Tânărul din Meandre (Mircea Săucan, 1967) îşi trăieşte ultimele clipe ale adolescenţei şi vrea să afle totul despre părinţii săi, care nu se prea înţeleg. Îl caută pe bărbatul iubit de mama sa în tinereţe – un arhitect ratat, cu care însă ea continuă să se mai întâlnească. Îl întâlneşte în două rânduri. Acesta-i spune: „Tatăl tău a avut prea puţină imaginaţie, eu prea multă. Ca şi tine...Eşti un prost!” Răspunsul tânărului: „Sunt deştept. Te-am făcut să-mi spui exact ce am avut nevoie să ştiu.” Ajuns acasă, îi spune mamei: „Am să fac ceea ce tu nu ai avut curajul să faci niciodată. Am să divorţez.” Mama: „De cine ai să divorţezi?” „De el.” Şi pleacă la mare, unde – pe un ţărm, la răsărit de soare - va mai avea o întâlnire lămuritoare cu cel pe care îl consideră tată cu adevărat. Acesta îi zice: „Fără să ştii ai ieşit, în noaptea asta, din adolescenţă.” „Da? Şi ce m-aşteaptă? Mi-e frică.” „Să nu-ţi fie. Să ştii că şi adevărul şi iubirea şi frumuseţea nu sunt minciuni. Ele există.” „Da? Ce să-ţi dau în schimb?” exclamă tânărul ce exultă de bucuria de a fi aflat ceea ce căuta: împăcarea cu sine, împăcarea cu trecutul părinţilor săi. „Îţi dau soarele, marea, nisipul.” „Dar ce, sunt ale tale?” „Daaaaa!” – vine răspunsul puştiului, ca un ecou, la final de meandre. În Monanieba / Căinţa (Tenghiz Abuladze, 1984), alt tânăr, altă revelaţie, altă epocă: primii ani ai Glasnost-ului. Tatăl şi bunicul său, bine înşurubaţi politic în sistemul pe care să se prăbuşească, îşi apără interesele. Bunicul moare şi esre dezgropat de trei ori la rând de către o femeie ce pretinde că atâta vreme cât cadavrul acestui dictator continuă să se odihnească six feet under, tot trecutul dureros (crimele stalinismului) este şters cu buretele, ori aşa ceva nu se poate uita, nu se poate ierta. Îl dezgroapă din nou, dar de data asta oficialităţile au luat măsuri şi chiar el, nepotul venerabilului Varlaam, va trage cu puşca în femeia care nu-i lasă bunicul în pace nici în mormânt. Anchete, procese, avocaţi. Astfel, află lucruri necunoscute şi cutremurătoare despre comunism şi despre cel care a fost bunicul săul, Varlaam Aravidze – un fel de Stalin local. O caută pe femeia care i le-a dezvăluit, la proces, iar acum este internată într-un ospiciu, pentru a preveni o nouă dezgropare a cadavrului. Dar el ştie că nebuni de legat sunt cei care au internat-o, ştie că ea este nevinovată şi, zguduit, îi cere explicaţii tatălui (un important leader politic local) şi vrea dreptate. Acesta, furios, îşi pălmuieşte băiatul. Care se retrage în camera sa şi, după câteva secunde, îşi trage un glonţ în cap cu aceeaşi puşcă pe care a folosit-o pentru a-şi apăra bunicul. Urmează căinţa tatălui, care, scârbit de minciuna în care trăieşte, îl dezgroapă cu mâinile pe propriul său tată şi-l aruncă într-o prăpastie, de unde-l vor devora vulturii.
1. Basorelief (Cezar Tătaru & 5T / Adrian Enescu)
