Primesc, în urmă cu câteva săptămâni, un mail din Cehia, prin care sunt rugat să furnizez nişte informaţii despre unele filme româneşti (mai ales ante-1989). Sunt uimit şi bucuros totodată. Dar de ce eu? Aflu, după un următor schimb de mail-uri cu autorul mesajului, că m-a găsit pe you tube, unde postasem nişte videoclipuri (de ex. Zăpada palmei tale) la care am alăturat ceva informaţii despre secvenţele de film folosite în colajul clipului (erau cadre din Pas în doi de Dan Piţa). Sender-ul ceh care m-a apelat şi-a zis - după ce a mai scotocit profilul meu la rubrica My Favourites şi a văzut ce videoclipuri am arhivat - că e imposibil să fiu un pop corn cinephile, cu alte cuvinte merită să încerce să-mi scrie. Aşa am ajuns să corespondez cu acest tânar film buff (student la o facultate de profil, în Brno, după ce a urmat câţiva ani cursuri de drept pe care le-a abandonat în favoarea filmologiei), care a primit sarcina să definitiveze o pagină web dedicată filmului românesc. Noi nu avem un astfel de site. După câteva săptămâni de schimburi de opinii, film pics & posters (jpeg format), constat că amicul din ţara lui Forman, Menzel şi Svejk a întocmit pe net o numeroasă bază de date, ce se îmbogăţeşte, prin silinţa şi entuziasmul lui, pe zi ce trece. Ceea ce m-a mirat la el e zelul şi bucuria cu care vizionează filme româneşti (mai ales ante-1989) fără – nota bene - vreo subtitrare (fără să cunoască limba română), apoi interesul pentru filmele clasice ale lui Dan Piţa, Mircea Săucan, Mircea Veroiu, Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie etc. (în condiţiile în care e trendy – şi easy – să fii adeptul minimalismului şi simplismului, să taxezi filmele clasice drept „greoaie” şi „intelectuale”). Surprinzător este şi interesul lui pentru poveştile „de culise”, pentru vieţile cineaştilor, pentru desluşirea sensului ascuns al unor cadre/metafore/situaţii etc. Mă tachinează mereu (are un simţ al umorului fantastic) pentru „păcatele tinereţelor”, când am fost fan Sergiu Nicolaescu şi-mi cere să-i fac topuri de filme, de regizori, actori şi actriţe ro, să notez filmele cu steluţe (five stars ranks as best). Once again, it is true: no one is a prophet in his country. Classic Romanian cinema is known and valued abroad, more than at home.
