Praznicul Adormirii Maicii Domnului îmi evocă mai ales imagini de tipul celor zugrăvite de Andrei Tarkovski în Zerkalo/Oglinda sau de Sokurov în Mat i sin/Mamă şi fiu. E în firea omului să simtă o nemăsurată şi de negrăit tandreţe în preajma celei care – vorba lui Blaga, din poemul său, Leagănul - i-au legănat „întâiul somn şi poate-ntâiul vis”. În Oglinda, Tarkovski pare să spună că datoria pe care omul o resimte faţă de cei ce - aşa cum scrie Poetescu în Rugă pentru părinţi sau Grigore Vieru în Iartă-mă - „enigmatici şi cuminţi, lângă noi se sting şi mor”, este cu neputinţă de plătit îndeajuns. Dintr-o astfel de datorie de a mărturisi dragostea (şi nostalgia) faţă de părinţi şi faţă de casa părintească, de a recupera amintirile uitate ale copilăriei, când totul era încă posibil, s-a născut – mărturiseşte Tarkovski - Oglinda. La Sokurov, mama bolnavă (muribundă) este purtată de fiu pe braţele sale, printre colinele verzi ale unui colţ de Rusie. În icoana ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului, Hristos Îşi ţine în braţe Maica Sfântă (sub forma unui prunc). Undeva, într-un colţ de memorie, port încă vie amintirea relaţiei mamă-fiu din Requiem for a Dream. Copleşitor – dincolo de stilul lui Aronofsky - e sentimentul singurătăţii acelei mame, refugiul ei în emisiuni TV şi reţete de slăbire mincinoase, cu efecte devastatoare. La sfârşitul filmului, după infernul dependenţei progresive de pilule (care-i provoacă mari tulburări în organism) şi de promisiuni deşarte din partea unor escroci din televiziune (care-i dau false hopes că va ajunge să se bucure de cele 15 minutes of fame într-o emisiune TV gen „Surprize, surprize”), mama (jucată magistral de Ellen Burstyn) se autosugestionează cu o fărâmă de rai imaginar: pe patul de spital (unde ajunge în urma unui tratament cu electro-şocuri) îşi închipuie că acolo, pe platoul „Surprizelor”, îşi reîntâlneşte fiul (îmbrăcaţi amândoi la patru ace), spunându-i: „Oh, Harry, Harry, Harry. I love you, Harry.” Replica fiului (tot imaginară, pentru că Harry este şi el – pe cealaltă coastă a Americii - într-un spital, unde unul din braţe tocmai i-a fost amputat, în urma cangrenelor survenite datorită supradozajului de droguri în venă): „I love you too, Ma.”
