Sunday 11 April 2010

Fericiţi cei ce n-au văzut...

Azi, praznicul Sf. Toma, cel pe care Arghezi (poetul pe care-l cercetăm în aceste zile) îl invidia pentru că reuşise a pipăi semnele piroanelor din coasta Mântuitorului pentru ca mai apoi să strige: „Este!” ne aminteşte, fiecăruia în parte, de mustrarea Sa: „Nu fi necredincios, ci credincios!” şi – adresându-se parcă scepticului autorul al Psalmilor şi Florilor de mucegai (şi, desigur, tuturor celor care îi împărtăşesc scepticismul): „Tu ai văzut şi ai crezut; fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut”…


P.S. Pe pământ rusesc s-a prăbuşit (după ce a explodat) încă o pasăre de oţel. Care nu transporta oameni de rând, ci o mare parte din elita politică şi militară a Poloniei. Ţara care i-a dat pe Mickievicz, pe Chopin, pe Mrozek, Wajda şi Zanussi, care – în perioada dictaturii partidului unic şi a ocupaţiei sovietice - a fost patria sindicatului underground numit „Solidaritatea” îşi plânge în aceste zile morţii. În jur de o sută de oameni de stat polonezi au fost răpuşi de o moarte violentă cu puţin înainte de a ajunge să comemoreze victimele de la Katyn. Odihnească-se în pace!



Chemarea

Din pietre sterpe şi uscate
Un fir de iarbă s-a ivit,
Şi vârful lui în infinit
A cutezat, străin, să cate.

Născut dintr-un crâmpei de soare
Şi o fărâmă de pământ,
Firul gingaş, curat şi sfânt,
A-mbobocit şi-a dat o floare.

Strivit în uliţa măreaţă,
Secat de drumul de asfalt,
El e de felul cerului înalt,
Care şoptind îi spune şi-l învaţă.

El, mulţumit că drept merinde
l-aduce lapte noaptea în pahar,
Se bucură când şi-un ţânţar
De moţu-i auriu se prinde.


(Tudor Arghezi Chemarea)