima parte, pianul abia se auzea, era mai mult o pată de culoare în concert. Vioara şi violoncelul însă au dialogat armonios cu orchestra. În a doua, datorită poate şi atenţiei sporite cu care ascult întotdeauna „Imperialul”, pianul se auzea tot subliminar, obosit, prolix şi neconvingător. I guess (I hope so anyway!) the piano player has seen better days. La sfârţit am încercat să aplic ceea ce jurnalistul Răzvan Penescu (gazda de pe Liternet) invita pe spectatori să facă (următor scandalului pricinuit de el după ce a huiduit o piesă de teatru, prezentată de TNB, care i s-a părut jalnică): să nu aplaude decât dacă le-a plăcut. Publicul însă a aplaudat, chiar dacă (mi s-a părut) fără prea mare tragere de inimă.

TOP SPECTACOLE TEATRU

...au pus cătuşe florilor (TEATRUL ODEON Bucureşti, regia: Alexander Hausvater, după Fernando Arabal, cu: Dragoş Pâslaru, Florin Zamfirescu, Dan Bădărău, Camelia Maxim)

Visul unei nopţi de vară (TEATRUL LUCIA STURZA BULANDRA Bucureşti, regia: Liviu Ciulei, după Shakespeare, cu: Oana Pellea, Victor Rebengiuc, Mariana Buruiană)

Cumnata lui Pantagruel (COMPANIA "SILVIU PURCĂRETE" Lyons, regia: Silviu Purcărete, după Rabelais)

Waiting for Godot (LYRIC THEATRE Belfast, regia: Tompa Gabor, după Samuel Beckett)

Cymbelin (TEATRUL GERMAN DE STAT Timişoara, regia: Alexander Hausvater, după Shakespeare)

Hamlet (TEATRUL DE STAT Cluj-Napoca, regia: Vlad Mugur, după Shakespeare)

Vrăjitorul din Oz (TEATRUL DE STAT Timişoara, regia: Ştefan Iordănescu, după Fank Baum, cu Margareta Avram)

O scrisoare pierdută (TEATRUL MAGHIAR DE STAT Cluj-Napoca, regia: Tompa Gabor, după I.L. Caragiale)

Dimineaţa pierdută (TEATRUL LUCIA STURZA BULANDRA Bucureşti, regia: Cătălina Buzoianu, după Gabriela Adameşteanu, cu: Tamara Buciuceanu, Rodica Tapalagă, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Tora Vasilescu, Valentin Uritescu, Mihai Constantin)

Nişte ţărani (TEATRUL MIC Bucureşti, regia: Cătălina Buzoianu, după Dinu Săraru, cu: Mitică Popescu, Valeria Seciu, Dinu Manolache, Carmen Galin)

Inimă de câine (TNB, regia: Igor Kordonski, după Mihail Bulgakov, cu: Victor Rebengiuc, Marius Manole, Cecilia Bârbora, Tania Popa, Şerban Ionescu, Alexandru Bindea)

Faust (TEATRUL RADU STANCA din Sibiu, după Goethe, cu: Ilie Gheorghe, Ofelia Popii)

A party and a visit

Pe la prânz am fost la un kids club din zonă, unde Anca şi Sebastian au sărbătorit-o pe fiica lor de 6 ani, Irina. Am fost toţi şase în Zante (Grecia) astă-vară. Când am ajuns, toţi copiii prezenţi acolo s-au adunat la geam. Pentru o clipă am avut senzaţia că asist la ultimul cadru din Umbrele strămoşilor uitaţi (de Serghei Paradjanov, 1964). Theodor i-a cântat Irinei For she’s a jolly good fellow (următor corului general cu La mulţi ani cu sănătate) şi apoi am mâncat cu toţii nişte tort delicios. Pe hit-uri Ozon, Hi-Q şi Kaoma copiii s-au jucat, au dansat şi s-au veselit. La un moment dat am zărit o icoană pe un stâlp (a window to heaven, semn al unei lumi şi civilizaţii îndepărtate) şi l-am rugat pe Sebi s-o fotografieze.
Spre seară ne-am întâlnit toţi trei cu Ada Lupu şi Ciprian Marinescu (de la TNT). Scopul vizitei noastre la directorul TNT a fost Theodor (aflaseră de articolul din ziarul Adevărul şi voiau să-l cunoască), însă am vorbit şi despre câteva cunoştinţe comune (printre care actorul Dragoş Pâslaru aka monahul Valerian, pentru a cărui integritate şi verticalitate avem o mare admiraţie), despre memorabile spectacole de teatru, precum: Karamazovii, Cum vă place (în regia lui Dan Micu, la Teatrul „Nottara”, Bucureşti), ...au pus cătuşe florilor, La ţigănci (Ada Lupu a recunoscut imediat muzica lui Adrian Enescu pentru acest spectacol, atunci când i-am dat play de pe blogul meu, de la un laptop pe care-l avea în birou; despre compozitor a vorbit apoi la superlativ), Cymbelin (toate trei regizate de Alxander Hausvater, la „Odeon” şi la Teatrul German de Stat din Timişoara). N-am mai fost la montările TNT de mai bine de 20 de ani (excepţie: Athene Palace Hotel, spectacolul montat aici de Al. Hausvater în 2006), când îmi amintesc că am văzut (o, tempora!): Ca frunza dudului din rai; Mobilă şi durere; Arma secretă a lui Arhimede; Doi tineri din Verona; O dragoste nebună, nebună, nebună; Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprită; Noi, subsemnaţii; Haina cu două feţe; Vrăjitorul din Oz. Hausvater – aflăm acum – pregăteşte o nouă premieră: Poveste de iarnă. Nu putem s-o ratăm.