Am recidivat: ne-am dus iar la Cinema City – complexul ultramodern de cinematografe din Iulius Mall. Am ajuns la reprezentaţia de la ora 15.45 şi – surpriză – am fost doar noi doi în sală. Plus, evident, cel care supraveghea buna desfăşurare a proiecţiei. Dintre toate titlurile săptămânii ne-a atras premiera recentă, Elizabeth – The Golden Age. În lipsa unui film care să mă intereseze ca film, cinefilul din mine (ce a mai rămas din el) încearcă să aleagă pe cel mai mic dintre rele. În cazul filmului de faţă, o poveste - în care costumele şi muzica sunt (cum altfel) overdone - despre Anglia Renaşterii şi emanciparea englezilor protestanţi de sub tutela papală, despre patriotism şi trădare, despre descoperirea Lumii Noi, dar mai ales un film cu câteva performanţe actoriceşti peste medie: Cate Blanchett (partenera lui Brad Pitt din Babel), Samantha Morton (din In America) şi – într-un rol episodic – Susan Lynch (Nora din filmul omonim despre Nora Barnacle şi James Joyce). N-am fost dezamăgit (pentru că n-am avut iluzii) de acest fast film - oricum, nu mai dezamăgit decât atunci când, cu o frecvenţă aproape lunară, mă ospătaez cu fast food la un McDonalds. În Timişoara există acum şapte săli la Cinema City – toate cu air condition, fotolii comode şi confort. Şi totuşi, nu-mi pot reţine o-ntrebare: unde sunt capodoperele de altădată? Visul meu – posibil doar în scăfârlia mea: să pot să revăd les films de ma vie şi în aceste săli de luxe, nu doar pe monitorul PC-ului sau la TV.
